Babel

[PoliFanAthic]

Incep prin a spune ca 21 Grams m-a iritat la culme si dincolo de ea, probabil fiindca nu suport acest gen de filme - cred ca "frustrant" este cuvantul care le descrie cel mai bine.

Nici Babel nu mi-a placut mai mult. O poveste despre circumstane si destin, filmul prezinta 4 povesti care se leaga intr-un fel sau altul si rezulta intr-un intreg foarte neomogen. Incerc sa fac o scurta descriere a acestor patru destine:

1) O famile in Maroc care duce un trai extrem de auster, achizitioneaza o pusca pentru a ucide niste animalute care le mancau oile. Unul dintre cei doi fii ai familiei se descurca deosebit de bine cu arma si intr-o incercare de a "testa" calitatea acesteia (trage la 3 km, cica) impusca un bus de turisti.

2) Brad Pitt si Cate Blanchett se afla din motive care ma eludeaza in Maroc, taman in acel bus de care vorbeam. Guess what happens.

3) Copiii lor sunt acasa cu o dadaca mexicana, care trebuie sa mearga la nunta baiatului sau. Circumstantele o obliga sa ia copiii cu ea (fara acordul parintilor, se intelege) si atunci cand se intorc dimineata, in compania unui Gael Garcia Bernal nitel "afumat", dau de probleme la vama - ma intreb doar de ce trebuie sa isi forteze unii "norocul" in asa un hal?

4) De departe cea mai interesanta poveste, din punctul meu de vedere, este cea care o are ca protagonista pe o fata tanara din Japonia, surdo-muta, care traieste doar cu tatal ei dupa moartea mamei. Problemele pe care le intampina o imping spre disperare - viata unei adolescente intr-un astfel de context devine o tortura continua. Vreau sa remarc si ca acest segment nu este doar cel mai solid ca si "continut", dar si cel mai impresionant vizual - ca experienta intreaga. Legatura cu restul filmului este ca tatal fetei a daruit pusca unui tovaras din Maroc, care la randul lui a vandut-o acelei familii de care mentionam.

Banuiesc ca se putea termina mai rau toata aventura asta, dar si asa, filmul ramane o adunatura de momente triste. Daca un deal este interesant intr-o campie, isi pierde din relevanta intre dealuri.

Eu personal ma puteam lipsi de 3/4 din film. Degeaba arata bine daca nu vorbeste despre nimic.

[Pitbull]

Iluzoriul conflict al civilizatiilor: "Babel"

