Alice T. - regia Radu Muntean

mirodoni · 09 Nov 2018, 18:04

Alice T. - regia Radu Muntean

După părerea mea, titlul unui film reprezintă esența acestuia. Dacă autorul nu reușește să exprime această esență în cuvinte, de preferat cât mai puține, înseamnă că are o problemă.

Romanele care au ca titlu numele personajului principal, cu asta se ocupă, adică povestea cât mai particulară a personajului respectiv. În cazul filmului „Alice T.”, pretențiile regizorului Radu Muntean sunt mai mari. Adică nu reprezintă numai povestea adolescentei Alice Tarpan, ci este „portretul unei vârste imposibile”, iar filmul este „un slalom între neputinţă şi răzvrătire” și „se situează în centrul familiei”.

Atunci, de ce filmul se numește „Alice T”? Ca să facem neprincipial o legătură cu „Alice în țara minunilor”, sau „Alice nu mai locuiește aici”?

Scenariul este scris de Radu Muntean, Răzvan Rădulescu şi Alexandru Baciu. Trei, Doamne, și n-au găsit un titlu sugestiv!

Să vedem ce spune sinopsisul: „Alice Tarpan are, la cei aproape 17 ani ai săi, o adolescență complicată. Nu e vorba doar de problemele de la școală, sau că nu e sigură cu cine a rămas gravidă, dar mai ales de faptul că mama ei adoptivă a aflat de toate astea”.

Cheia pare să fie „faptul că mama este adoptivă”, adică „vitregă”. Dar asta înseamnă că situația nu este „comună multor familii”.

Dar să vedem ce spune filmul.

Filmul începe cu Alice Torpan, interpretată de Andra Guți, care stă la o masă. În fundal, doi indivizi joacă pingpong, iar imaginea se reflectă în mai multe oglinzi. Alice stă așa minute bune. Adică multe. Apoi se duce la un ghișeu și primește niște bani. Alături se pare că era o sală de fitness. Vedem ocolo un personaj interpretat de actorul Octavian Strunilă care vine spre Alice. Aceasta iese din local. Strunilă nu mai apare până la sfârșit. Și nici după aceea, pentru că nici la „distribuție” nu l-am găsit. Probabil făcea parte din alt film.

Acasă la Alice începe filmu’. Mama, Bogdana, ce nume!, interpretată de Mihaela Sîrbu, tocmai i-a confiscat mobilul, pentru că descoperise un schimb de mesaje din care se putea înțelege că Alice este însărcinată.

Spectatorul care nu a citit sinopsisul nu știe că mama este vitregă, așa că va considera scena respectivă absolut... firească. Adică o mamă autoritară, care nu reușește să comunice cu fiica ei, și o adolescentă „imprevizibilă, complet lipsită de repere”. Scena este extrem de lungă și... previzibilă, iar regizorul intră cu bocancii în intimitatea relației mamă - fiică, nu „explorează cu sensibilitate dificultățile adolescenței și sarcina ingrată de a fi mamă”, cum apreciază un cronicar.

Scena este luată din realitate, dacă nu punem la socoteală tendința de generalizare, numai că nu este valabilă și într-un caz de adopție, unde lucrurile stau cu totul diferit. Părinții adoptivi au tendința de protecție exagerată, care poate duce la rezultate contrare așteptărilor, iar copilul adoptat poate fi copleșit de sentimentul dezrădăcinării, dar acestea nu fac parte din filmul lui Radu Muntean, din păcate!

Tatăl adoptiv, interpretat de Bogdan Dumitrache, este un personaj rece, contrar firescului, lipsit de abilitate, ba chiar ostil, în lipsa unor argumente justificative ale realizatorilor. Așa că Radu Muntean și coscenariștii săi amestecă lucrurile inutil, inabil și ineficient.

Situația se lămurește: fata recunoaște că este însărcinată, dar vrea să păstreze copilul. Fără argumente, doar ca să nu fie ca în alte filme și să fie contra mamei ei. Merg împreună la ginecolog și văd pe monitor fătul, cu mânuțe, cu piciorușe, viu!

