Enter the Void, transpunerea pe ecran mare a stării halucinogene, unul dintre cele mai hipnotice, şocante şi memorabile filme care au rulat de-a lungul timpului în competiţia canneză, se proiectează, chiar în aceste momente, la Bucureşti, în cinema Studio. Este singurul film adus de organizatorii evenimentului Les Films de Cannes à Bucarest dintr-o ediţie anterioară a Cannes-ului, adică din 2009, iar motivul constă tocmai în inefabilul filmului.
Producţia îţi induce o stare psihedelică, culorile sunt radiante, fluorescente, imaginile sunt pulsatile, în flash-uri, suprafeţele par să tremure, ai însuşi sentimentul distorsionării timpului, deşi eşti simplu spectator care nu a intrat în sală după un joint. Cu toate acestea, nu vei considera filmul 100% inovator, mai ales dacă ai văzut Irréversible, de la care acelaşi Gaspar Noé preia tribulaţiile vizuale şi paleta de culori.
Noé copiază imaginile din playlistului de Windows Media Player pentru a sugera starea de euforie experimentată de protagonistul său, Oscar. Mizează pe răbdarea spectatorului şi ne arată acest joc de imagini la intervale regulate, prelungite chiar până la cinci minute repriza. Camera nu-l priveşte în faţă pe protagonist (care e, în fond, o fantomă), ci se recurge fie la Subjective Point of View, fie la filmarea peste umărul protagonistului, aşa că ajungem să-i învăţăm pe de rost cutele cefei. Noé se joacă foarte mult cu camera, filmând de deasupra personajelor, iar noi trebuie să înţelegem că este vorba de fantoma lui Oscar, care ne oferă perspectiva asupra poveştii. Pe de altă parte, regizorul şocantului Irreversible s-a molipsit parcă de la câştigătorul Palme d'Or-ului din 2007, Cristian Mungiu, şi arată şi el un fetus, îndepărtat chirurgical din uter, în timpul unui avort. Mai mult, filmează un coit, camera pătrunzând în vaginul protagonistei. Această intrare se face tot din perspectiva unghiului subiectiv, prin urmare Noé sugerează incestul (fantoma fratelui îşi inseminează sora). La nivel de imagine, Gaspar Noé violează receptorii spectatorului, iar cât priveşte povestea - gonflează miza şi uită de twisturi, e redundant pentru că se foloseşte obositor de mult de aceleaşi secvenţe şi tehnici în reprezentarea euforiei de după drogare.
Povestea lui este despre Oscar (Nathaniel Brown), un tânăr despărţit încă de la moartea părinţilor de sora lui mai mică. Ajuns la Tokyo se bagă în afaceri cu droguri, şi câştigă astfel destui bani ca s-o aducă şi pe sora lui (Paz de la Huerta) acolo. Între cei doi s-a legat un jurământ prin care nu se vor despărţi niciodată. Când poliţia îl împuşcă într-o altercaţie pe Omar, sufletul lui râmăne alături de sora căreia i-a promis că o va poteja mereu.
Enter the Void al lui Gaspar Noé este în mod cert o experienţă răvăşitoare pentru spectator. Îşi însoţeste eroul nu numai în stările lucide, ci şi în delir: starea de alertă, fluxul conştiinţei, amintiri, vise... toate dau stări extreme privitorului.
Enter the Void ar putea intra într-un clasament al celor mai tari scene de sex din filmele concurente pentru Palme d'Or în 2009. Producţia lui Gaspar Noé a urmat, practic, seria partidelor tari începută de Thirst, continuată de Loz abrazos rotos şi Antichrist, dar pe lângă astea mai aduce şi stripperiţe, lumea sordidă a consumatorilor de droguri şi a toaletelor murdare unde se fac jointuri.
Dar nu acesta este lucrul esenţial despre Enter the Void, ci faptul că oferă o viziune, arătând un autor în adevăratul sens al cuvântului.
Părerea ta
Spune-ţi părereaDaca ai fi urmarit Irreversible,ai avea o idee de ce e capabil regizorul asta.Intradevar,violenta e dusa la extrem in filmele lui,dar odata urmarit un film de-al lui Gaspar,te asigur ca va ramane vesnic cu tine(ma uit la tine Irreversible)
doi la mana, stai jos, n'ai inteles nimic.Macar daca acordai mai multa atentie detaliilor si nu suprafetei de "droguri sex si violenta." Sau daca ascultai ce a spus Gaspar la Q&A.
Cat pe ce sa se strecoare perfect in fereastra mea de maine, numai de ar fi fost ceva mai scurt. Ramane de vazut prin mijloace mai putin ortodoxe.
@munchausen: "Noe nu copiaza efecte din WMP. Ce se vede pe ecran sunt trairi psihedelice. Inspiratia vine din filmele lui Jordan Belson".
Re: Referinta la WMP il face pe cititor sa vizualizeze mai usor despre ce este vorba decat scurtmetrajele experimentale ale lui Belson...
" Noe nu s-a molipsit de la Mungiu. Daca vezi Carne din 1991 al lui Gaspar o sa iti dai seama"
Re: Eu am remarcat ca s-a reluat subiectul avortului in competitia canneza la un an diferenta Noe de Mungiu. De altfel, si in The Banishment avem parte de un avort, filmul concurand in 2007 cu 4,3,2 la Cannes, dar tratarea subiectului nu e atat de "cruda" ca la Noe si Mungiu.
"De asemenea daca pierzi melodrama din ecuatie, Enter the void contine mesaje subliminale foarte bine exprimate. Sensul filmului este mult mai adanc. Cel putin pentru unii spectatori. La urma urmei fiecare intelege ce poate, ce stie si ce vrea. "
Re: Mi-ar placea sa discutam despre acest sens "mult mai adanc" al filmului. Poate revii.
160 de minute, btw.varianta scurta 140.
n'are rost sa vorbesti inainte sa'l vezi, barf.
No, şi acum aşteptăm recenzia ta.
4. Imaginile alea nu sunt din media player.
Articol infiorator de prost. Nu te baga la orice. Unele chestii nu le intelegi
http://cebineafost.blogspot.com/2010/12/in-vid.html
Asa mai, profesionistilor!