S-a bätut saua enorm pe prezenta "iubirii" în centrul ideatic al acestui film, dar nici povestea, nici mesajul, nu mi s-au pärut atât de teziste. Desi prezentä, indiscutabil, iubirea ca stare sau conceptie nu dobândeste întâietatea nici prin prezentä, nici antitetic (sä zicem, printr-o dominatie a opuselor ei privitä critic - desi ambii poli functioneazä în egalä mäsurä). Acelasi lucru e valabil, în fond, si pentru celelalte valori morale pe care le avanseazä filmul, în structuri de asemenea bivalente: comunicare/incomunicare, integrare/singurätate, alienare/regäsire... As zice cä prima dintre aceste trei relatii formeazä, de fapt, axa povestirii, corelându-se cu celelalte în cel mai echilibrat mod - de unde si forta filmului, capacitatea sa de a te captiva de la cap la coadä, si de a te pästra în mrejele gândirii încä mult timp dupä ce se sfârseste...
În primul rând, aceastä rarä calitate a demonstratiei se bazeazä pe atitudinea autorului, pe cât de afectuoasä în raport cu personajele sale, pe atât de detasatä. Rareori mi-a fost dat sä simt, din curgerea unui film, o asemenea tandrete - adresatä în egalä mäsurä celor doi bäieti marocani si familiei lor, bonei mexicane si copiilor americani pe care-i îngrijeste, adolescentei japoneze în crizä de identitate multiplä si gästii vesel-sterile din jurul ei, ca sä nu mai vorbim de protagonistii povestirii-liant, Richard si Susan, a cäror dramä, cea mai intensä, aflatä mereu pe muchia dintre viatä si moarte, este urmäritä cu o empatie sfâsietoare. În acelasi timp, Iñárritu se abtine - nu, "nu se abtine", pur si simplu nu-l intereseazä sä judece pe nimeni, si nici pe noi, spectatorii, nu ne ademeneste spre capcana unei asemenea vanitäti. Povestea lui consemneazä, urmäreste, aratä, accentueazä discret, tälmäceste (färä "räs...") nepärtinitor, urmärind mai degrabä emotia, decât judecata - altfel spus, punându-ne nu atât pe gânduri, cât... "pe sentimente".
Punctul de pornire (chiar un punct, cäci astfel se defineste impactul dintre un glont si o tintä arbitrarä) este ales si speculat abil, reusind sä declanseze si în plan semantic retele de sensuri la fel de complexe si profunde ca succesiunile faptelor de la nivel dramaturgic. Trägätorii sunt doi copii perfect candizi, care-si petrec zilele päzind turmele de capre în muntii Marocului. Pânä si tendintele voyeurist-incestuoase ale micului atentator färä voie se înscriu în aceeasi zonä de legitimitate a vârstei, ca si secventa masturbärii imediat anterioarä focului de armä fatal (apropo, mä mir cä n-au intrat în crize domnisoarele bätrâne ale corectitudinii politice spälätoare pe creieri de sorginte nord-americanä). Actul lor nesäbuit de a-si alege ca tintä de exercitiu un autocar plin cu oameni se revendicä în mod clar de la primitivismul vietii pe care o duc - un exemplu perfect de inocentä tragicä.
Asadar, glontul porneste si loveste, declansând cele patru drame paralele räspândite aproape simetric în jurul lumii (Maroc, din nou Maroc, apoi S.U.A./Mexic si în sfârsit Japonia), si din acelasi punct începe sä se dezvolte si structura dramaturgicä a filmului, extrem de elaboratä si surprinzätoare. Devine evident destul de curând cä simultaneitatea celor patru povesti este semanticä, dar nu perfect temporalä: linia epicä a turistilor americani, desi abordatä ulterior, începuse înainte de tragerea glontului fatal, cea a guvernantei mexicane, declansatä narativ imediat dupä focul de armä, va începe de fapt mult mai târziu, iar povestea adolescentei japoneze se situeazä de asemenea în acel interval de timp ulterior, când deja situatia celor douä grupuri de personaje din Maroc s-a clarificat. Nu sincronizarea e esentialä între cele patru story-uri, ci mai degrabä sincronicitatea - corespondentele subtile care relevä semnificatiile, si pe care Iñárritu le speculeazä în racorduri de imagine creatoare si expresive; douä exemple îmi vin în minte:
