"Astérix aux jeux olympiques"

[Pitbull]

"Astérix aux jeux olympiques" - Un magnum nimix
Sau, mai binus zix, un spanacus ce-a datum chix

Alain Delon în Cezar!
E ceva, nu?
În anii ºaizeci, când erau ei doi în floarea vârstei, nu semãna deloc cu Dichiseanu al nostru - da' acum, zici cã-s fraþi!
Apare pe muzica din «Le Clan des Siciliens», monologând despre samurai, gheparzi, Rocco ºi fraþii sãi, ºi acelaºi Clan al sicilienilor. Acelaºi ghepard îi e pet ºi-i cad petele ºi moare.
Altceva...?
Da, Michael Schumacher, în rolul lui Schumix, marele favorit al cursei de care - adicã, as himself.
Tot as themselves, Zinédine Zidane (Numérodix) ºi Tony Parker, (Tonus Parker) care apar dupã ce s-a terminat filmul - adicã în timpul epilogului 100% inutil, fãrã sare ºi piper, dar foarte lung. Unul inventeazã fotbalul, altul baschetul.
Poante vechi? Rãsuflate? Tehnicã desuetã - aceastã metamiºtocãrealã, cu raportãri la interpreþi înºiºi ºi la diverse chestii din lumea realã, fãrã nici o legãturã cu filmul?
Sã vã spun ceva:
Sunt singurele momente unde mai poþi zâmbi, cât de cât, pe tot parcursul acestei zame-lungi ºi împrãºtiate din toate punctele de vedere - dramaturgic, regisoral, imagistic, actoricesc ºi... cel mai grav... al umorului. Fãrã doar ºi poate, Gosciny ºi Uderzo nu meritau o asemenea batjocurã.
Aºa-zisul scenariu (Alexandre Charlot ºi Olivier Dazat) nu e decât o fãcãturã însãilatã ºubred, complicatã neinspirat ºi fãrã rost, doar pentru a-i aduce pe Asterix ºi Obelix în arena de la Olimpia - chestie care s-ar fi putut rezolva în zeci de alte feluri mai inventive, eficiente ºi elegante ca dramaturgie. Acþiunea curge încet dar împiedicat, de parcã ar fi vrut anume sã conteste vioiciunea inegalabilã ºi ritmul nebun al tuturor poveºtilor cu Asterix. Toate poantele sunt cãznite, greoaie, îmburdate - ºi repetate d-a-mboulea, ca de pildã aia cu "gustãtorul" (de mâncãruri... de bãi... ba chiar ºi de oglinzi - a treia fiind nu numai vândutã încã din start, ci ratatã ºi ca rezultat). Pe scurt, o veritabilã ºcoalã de cum NU se face comedie.
Apare la un moment dat ºi o sabie Jedi. De ce? De chichi. Ce rezolvã? Un chix.
Noul Asterix, Clovis Cornillac, e atât de inexpresiv ºi nesãrat, încât împinge personajul pânã-n peisaj ºi-l pierde pe-acolo. Depardieu, în Obelix, se vede clar cã joacã din obligaþie. Alain Delon, cum v-am spus, e Alain Delon ºi atât (nu în sens bun). Benoît Poelvoorde încropeºte un Brutus cabotin ºi complet previzibil. Jean-Pierre Cassel e atât de ºters în Panoramix, încât mai-mai sã nu-l mai recunoaºtem. Culmea, singurii mai dezinvolþi ºi amuzanþi sunt câþiva interpreþi de roluri episodice, din categoria celor care schimbã priviri cu subînþeles când personajele principale se fac de bãcãnie. Puþin, trist de puþin, ca sã justifice prezenþa oricãrui spectator în sala de cinema.
ªocant de stângace e ºi imaginea, totalmente disjunctã între stratul realist ºi cel fantastic. Efectele speciale, în mod justificat vizibile, cã doar e o adaptare dupã comicsuri ºi desene animate trãsnit-fantastice, rãmân false, ostentative, grosiere, fãrã nimic din dezinvoltura cu care se fãceau acceptate în trecut.
Aºa cã, decât sã-þi piarã cheful ºi sã ajungi sã-þi renegi eroul favorit, mai bine downloadezi de pe net "Asterix ºi Cleopatra" sau "Cele douãsprezece munci ale lui Asterix", care ne-au încântat copilãria, ºi le vezi ºi pentru a cinzecea oarã. Pe vremea aia, francezii aveau haz.
A, ºi încã ceva. Evident, traducerea e iar fãcutã cu picioarele. Nu mai ºtiu cine-a comis-o, Puþiciu, Cîrcea sau Robert Ciubotaru, da-i valabil pentru toþi trei: locuitorii Galiei se numesc gali; "galezi" sunt ãia din Þara Galilor - adicã, velºii!
Na c-am uitat regia: doi tovarãºi, Frédéric Forestier ºi Thomas Langmann; cum or fi lucrat ãºtia doi împreunã, nu ºtiu - probabil al doilea (care-i la debut) rãgnea: "Motor!" ºi celãlalt (care-a mai turnat vreo patru mediocritãþi înainte) îl corecta: "Taci, fã, cã eºti prost."

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
29 ianuarie, 2007, h. 14:45-15:24
Bucureºti, România

[cornel]

De acord cu tine Pitbull, acest film pacaleste publicul sa vina la cinema bazandu-se cel putin pe succesul ultimelor doua filme cu Asterix si Obelix: Misiune Cleopatra si Contra lui Cesar. La sfarsitul filmului chiar ma intrebam cum au reusit sa faca un trailer haios din zarzavatul asta de film.
Oare umorul francez s-a americanizat de tot?

[Proletar]

Oare umorul francez s-a americanizat de tot?

Eu sunt de parere ca francezii n-au stat niciodata foarte bine la capitolul poante.
I-au salvat distributiile de exceptie: Louis de Funes, Fernandel, Bourvil, etc...

[Supastar]

Tati inainte d toti ceilalti

[Cazeemeer]

Pe Tati nu-l gusta oricine. Of all people, you should know it.

[Supastar]

Pe Tati nu-l gusta oricine. Of all people, you should know it.

:?

:huh:

[Cazeemeer]

Need I remind you of the "Play Time" debacle?

[Pitbull]

Cazee are dreptate. Tati era unic în felul lui, avea un umor ingenios dar si sec, burlesc dar si subtil, intelectual dar si absurd, foarte satiric într-o combinatie la fel de paradoxalä între atrocitate si tandrete. Personal, «...Hulot» m-a cam plictisit - dar trebuie sä recunosc geniul unor secvente, cum ar fi aia cu cauciucul de la masinä si înmormântarea... «Mon oncle», cam la fel - pläcându-mi în schimb leit-motivul cätelului care vine în avangardä la serviciu, si cel al artezienei puse în functiune doar când sosesc vizitatori. Favoritul meu rämâne «Trafic», culminând cu secventa falsului Python sub roata masinii, si aia când încep sä se miste ca Armstrong si Aldrin pe Lunä.

[Supastar]

Need I remind you of the "Play Time" debacle?

no, you need not, sir.

smiley-urile se doreau a reprezenta "fastaceala" creata de reamintirea episodului.