Bogdana, ce nume, este copleșită, așa că nu mai susține avortul. Ea nu a putut avea copii și a fost nevoită să înfieze o fetiță. Cel puțin aceasta este explicația verbală a lui Radu Muntean. Nu înțeleg de ce, până aici, Bogdana s-a purtat... ca o mamă naturală!

Vin rudele, unchii, bunicii, vecinii și o felicită pe viitoarea mămică, totul într-o scenă prelungă, realizată în stil modern, ceva gen varză cu jumări, ireală, dar utilă, după părerea realizatorilor, pentru o posibilă răsturnare de situație. Urmează vizita la școală a viitoarei bunici, unde îi pune pe toți la zid, de la profesor de serviciu, interpretat, n-am înțeles de ce, de Teo Corban nebărbierit, până la directoare, scăpând doar diriginta, care nu era la școală în acel moment. Se încheie un pact, potrivit căruia toți profesorii și elevii erau puși la curent, adică băgați în priză, iar „fata” putea pleca din școală când i se scula ei. Scuzați!

Numai că „fata” ia niște pastile și se duce la o prietenă să facă întrerupere de sarcină. Dar se lasă cu o puternică hemoragie, încât, luată prin surprindere, pătează canapeaua din sufragerie. Tocmai atunci, vine și tatăl fetei acasă, la ideea unuia dintre scenariști, pentru a mări „tensiunea”, iar fetele intră în panică. Nejustificat, însă, după părerea mea, pentru că așa ceva se putea întâmpla oricând, în situație de... ciclu. Trec minute bune, adică multe, din film, și tatăl pleacă.

Scena forte se consumă în cadă, unde Alice spală cu dușul sângele abundent cu cheaguri provenit de la hemoragie. Asta, cu frenezie din partea interpretei Andra Guţi, dar tacticos din partea directorului de imagine, respectiv cu plan întreg, prim-plan, gros-plan și plan-detaliu. Mai ales detaliu!

Astfel, regizorul Radu Muntean speră să rămână în istoria cinematografiei cu o hemoragie vaginală explicită, ca să fie în rândul confraților săi cu „te fut în gură”, o ejaculare în detaliu, sau o defecație patologică. Debutanții care vin din urmă mai au constipația și diareea în filmul românesc.
Aș fi folosit „puncte-puncte”, dacă cineaștii ar fi folosit „bip” sau „mască”.

Ca să-i rămână spectatorului definitiv întipărit în memorie momentul, Alice se duce la un prieten și stă la fereastră, urcându-se cu fundul pe o masă. Când acesta vine acasă, tocmai constată că i-a umplut masa de..., mă-nțelegeți...

Acum, nu ne putem pune cu talentul și creativitatea artistică a unui regizor, și scenarist în același timp, plus două ajutoare de nădejde la scenariu, dar se vede că nu a trecut prin așa ceva, nu are „expertiză”, cum e la modă acum o expresie, deși aceasta nu înseamnă experiență. Ar fi trebuit să aibă un consultant de sex opus, care să-i spună că o întrerupere de sarcină nu e chiar așa de simplă, oricât de idiot ar fi personajul. Apoi, inevitabil, intră în panică, după așa o pierdere de sânge. Intervine anemia, urmată de amețeli, vomă, caracteristice unei sarcini, nu mai e loc de glume și ironii. Disconfortul fizic trebuie să fie evident, ca să-l preceadă pe cel psihic.

Dar Alice n-are niciun stres, pleacă la mare, deși filmul practic se încheia aici. Probabil mai aveau ceva buget, și producătorul, Multi Media Est, Les Film de l’apres-Midi, s-a gândit să ofere echipei o minivacanță pe litoral. Aici mai cooptează câțiva actori, printre care Șerban Pavlu, care are permanent vulgaritățile la el. Astfel, filmul nostru mai continuă inutil vreo 20 de minute, în care Alice încearcă să înalțe un zmeu, ajutată pe la spate de un băiat simpatic, dar, se pare, căsătorit, și se alege cu o julitură la genunchi. Fata!

Urmează o a doua înfățișare la ginecolog. Cum era de așteptat, pe monitor nu mai apare copilul. Fata începe să plângă, în timp ce mama ei și doctorița ies din cadru, la indicațiile regizorului. Fata plânge vreo 15 minute în timp real, până la minutul 105, când se termină filmul.