- bäietii marocani fugind speriati dupä ce au tras, si copiii americani fugind veseli prin casä; cei dintâi tocmai si-au pecetluit soarta (si nu numai lor însile); ceilalti tocmai primesc telefonul care, determinat de actiunea primilor, la o distantä de câteva zile (si zeci de mii de kilometri), le va schimba de asemenea viata.
- Susan, tipând în chinuri, pe când veterinarul marocan îi coase pe viu rana; cut to prim plan al lui Chieko, cu gura cäscatä într-un strigät mut. Zbieretul lui Susan face parte din drama care va restabili comunicarea între ea si Richard. Mutenia lui Chieko e una dintre cauzele propriei ei drame de incomunicabilitate.
În general, aceastä facturä de constructie alternativä, mozaicatä în primul rând în spatiu ("Leii tineri", de Edward Dmitryk), dar adeseori si în timp ("Abatorul Cinci", de George Roy Hill), s-a cam demonetizat - dar Iñárritu reuseste s-o revalorifice atât prin abilitatea sa de povestitor (vezi exemplele de mai sus), cât si prin ponderea pe care o dä fiecärui subiect în parte. Personajele din fiecare "pachet" separat au o individualitate precis definitä, în tandem cu valente judicios alese de generalitate (astfel definindu-si particularitatea), precum si motivatii credibile si convingätoare. Analizate la modul proppian, toate functiile dramaturgice esentiale sunt prezente, desi färä meticulozitate cicälitoare si däscäleascä. Putem, spre exemplificare, consemna:
- Absenta: mama decedatä cu ani în urmä a lui Chieko; vidul de autoritate maternä în viata adolescentei în crestere.
- Lipsa: incapacitatea lui Yasujiro de a se apropia de fiica lui; incapacitatea ei de a dialoga cu lumea din jur, din cauza muteniei; incomunicabilitatea - extrapolatä ca element tematic omniprezent al întregului film; de asemenea, disparitia lui Sam (copilul mort în fasä al lui Richard si Susan).
- Interdictia: ordinul lui Richard dat Ameliei de a contramanda nunta fiului ei pentru a sta cu Debbie si Mike.
- Încälcarea: plecarea în Mexic cu Debbie si Mike; faptul cä Amelia a muncit ilegal în S.U.A. timp de saisprezece ani; faptul cä Santiago conduce beat masina; spionarea Zohrei în timp ce se dezbracä (päcat de moarte, în conditiile puritanismului musulman).
- Donarea si înzestrarea: fiecare trecere a pustii de la un posesor la altul.
- Complicitatea: între cei doi copii marocani, pe ambele planuri: voyeurismul si focul de armä; faptul cä Chieko a asistat (oare?) la sinuciderea mamei sale.
...si asa mai departe. Sub aspectul analizei dramaturgice, scenariul se relevä un adevärat regal.
La nivelul regiei, de asemenea, directiile conturate mai sus sunt urmärite viguros, apäsat, implicat. Fiecare dintre cele patru universuri e conturat în tuse putine si esentiale, cu accente semnificative: conditiile medievale de viatä din familiile crescätorilor de capre; ritmul demential al metropolei japoneze; exuberanta nuntii din oräselul mexican de provincie; contactul atât de greu compatibil dintre grupul de turisti americani si satul marocan în care i-a aruncat destinul.
Totodatä, Iñárritu vädeste si o stiintä a filmärii care potenteazä enorm tensiunile proprii acestor lumi, fie intrinseci, fie interactive. Se cuvin mentionate repetatele apropieri în ax ale masinilor de politie din Maroc, ca o amenintare tot mai puternicä - perpendicular pe la fel de repetatele lunecäri spre dreapta, pe soseaua din desertul mexican, ale farurilor masinii lui Santiago, îndreptându-se inexorabil spre incidentul de la frontierä, ce va distruge destinul Ameliei; discoteca din Tokyo, cu alternanta brutalä între unghiul obiectiv si cel subiectiv - si, implicit, între frenezia sonorä a localului si täcerea absolutä din perceptia lui Chieko, prin care jocurile colorate ale orgelor de lumini oscileazä absurd si angoasant; turmele de capre, mereu revärsându-se ca o mâzgä în alb si negru peste unduirile aspre ale versantilor montani; "tehnica" ruralä a mexicanilor de a gâtui gäinile, de o bestialitate vesel inconstientä, spre oroarea lui Mike; coaserea ränii lui Susan, prezentä numai prin prima împunsäturä - insuportabilä, dupä cresterea gradatä a tensiunii, prin actiunile pregätitoare; schimbul de focuri dintre politistii Marocani si fugari, cu toate diversele sale elemente incidentale, culminând cu copilul care distruge pusca (gest simbolic care ar fi putut cädea extrem de usor în didacticism, dacä tensiunea interioarä n-ar fi ajuns atât de sus), pentru ca apoi sä se predea cu mâinile ridicate.
