Enigmatica Greta Garbo

Una dintre legendele cinematografului, Greta Garbo a fost cel mai adulat star al anilor '30. Săptămâna aceasta s-au împlinit 107 ani de la naşterea suedezei care a devenit simbolul Hollywood-ului înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, iar noi profităm de ocazie pentru a-i dedica un articol omagial.

În 1999, Institutul American de Film a clasat-o pe locul cinci în topul celor mai importante personalităţi feminine ale cinema-ului, după Katharine Hepburn, Bette Davis, Audrey Hepburn şi Ingrid Bergman. Garbo a reuşit performanţa de a deveni un simbol de neuitat al lumii filmului deşi a apărut în doar 27 de producţii, alegând să se retragă la vârsta de 36 de ani.

Nu avea nici 20 de ani când a obţinut primul rol principal, în The Saga of Gosta Berlin, o producţie suedeză regizată de Mauritz Stiller, unul dintre cei mai importanţi regizori suedezi ai perioadei. Filmul i-a atras atenţia lui Louis B. Mayer, co-fondator al MGM (adică Metro Goldwyn Mayer), iar acesta, vrăjit de magnetismul actriţei, i-a oferit un contract.

Greta Garbo a ajuns în Statele Unite la sfârşitul lunii iunie a lui 1925. Nu ştia deloc limba engleză, dar acest detaliu nu conta, căci primele sale filme au fost mute. Face senzaţie în Torrent, unde joacă o femeie fatală, şi reia rolul în The Temptress, care devine unul dintre cele mai populare filme ale anului 1926. MGM avea la dispoziţie încă un star, dar Garbo avea să devină curând mai mare şi mai importantă decât credeau capii studiourilor.

În 1930 apare Anna Christie, primul film în care i se aude vocea. Publicul era atât de vrăjit de şarmul suedezei, încât campania de promovare nu a constat decât din sloganul "Garbo talks!" ("Garbo vorbeşte!"). Ideea a prins, iar aproape un deceniu mai târziu, prima ei comedie, Ninotchka, a fost promovată cu sloganul "Garbo râde!". Anna Christie i-a adus lui Garbo prima nominalizare la Oscar, devenind şi cea mai profitabilă producţie a anului. În 1931 joacă unul dintre cele mai proeminente roluri ale carierei în Mata Hari, despre celebra spioană din Primul Război Mondial, iar un an mai târziu interpretează o balerină în Grand Hotel. Ambele filme au avut un succes răsunător, iar Garbo devine actriţa cel mai bine plătită a tuturor timpurilor, cu onorarii de 250.000 de dolari pentru fiecare rol.

În 1932 semnează un nou contract cu MGM, iar de această dată condiţiile se schimbă: îşi putea alege scenariile, regizorii şi partenerii de ecran, având o putere extraordinară într-o perioadă când actorii erau doar carnea de tun a lumii filmului. Face senzaţie în 1935 cu Anna Karenina, iar în 1936 drama Camille, inspirat de Dama cu camelii, îi aduce o nominalizare la Oscar.

Pe toată durata carierei a refuzat să se lase prinsă în iureşul de petreceri şi evenimente de la Hollywood. Nu dădea interviuri, nu semna autografe, uneori nici măcar nu venea la premierele propriilor filme. Reticenţa ei în faţa presei i-a făcut pe jurnaliştii perioadei să spună despre alte staruri "secretoase" că "se poartă ca Garbo".

În 1941 apare în Two-Faced Woman, o comedie romantică semnată de George Cukor despre care actriţa a spus la un moment dat că a fost "mormântul" ei. Un insucces de critică şi public, producţia a făcut-o pe Garbo să-şi reconsidere viitorul: la doar 36 de ani şi după doar 27 de filme realizate în 16 ani, se retrage din cinema. A avut câteva încercări de a reveni, dar proiectele nu s-au materializat.

Şi-a petrecut restul vieţii alături de prieteni, ocolind evenimentele publice. Colecţiona obiecte de artă şi călătorea mult, însoţită de un anturaj de apropiaţi. După ce a devenit cetăţean al Statelor Unite, în 1951, a cumpărat un apartament în Manhattan, unde a locuit până la moartea ei, survenită pe 15 aprilie 1990...