Rămâne ca posteritatea să afle de ce plângea fata.

ilustra.films · 10 Nov 2018, 21:10

Am vazut filmul in seara asta asa ca Mirodoni, dupa parerea mea: ori nu te mai duci la filme romanesti ori te duci doar la alea de stii ca vor fi bune si la cata experienta cinematografica ai, sigur iti dai seama ce filme is ok de vizionat pentru ca te uiti la trailer, la distributie, citesti un sinopsis si vezi care e trecut pe generic la regie. Din cate vad eu nicio cronica de-a ta nu e pozitiva deci... daca iei decizia sa te duci doar la filme bune, nu ai sa mai treci prea curand pe la cinema. Ceea ce cred ca ar fi ok: pentru ca induci in eroare. Cu toata sinceritatea ti-o spun. Ce scrii tu nu are legatura cu ceea ce un spectator ar trebui sa citeasca sa poata intelege un film mai bine sau... sa decida daca sa mearga la un film sau nu.
Dar te rog, nu mai merge macar la filme romanesti. Te rog frumos...
Voi scrie un post cu ceea ce cred despre film...

ilustra.films · 10 Nov 2018, 23:14

Alice T. - sau dragostea (parinteasca) inexistenta

Am ajuns din intamplare azi sa vad Alice T. si asta pentru ca voiam sa vad un cu totul alt film trecut in programul tiparait, la cinemateca. Un film cotat cu mult mai bine. Nu stiu daca e o chestie de marketing sau pura coincidenta (faptul ca in program era trecut un film si la cinema se da altul). Ideea e ca mi-a luat ceva sa ma decid deoarece mi s-a cam luat de realismul romanesc si mie si voi detalia in randurile urmatoare de ce... Cand l-am luat usor la rost pe nenea vanzator de bilete de la casa de marcat (care pe drepte nu avea nicio vina) acesta s-a grabit sa-mi recomande sa merg la cealalta cinemateca sala dar acolo se desfasura Kinodiseea si chiar nu voiam sa ma aflu in eu stiu ce sala plina de adolescenti care sa rada sau sa faca glume cum bine se intampla cand eram eu adolescent si mergeam cu amicii la vreo piesa de teatru sau film. Noup noup!

Deci, "Alice T." daca tot am batut drumul pana la cinematograf. Filmul spune povestea adolescentei Alice care ramane insarcinata la doar 16 ani si decide sa-si ia viata in propriile maini si sa le arate odata pentru totdeauna cine e "seful", parintilor ei.

Se pare ca regizorul Radu Muntean - care a mai regizat si "Furia" (2002), "Hartia va fi albastra" (2006), "Marti, dupa Craciun" (2010) - doreste sa vorbeasca despre dragostea imitata sau falsa iar povestea ajunge coerent si inteligent sa orbiteze in jurul acestui subiect.

Astfel ca filmul incepe cu personajul lui Octavian Strunila, personaj caruia nu i-am putut retine numele si care nu apare pe genericul digital al paginilor de film asa ca o sa vin cu o parere personala cu privire la acesta interesanta disparetie a numelui actorului de pe generice: pentru inceput trebuie precizat faptul ca personajul interpretat de actor este pedofil asa ca, investigatia mea are urmatoarea conotatie: scenariul, foarte posibil sa fi avut o cu totul alta forma cand Octavin l-a citit. In scenariu, Alice era o prietena de-a personajului lui Octavian, se cunoasteau acolo la bar, o normalitate, intr-o oarecare masura, privind personajul Alice. Apoi, ca urmare a posibilelor intervenitii regizorale (intentionate sau nu) se deduce faptul ca personajul lui Octavian a intretinut relatii sexuale cu minora si ca, foarte posibil, chiar el sa fie tatal copilului. Mai tarziu, cand a aflat de aceasta noua conotatie a povestii si personajului sau, Octavian sa fi purtat o discutie extrem de serioasa cu regizorul, unde sa fi cerut sa nu-i apara numele. Dar asta e doar o presupunere si tare mi-as fi dorit ca avem si noi sectiunea trivia dezvoltata in asa masura privind cinemaul nostru, cat sa stim si noi detalii interesante despre film. Mai avem de asteptat in aceasta privinta.