Pornind de la toate aceste date, de fond si de suprafatä, continutul filmului se relevä cu o simplitate de o elegantä admirabilä; desi construit straniu si povestit insolit, "Babel" rämâne un film cât se poate de inteligibil. Însusi sensul titlului e evident, si vorbeste de la sine: patru dintre numeroasele popoare ale lumii, alese la întâmplare, puse sä interactioneze printr-un joc al hazardului, si finalmente incapabile sä comunice. În conditiile societätii contemporane, aparent integrate si declarat globalizate, präpästiile dintre oameni sunt mai adânci si mai largi ca oricând. La ce ne foloseste universalitatea limbii engleze, omniprezenta celularelor, a internetului si a satelitilor, când oamenii rämân purtätorii ancestralului blestem divin de a gräi în limbaje sufletesti diferite? De exemplu, în oräselul marocan, turistii americani si soferul autobuzului îsi abandoneazä rapid compatriotii, iar solidaritatea provine din rândul localnicilor suspectati de a pândi doar prima ocazie pentru a le täia beregata.
Avem de-a face, în acest sens, cu patru variante esentiale ale lumii contemporane:
- Civilizatia occidentalä, bogatä, sofisticatä, cocolositä - si teribil de vulnerabilä în fata unor pericole dintre cele mai elementare (cum ar fi un glont în umär, undeva în no man's land-ul dintre cätunele nord-africane pe care le vizitäm ca niste turisti ce se respectä); va fi despuiatä de toate valtrapurile si proptelele, si va supravietui numai prin täria moralä a celor doi soti ajunsi în acea situatie limitä, conjugatä cu omenia localnicilor dintr-ale cäror rânduri tembelismul nostru contemporan nu stie decât sä recruteze "teroristi" si gâturi täiate.
- Lumea ruralä islamicä, înapoiatä si distilatä la strictul necesar al unei vieti dure, bazatä pe traditii si reguli rigide care acum se clatinä, expunând-o confruntärii cu un viitor pentru care nu e pregätitä; propriii ei apärätori, politistii, au devenit opresori, din slugärnicie fatä de americani; unul dintre copii moare lovit de gloante, celälalt se predä; un viitor sumbru si incert se profileazä în fata acestor särmani dezmosteniti ai sortii, cu care istoria pur si simplu n-a mai avut räbdare.
- Vag asemänätoare, dar mult mai evoluatä totusi, provincia latino-americanä, cu veselia ei exuberantä, delirul antrenant al nuntii, cäldura vibrantä a oamenilor si naivitätile temperamentale care duc la consecinte tragice (Santiago); oräselul mexican väzut prin ochii celor doi copii americani, initial stresati si îngroziti, pentru ca ulterior sä se adapteze de minune; spulberarea iluziilor si a visurilor în zona de frontierä cu Statele Unite - fenomenul imigratiei ilegale, paranoia gräniceilor, teroarea urmäririi si frângerea destinelor.
- Din nou pe culmile civilizatiei (si ale progresului), existenta supertehnologizatä, asepticä si alienantä din Tokyo, o lume care si-a pierdut valorile morale traditionale, înlocuindu-le numai cu idolatria materialismului. Chieko e un personaj emblematic: si-a pierdut mama, si e incapabilä sä comunice. Dublul arc tensional o împinge spre extreme sexuale, oscilând amenintätor la un pas de sinucidere (cu riscul de a reitera destinul mamei). Surdo-mutenia adolescentei japoneze orfane devine emblematicä pentru o întreagä generatie.
