Vineri, 27 aprilie, intră în cinematografele noastre filmul cu elemente fantastice „Răzbunarea țigăncii: pălăria fatală și nazistul”, o producție independentă, filmată integral în Cluj-Napoca. Este debutul regizorului Adrian Munteanu.
Pălăria fatală și nazistul își plasează acțiunea în perioada premergătoare celui de-Al Doilea Război Mondial, în „frumosul Cluj”. Capitala transilvană este descoperită prin ochii personajelor feminine rătăcite în oraș. Autorul scenariului (Adrian Munteanu) propune o ipoteză contra-factuală, o întâmplare care „ar fi putut fi adevărată”, schimbând cursul istoriei așa cum o știm. Acesta își arată din debut predilecția pentru un cinema narativ cu tentă supra-realistă, folosind elemente fantastice (magie, călătorie în timp) și personaje colorate.
Povestea este plasată undeva la marginea zidului vechii cetăți, unde o țigancă florăreasă, desigur vrăjitoare, are o viziune apocaliptică: nu peste mult timp, mii și mii de țigani din Ungaria și România vor fi uciși sau deportați. Se hotărăște să-și foloseacă degrabă puterile supranaturale.
Premisa este, așadar, încercarea unei florărese de la marginea cetății Clujului de a schimba evenimentele din vara lui 1940. Asta aduce în scenă pe lângă personajele principale (două surori superbe, dar... mute?) mulți marginali, laolaltă cu actanți iprinși în episoade marginale ale existenței lor: bețivi, cârciumari, o actriță, un atașat militar german în incursiuni amoroase de tip blitz-krieg, un agent al Siguranței statului, un președinte de consiliu județean, șamd.
Personajele fac câteva incursiuni în viitor, urmărind un iepure alb (trimitere la Alice în ţara minunilor), reușind să-și complice existența, antrenând după ele suspiciosul agent al Siguranței. În această alternanță între scenele din Clujul contemporan, filmate realist, asemenea dialogurilor dintre personaje (unele din ele, nu tocmai imaginare), și cele din Clujul interbelic, care amintesc de primele filme narate de Charlie Chaplin, rezidă senzația de supra-realism a Pălăriei fatale.
„Răzbunarea țigăncii: pălăria fatală și nazistul” are inserate referințe istorice: evenimente cum ar fi Dictatul de la Viena, ca și momentul în care Clujul a fost ocupat sau deportarea țiganilor de pe întreg teritoriul României. Acesta este fundalul pe care se derulează o poveste inedită cu tentă parodică, ce debutează în Clujul anului 1940. Inserțiile dialogurilor redate prin text și muzica din off dau iluzia unui film mut veritabil și conduc privitorul într-un univers din alta epocă.
Intriga capătă accente parodice în momentul în care personajele încep să-și dea arama pe față, furând și înșelelând, în contrast cu imaginea frumoasă pe care încearcă s-o ofere inițial: călătoarele în timp nu se pot abține de a subtiliza o pălărie văzută în vitrinele unui magazin din Clujul anului 2015, la fel ca și agentul Mihălțan, care se lipește de un manual de istorie a României.