Bun: Deci avem un subiect puternic la mijloc - pedofilia - si un subiect sensibil - dragostea falsa/ inexistenta - legatura filosofica dintre cele doua subiecte este aceea ca ambele dau nastere la monstrii si de aici pot pleca spre ideea ca personajul nostru central este un personaj negativ. Insa mai trebuie sa fac ceva. Sa analizez contextul in care e asezat acest personaj negativ si anume acesta se afla in corelatie cu un personaj monstruos (pedofilul) ceea ce transforma personajul central din monstru in personaj positiv/ sau erou - dar aceasta concluzie poate fi trasa doar la final si voi explica in urmatoarele randuri de ce la final.

Tema principala a acestui film este adoptia iar acest film are meritul de a naste in interiorul oamenilor urmatoarea foarte foarte importanta idee: daca eu nu pot avea copiii mei (sau ori care alt motiv ne duce spre ideea si dorinta de a infia) eu chiar sunt pregatit/a sa infiez un copil/ sa am un copil? Se poate merge chiar mai departe deci si se poate spune despre aceasta intrebare ca poate foarte bine sa fie nascuta in interiorul oricarui adult, indiferent ca poate sau nu sa aiba copii. Deci, un film mai mult ca necesar in a sa-i existenta.

Din punctul meu de vedere, actrita Andra Guti face intradevar un personaj puternic. Personajul este credibil, viu. Guti a primit si premiul pentru interpretare feminina la Locorno. Felicitari actritei! Spuneam mai sus ca personajul are conotatii de personaj negativ deoarece da, Guti, desi vie ca joc actoricesc pe ecran, face un persoanj lipsit de viata sau sentimente - rezultat al faptului ca nici mama si nici tatal nu au putut sa se apropie de fiica lor suficient ca aceasta sa ajunga sa se comporte ca un om in societate. Si nu sa imita ideea de om (idee de imitatie a unui statut social care e foarte bine disecata in biroul directoarei) dar care sa aiba acele porniri interioare sanatoase, raspunsuri spirituale sau neurale naturale privind ceea ce se intamla in juru-i. Si in acest context, Guti doveste clar ca intelege sau ca a inteles filosofia ce sta in spatele unui astfel de personaj pentru a completa natural informatiile din scenariu si a completa ploturile din poveste. Nu am sa intru in polemica - cadrele nud erau sau nu necesare - pentru ca e usor sa dam cu pietre sa spunem ca nu erau necesare doar ca sa aratam noi ca suntem pudici sau ca noi suntem sfiniti si nu vrem sa vedem adolescente dezbracate pe ecran. Dar am sa spun totusi ca oricine va veni si va spune ca mi-a placut filmul pentru ca am vazut o fofoleanca de adolescenta pe ecran, suck it people, I am gay. Si in apararea celor care nu is gay: suck it, filmul e bun si promoveaza idei puternice pentru societate, in ajutorarea societatii. Nu mai cred in faptul ca trebuie sa aduc argumente sa ii conving pe acesti oameni pentru ca mi-am dat seama demult: ei nu spun ce spun pentru ca intradevar is pudici sau etc dar pentru ca vor sa atace (numai) un anumit tip de om. Stim noi care.

Imaginea, semnata de Tudor Lucaciu, este foarte frumos gandita si se vede ca ori regizorul, ori directorul de imagine au apreciat la nivel inalt "432" al lui Mungiu, privind unele cadre. Altfel: foarte posibil ca ei au vrut sa duca nitel mai departe ceea ce filmul lui Mungiu nu a putut vorbi despre, din motive de coerenta a povestii.

Montajul, semnat de Andu Radu, monteur pe care regizorul l-a folosit la mai toate proiectele sale, vine in completarea imaginii puternice si astfel, din colaborarea talentata a celor doua reise faptul ca taieturile nu se simt si filmul curge prin fata spectatorului.