În treacät fie zis, componenta japonezä a scenariului este cel mai neîmplinitä. Spre deosebire de celelalte trei zone, aici motivatiile personajelor suferä de schematism, metaforele sunt cam prea vizibile - si, mai ales, conjugarea cu tripla tulpinä a povestirii principale e firavä. Singurul element de legäturä e faptul cä Yasujiro e cel ce i-a däruit cândva pusca täranului marocan - iar acum, politia vine sä punä întrebäri; Chieko va încerca sä-l seducä pe tânärul ofiter, iar într-un târziu se va sugera cä aceeasi puscä ar fi fost si instrumentul sinuciderii mamei sale. Finalul întregului film se rotunjeste în jurul regäsirii dintre tatä si fiicä - la fel cum Richard si Susan s-au regäsit la rândul lor, dar cu pretul desträmärii altor relatii la fel de vitale: familia marocanä se destramä, iar Amelia îi va pierde pe copiii pe care i-a îngrijit de când s-au näscut, ca si cum ar fi fost ai ei. În ultimä instantä, cei puternici înving, în dauna celor slabi, sortiti sacrificiului. Ca atare, latura orientalä a patrulaterului are sustinere doar în planul sensurilor - la nivel dramaturgic, e articulatä ezitant aläturi de celelalte.
Toate cele de mai sus contin deja cu prisosintä sugestii si descrieri privitoare la componentele principale ale filmului - scenariu, regie, imagine. Se mai impune sä amintim cä universul uman tetravalent al povestirii este mobilat de o scenografie exactä si expresivä, dezvoltatä variabil - în Maroc, specularea inspiratä a decorurilor naturale, cu câteva elemente construite pentru cele câteva case existente pe ici, pe colo; în Mexic predominä factorul uman si de costume, pe fundalul multicolor al nuntii; infernul urban japonez (dacä träia în zilele noastre, poate cä Bosch s-ar fi simtit mai tentat de un asemenea concept, decât de "infernul muzical") functioneazä prin lucirile impersonale ale otelului si sticläriei, pe fundalul miilor de ferestre si reclame în noapte; iar universul principal, Vestul, e cel mai sumar schitat - în afara casei din San Diego, prezentatä economic la început, se mai distinge doar autocarul, ce se va pierde curând printre cuburile argiloase ale oräselului marocan, si costumele celor doi protagonisti, simultan ferfenitite si dezintegrate printre pete de sânge.
Brad Pitt si Cate Blanchett, în rolurile lui Richard si Susan, acoperä mäduva spinalä a filmului cu simtul lor dramatic intens si expresivitatea umanä finä, dezvoltatä de la filigran la urlet. Se mai disting Adriana Barraza (Amelia), compunând în tuse sigure portretul mexicanei energice si sufletiste care a reusit sä-si compunä o viatä mai bunä, acum condamnatä în urma unei nechibzuinte fatidice; Kôji Yajusho (Yasujiro), prezentä economicä, discretä, bine potentatä actoriceste (dar insuficient sustinutä dramaturgic) pentru a propulsa drama lui Chieko - Rinko Kikuchi, o prezentä cu valente certe a castingurilor nipone, capabilä sä ne comunice si nouä, europenilor, mai putin deprinsi a citi înapoia ochilor migdalati (tur de virtuozitate cu atât mai meritoriu, cu cât aici joacä rolul unei surdo-mute). Gael GarcÃ*a Bernal creeazä, din numai câteva accente, un credibil Santiago vesel-destructiv - iar galeria interpretilor magrebieni, în mare parte neprofesionisti, întregesc cu fortä tragedia acestor dezmosteniti ai lumii contemporane, condamnati de "puterile care este" sä-si asume perpetuu rolurile de tapi ispäsitori, carne de tun si, cel mult, curätitori de veceuri prin apusul Europei.
Un "Babel", într-adevär - un convingätor (si mai ales trägätor la meditatie) portret cvadruplu al lumii zilelor noastre în pluralitatea ei, pentru a releva unitatea umanä pierdutä printre granite si discrepante, în iluzoriul "conflict al civilizatiilor". Si, mai mult decât atât, un film care, färä a da solutii, îsi îngäduie sä ne arate discret drumul spre luminä. Nu masinile (cu conotatii eminamente fatidice si negative) ne vor duce într-acolo, si nici ustensilele aducätoare de moarte (pe care doar un copil ce si-a väzut fratele murind ciuruit aläturi se încumetä sä le sfärâme) ci, poate, capacitatea de a ne îmbrätisa pe un balcon, ca o minusculä patä strälucitoare în bezna unei nopti presärate cu stele oarbe.