Despre sunet. Oh, sunetul in filmul romanesc. Ar trebui ca oricare cronicar sa aiba o sectiune speciala, colorata, bine vizibila cu privire la sunet. Pentru ca per ansamblu sunetul a fost foarte bun. Poate ca cel mai bun sunet din ce mi-a fost dat sa experimentez la un film romanesc (de la noul val incoace). A fost o replica insa unde personajul-mama a mersonajului central, Bogdana deci, sta intinsa in pat si la un moment dat zice aceasta replica pe care nu am inteles-o neam (eu care sorb fiecare replica si moment la un film) si atunci mi-a parut rau ca eram singur pentru ca deobicei sunt cu cineva si soptesc repede "ce a zis?" la care persoana de langa ridica din umeri nevinovata si ea (de cele mai multe ori) daaarr chiar si asa, as fi putut primi un raspuns. Si mintea mi-a zburat repejor la ideea de a striga in sala "ce a zis?" dar era prea tarziu si bineinteles, ar fi fost un moment cel putin urat asa ca m-am facut mic in scaun dezamagit, timp in care mi-am dat seama ca au trecut cateva secunde bune din film pe care eu l-am pierdut- am adunat forta sa continui filmul, dandu-mi seama ca find frustrat, aveam sa pierd si mai multe momente si am continuat sa ma concentrez la film care recunosc, m-a acaparat ca poveste deci... mi-a fost usor sa ma reconectez. Dar tragem de urechi sound designerul ca nu si-a dat seama ca replica aia nu se aude, frate neam!

Filmul se termina cu un cadru care imi aduce aminte de finalul "Call me by your name" unde, probabil o sa mire, cadrul in care plange personajul la final mi s-a parut extrem de nepotrivit si ambiguu. Daca la "Call me by your name" rostul cadrului era cu totul altul decat acela de a umaniza personajul, importanta si necesitatea motivarii la nivel de intelegere cu privire la personaj, in Alice T." idea este clara: umanizarea personajului deci si astfel din personaj negativ/antagonic Alice ajunge personaj positiv/ erou - abia la final. Dar doar atat pare sa faca acest cadru de la final. Cred ca era nevoie sa existe ceva cu mult mai puternic decat cateva glume inainte de verificarea de rutina la doctor, care arata foarte natural, ca aceasta umanizare sa nu pice din cer, ca venita de nicaieri. Si aici era treaba celor trei scenaristi. Insa, per ansamblu face foarte bine aceasta umanizare filmului. Foarte necesara.

Iesind din sala mi-am aruncat o privire la spectatori la care vad doi adulti (la vreo 40 de ani) care se uitau rusinati in jur (cine stie din ce motiv :-" ) la care unul dintre ei spune "sa-mi bag %$#&, am pierdut vremea la filmul asta, cat plictis". De unde se deduce ca n-au inteles nimic. Nu pun intamplarea asta pentru a il face pe Muntean povestitor rau sau etc dar cred ca e important sa regandim modul in care spunem povestile. Si luam cele doua probleme de se pot ivi: plictisul si a nu intelege nimic. Plictisul e grav si cred ca trebuie bagat in seama ca argument atunci cand apare la publicul sincer si educat (nu stiu daca pot spune despre cei doi ca erau sinceri dar destul de sigur faptul ca nu erau educati [ citeste trecuti prin scoala serios]). Dar daca vrem sa fim seriosi cu privire la subiectul plictis atunci ar trebui sa ii ascultam pe toti cei care sunt sinceri (si nu si educati) si sa schimbam macazul cu privire la modul de a spune povesti. De exemplu "Furia" ( cu care a debutat Muntean) a fost un film care a atras atentia in 2002 si a fost cu siguranta privit bine de publicul larg. Cred deci ca Muntean ar trebui sa mai faca un film ca asta din cand in cand. Pentru ca poate si are ce-i trebuie. Apoi alulalt aspect despre "nu am inteles nimic" - nu cred ca mai incape indoala ca aceasta aspect e sensibil si deci vorbind despre felul minimalist de a scrie scenarii si a face filme in final, se simte un progres, o evolutie clara(din punct de vedere al strecurarii comercialului, interesantului, non-griului), odata cu existenta acestui film care se numeste "Alice T." dar ceea ce ne lipseste noua este echilibrul dintre minimalism si film comercial care nu prea exista la noi: noi avem comedie sau minimaslim. Iar comedia la noi e deobicei de calitate slaba spre foarte proasta. Iar minimaslimul este greu de inteles. Ce ramane publicului doritor de vazut filme comerciale la cinema? Las ca are hollywood-ul cu galeata, ca sa lasam minimalismul sa se dezvolte si in vreo 15-20 de ani o sa avem si noi filme comerciale DAR de calitate tata.(si dasta mi s-a luat de minimaslim - progreseaza prea incet). Da. Cam asa este. Dar cred ca merita lasati regizori ca mine, cu experienta si know-how-ul deja...sa faca film comercial. Na de aici auto-promovare.

mirodoni · 11 Nov 2018, 17:37

@ilustra.films,
Constat cu surprindere că n-ai înțeles.
Eu nu scriu pentru a convinge pe cineva să meargă la film, să nu meargă la film, s-au să înțeleagă mai bine filmul pe care l-a văzut. Scriu în speranța că vor citi tinerii cineaști care nu au realizat încă astfel de catastrofe cinematografice. Speranța moare ultima! Cineaștii „consacrați”, a se citi compromiși, nu citesc decât cronicile favorabile.

Așa că nu citesc sinopsisul înainte, sau alte cronici, pur și simplu merg la filmele românești, la toate. Citesc despre film ulterior. Sunt și situații când filmul este ejectat după prima săptămână, din lipsă de spectatori, și-l pierd, dacă nu am apucat să-l văd la proiecția pentru presă.

Nu toate cronicile mele sunt nefavorabile, depinde de film.
De exemplu am o cronică de-a dreptul elogioasă la filmul „Un pas în urma serafimilor”.
Tu n-ai găsit de cuviință să scrii decât vreo 5 rânduri, două vorbe, trei prostii!
Trebuie să și justifici, ca „specialist”, de ce dai numai nota 7,4 acestui film!
Îi reproșezi „nuditatea”, în timp ce în Alice T. nu te deranjează.
În filmul lui Daniel Sandu este perfect justificată, fără nimic vulgar sau inutil. Acolo este vorba de prima experiență erotică a personajului, pe care o trăiește din plin. În acest film, spectatorul chiar trebuie să vadă ce vede personajul, pentru că miza este una foarte importantă. Nu este vorba de un tânăr oarecare, ci de un viitor preot, care trebuie să stea departe de plăcerile trupești, să nu cadă în ispită. Va rezista la așa o ofertă?
Pe când la Alice T., nuditatea nu numai că este inutilă și vulgară, dar secvența este complet falsă, după cum am scris în cronică, dar se pare că nu ai înțeles. Scenariștii au prevăzut-o doar pentru a crește tensiune momentului, dar nu au reușit.

Dacă ai înțeles greșit filmul lui Radu Muntean, puteai să te corectezi citind cu atenție cronica mea. Eu am arătat acolo, cu argumente, că adopția nu numai că nu este principala temă a filmului, cum zici tu, ci că este o temă falsă. Așa că filmul nu este „mai mult ca necesar”, din acest punct de vedere, și nici din alte puncte de vedere, din păcate! Ar fi bine să scoți supoziția aceea aberantă cu Strunilă pedofil, că te faci de râs. Tu chiar nu știi ce înseamnă podofil?!

ilustra.films · 14 Nov 2018, 00:18

Originally Posted by mirodoni:

@ilustra.films,
Constat cu surprindere că n-ai înțeles.
Eu nu scriu pentru a convinge pe cineva să meargă la film, să nu meargă la film, s-au să înțeleagă mai bine filmul pe care l-a văzut. Scriu în speranța că vor citi tinerii cineaști care nu au realizat încă astfel de catastrofe cinematografice. Speranța moare ultima! Cineaștii „consacrați”, a se citi compromiși, nu citesc decât cronicile favorabile.

Așa că nu citesc sinopsisul înainte, sau alte cronici, pur și simplu merg la filmele românești, la toate. Citesc despre film ulterior. Sunt și situații când filmul este ejectat după prima săptămână, din lipsă de spectatori, și-l pierd, dacă nu am apucat să-l văd la proiecția pentru presă.