Pitbull (Mihnea Columbeanu),
27 ianuarie 2007,
Bucuresti, România

[Viotrinitatea]

Babel o fi intentioant domnul Innaritu,dar tot partea americana a iesit mai bine;chiar daca e el mexican,observam totusi ca o biata femeie poate sa munceasca o viata si tot nu se alege cu mare lucru,chiar daca se sacrifica.In al doilea rand,subtile ironii la adresa familiei perfecte americane,blonda si inchegata,cu o mama si sotie putin cam paranoica si cautatoare de igiena(coaserea ranii pe viu si reactia ei),plus toata isteria mediatica...si acum va intreb:cum s-a gandit el scenaristul ca din tot autobuzul ala s-o nimereasca tocmai pe ea?Intr-adevar,povestea japoneza este cea mai realista,prezinta cu doze bune drama adolescentei.Seamana la unele elemente cu "Crash",ca de obicei nevinovatii sunt cei care platesc(Amelia,fratele lui Yussef)si "no good deed remains unpunished".

[Pitbull]

o mama si sotie putin cam paranoica si cautatoare de igiena(coaserea ranii pe viu si reactia ei),

Partea cu igiena era neesentialä; mai mult conta groaza în fata coaserii pe viu, dupä ce durerile deja o terorizaserä si-i luaserä mintile câteva ore.

acum va intreb:cum s-a gandit el scenaristul ca din tot autobuzul ala s-o nimereasca tocmai pe ea?

Acum îti räspund: s-a gândit asa - hai sä dezvolt povestea pasagerei pe care o nimereste glontul, nu pe a pasagerului din spatele ei, nici pe a celor din fatä.
(Adicä: filmul începe cu tragerea glontului - mai tii minte? Abia pe urmä facem cunostintä cu cuplul de turisti americani asupra cäruia va avea efect.)

In rest, ai si câteva observatii juste. Totusi, ai glosat cam superficial peste tot filmul.

[Viotrinitatea]

Am inteles perfect,draga Pitbull...cauza si efectul;evident ca exista acea ciclicitate care leaga toate povestile,toate destinele:glontul din pusca vanduta crescatorului de capre,incarcat de pusti,care o loveste pe mama celor doi copii.Era si aiurea sa loveasca pe altcineva,poate nu mai aveam legatura cu a cincea poveste.Apropos de groaza ei referitoare la ac si la nesfarsitele ei chinuri de 5 zile(atat au spus ca a stat in spital),cat de miraculos si-a revenit dupa ce a pierdut destul de mult sange,incat a iesit din spital pe picioare,zambind ca in campania pentru guvern,dand mana si facand declaratii presei.Partea cu igiena se lega de refuzul ei de a pune cuburile de gheata in pahar,motivand ca nu cunoaste sursa apei,"for Christ's sake".

[florryinn]

Film prost dar scos la momentul potrivit

[Pitbull]

Nu. Film foarte bun - si scos la momentul potrivit.
Am argumentat mai sus de ce.

[PoliFanAthic]

Nu. Film foarte bun - si scos la momentul potrivit.
Am argumentat mai sus de ce.

Prefer filmele care vorbesc prin cum arata, ce induc si nu ce spun.

[derzelas]

Mi-a placut foarte mult si cred ca o sa ia niste premii cu siguranta.E putin "twisted" dar mai reusit decat celelalte de acelasi gen.

[Gaandalf]

Am argumentat mai sus de ce.

tu crezi ca a stat sa citeasca ? parerea ta asa...