Nu toate cronicile mele sunt nefavorabile, depinde de film.
De exemplu am o cronică de-a dreptul elogioasă la filmul „Un pas în urma serafimilor”.
Tu n-ai găsit de cuviință să scrii decât vreo 5 rânduri, două vorbe, trei prostii!
Trebuie să și justifici, ca „specialist”, de ce dai numai nota 7,4 acestui film!
Îi reproșezi „nuditatea”, în timp ce în Alice T. nu te deranjează.
În filmul lui Daniel Sandu este perfect justificată, fără nimic vulgar sau inutil. Acolo este vorba de prima experiență erotică a personajului, pe care o trăiește din plin. În acest film, spectatorul chiar trebuie să vadă ce vede personajul, pentru că miza este una foarte importantă. Nu este vorba de un tânăr oarecare, ci de un viitor preot, care trebuie să stea departe de plăcerile trupești, să nu cadă în ispită. Va rezista la așa o ofertă?
Pe când la Alice T., nuditatea nu numai că este inutilă și vulgară, dar secvența este complet falsă, după cum am scris în cronică, dar se pare că nu ai înțeles. Scenariștii au prevăzut-o doar pentru a crește tensiune momentului, dar nu au reușit.

Dacă ai înțeles greșit filmul lui Radu Muntean, puteai să te corectezi citind cu atenție cronica mea. Eu am arătat acolo, cu argumente, că adopția nu numai că nu este principala temă a filmului, cum zici tu, ci că este o temă falsă. Așa că filmul nu este „mai mult ca necesar”, din acest punct de vedere, și nici din alte puncte de vedere, din păcate! Ar fi bine să scoți supoziția aceea aberantă cu Strunilă pedofil, că te faci de râs. Tu chiar nu știi ce înseamnă podofil?!

Ai forte multe idei la care ar trebuie sa raspund separat.
>din punctul meu de vedere ce se intampla in serafimii nu este justificat (ca nuditate - raman la impresia mea nu din incapatanare dar asta e ceea ce am simtit pe moment). In apararea mea, sunt destul de sigur ca aveam in plan sa scriu o cronica mai elaborata insa intrasem in pre-productie cu scurtmetrajul "O despartire". Da. Ai dreptate cu notele. Insa inca odata, aveam in plan sa scriu mai mult. Eu chiar fusesem la proiectia la care a avut loc un Q&A dupa si mi-a placut foarte mult felul in care vorbise regizorul despre proiect asa ca aveam material suficient pentru cronica.
>nuditatea din Alice T. nu mi s-a parut batatoare la ochi pentru ca ACTIUNEA! Se intampla acolo mult mai mult decat doar fofoleanca ei si tot sangele ala. E tensiunea construita cu celalalt personaj, atitudinea ei (Alice) nepasatoare si fara viata la ce i se intampla (eu lesinam de trei ori de frica si daca lesinam si a patra oara cred ca ma mai trezeam abia la reanimare). Insa aici mi s-a parut nuditatea APROAPE la fel de justificata precum in 432 si ce se intampla in baie dupa incidentul cu Bebe.
>despre pedofilie in Alice T: inteleg ce spui insa eu am inteles clar privind imaginile de pe ecran faptul ca nenea a intretinut relatii sexuale cu eleva, aceasta si-a primit banii. Deci Alice facea bani din asta (cauta oameni maturi pe net cu care sa intretina relatii sexuale) Dasta am si zis ca vorbim de un personaj central antagonic (ea find femeie de moravuri usoare) care usor-usor devine erou, spre final. E ceea ce am inteles eu. Ai toata libertatea sa ma contrazici si sa ma corectezi dar NU sa-mi impui ideile tale.
Cat priveste alulalte idei, ti-am raspuns intr-un alt post (la threadul "Coboram la prima")

mirodoni · 14 Nov 2018, 08:54

De vreme ce textul meu este fix deasupra răspunsului tău, nu mai are rost preluarea integrală a lui.
Acest lucru ar fi necesar dacă s-ar fi intercalat și intervențiile altor useri, ceea ce, din păcate, nu se întâmplă.