[Pitbull]

Sigur cä nu. Cä dac-ar citi, n-ar mai povesti.
Dar poate cä O SA citeascä! 8)
Asa-s eu, un optimist si-un idealist incorijibil... Hai cä Mosii Nicolae si Cräciun abia au trecut, da' acum vine Iepurasu' de Pasti! Abia astept! :happy:

[crin3l]

O sa citesc shi ce a scris Pitbull insa cat am citit de la el are dreptate.Un film foarte bun insa sub Crash cred eu fiindca are un ritm mai slabut.Punctul forte al acestui film este emotia care o emana.Regizorul a facut o treaba superba , iar actorii joaca shi ei excelent surprizandu-ma in special cei straini(irakienii mai ales).M-a dezamagit totusi un lucru ori n-am inteles:de ce plange politistul acela dupa ce iese din camera japonezei.Oricum un film peste The Departed chiar daca a provocat mai putina adrenalina.

[ShitRocks]

e faina ideea..si cum se leaga tot pe parcursul filmului fain

[Carmine Galante]

@TAMARAINSA
Incerci sa ne transmite ceva? :?

[Pitbull]

Always.

[florryinn]

Bine...nu e chiar asa de slab dar ma asteptam la ceva mai bun.
Cand am auzit ca o sa apara un film numit "Babel" regizat de Alejandro González Iñárritu m-am gandit ca va fi un film grozav (in plus si trailer-ul a fost interesant)
Insa a fost prea "slow paced"(sper ca am scris bine) pentru gustu' meu, prea nostalgic si pe alocuri gratuit(tote dramele alea lacrimogene, amestecate in fel si chip), etc,etc,etc . Pacat...
Iñárritu asta putea sa faca treaba mai buna ("21 Grams" si mai ales "Amores perros" au fost mult mai bune)
Cred ca i-as da 6/10

Mai Pitbull da' de unde comentariul ala inaltator, ca m-ai dat pe spate?

[Pitbull]

Ei, acum, mai putem dialoga, într-adevär...
Nu-i tocmai "înältätor" (unele lucruri mi-au displäcut, am spus si care - culmea! cel mai pe din afarä mi s-a pärut povestea japonezä, favorita multor alti comentatori). Totusi, per ansamblu, m-a convins - si ca intentie, si ca realizare. Cum si ce fel, am încercat sä spun în cronicä.
(De retinut si cä eu, de felul meu, sunt un critic extrem de atroce - deci, dacä un film reuseste sä-mi placä... e si asta o chestie.)

[RinTinTin]

Nu maniera in care realizezi un film da valoarea acestuia, ci substantza artistica.
Babel e un film foarte bun, Crash e un film bun.

Babel e un pic mai sus din punctul de vedere al onestitatii si bunului simtz regizoral, Crash e cam la limita credibilului din acest punct de vedere. Unde Crash substituie tehnicismul dramei, Babel reuseste sa captiveze prin consistentza.

PS: Auzisem ca primele 3 filme ale lui Inarritu sunt o trilogie (citisem un interviu, parca). Sincer, as vrea sa-l vad desprinzandu-se de acest "clash of events", de tehnica povestilor intersectate. I want to see him being straight, lol.

[Pitbull]

Nu maniera in care realizezi un film da valoarea acestuia, ci substantza artistica.

Ba amândouä. Ce te faci, ca sä dau un exemplu extrem, cu "Maria Mirabela", al lui Gopo? Voia sä vorbeascä acolo despre mitologii ancestrale în basmul lui Creangä (cuptorul = elementul foc, fântâna = elementul apä, etc. - si multe altele), despre profunzimea spiritualitätii satului românesc, despre valori perene si victoria omului asupra timpului - si când colo... i-a iesit un fâs! Pentru cä s-a pierdut într-o manierä haoticä, abulicä si amatoriceascä de a face filmul (la fel si-n "Rämäsagul", si-n "Povestea dragostei", si-n "S-a furat o bombä"... substantä artisticä angro, si realizare de-ti vine sä mori)...

On-topic:
Da, si eu as vrea sä-l väd pe Iñárritu lucrând "straight" - ba chiar zic cä TREBUIE. Altfel, riscä sä se manierizeze, si sä piardä tot ce are.

[4Hero]

recunoaste, pitbulle, ca babel e un film foarte, foarte plictisitor