Articole Source Code

Prin complexitatea intrigii, originalitatea vizuală și interpretarile de exceptie, Transfer de identitate poarta publicul într-o lume care i-a fascinat secole la rând pe oamenii de știință și pe scriitorii de romane SF: călătoriile în timp.

Producătorul Mark Gordon, a cărui filmografie include 2012 și Saving Private Ryan, a fost abordat de scenaristul Ben Ripley care i-a propus o poveste despre un om care descoperă un mod de a călători înapoi în timp pentru perioade scurte. "Ben a venit la noi cu o idee formidabilă pentru un film," spune Gordon. "În decurs de șase luni am continuat să dezvoltăm scenariul împreună cu el. Speri să găsești într-un colaborator un om cu opinii ferme, dar dispus să te asculte și să ia în considerare și alte maniere de abordare, iar Ben este un asemenea om."

Pe măsură ce scenariul a evoluat, el a atras atenția lui Philippe Rousselet, director executiv la Vendôme Pictures și producător al filmului Transfer de identitate. "Ne-a plăcut scenariul," spune Rousselet. "Rareori găsești o poveste originală care să aibă și calitate comercială. E un thriller inteligent și sofisticat, dar și foarte captivant. Publicul descoperă dedesubturile în același timp cu personajul, de aceea e o vizionare amuzantă. Nu ți-e dat să citești un scenariu ca acesta în fiecare zi."

Ideea lui Ripley era una complexa cu o întorsătură SF. "Mă fascinează filmele care spun o poveste într-un mod netradițional," spune el. "M-am gândit că primele experimente privind călătoriile în timp nu ar fi extraordinar de ambițioase. Nu ne-am întoarce în timp cu sute de ani în urmă, ci numai cu câteva minute sau ore. Îți poți imagina o astfel de tehnologie ca un rezultat aproape accidental al altor experimente, într-un laborator oarecare, iar acest rezultat e folosit ulterior de Departamentul de Apărare. Problema e că autoritățile nu prea știu cum să-l folosească. E încă în stadiul de experiment. Deoarece personajul are numai opt minute la dispoziție pentru a-și încheia misiunea, acțiunile sale sunt marcate de caracterul de urgență, pentru că informațiile pe care le poate aduna sunt limitate."

Scenaristul e dispus să contemple ideea că aceste călătorii în timp vor fi cândva posibile. "În general cercetătorii care studiază aceste călătorii în timp se gândesc la călătorii în viitor," spune el. "Am putea încetini trecerea timpului atunci când călătorim cu o viteză apropiată de viteza luminii, iar asta ne-ar permite să facem un salt în viitor. O călătorie înapoi în timp e mult mai dificilă și nu prea știm cum ar putea fi posibilă. Conform legilor fizicii, trecutul nu poate fi alterat. Noi propunem ideea unui univers paralel, o copie a realității noastre. Transfer de identitate reprezintă posibilitatea de a accesa o altă realitate pentru o perioadă de opt minute."

După ce au pus la punct scenariul, Gordon i l-a trimis actorului Jake Gyllenhaal, care s-a angajat să joace rolul căpitanului Colter Stevens. "Am lucrat cu Jake la The Day After Tomorrow," spune Gordon. "Am păstrat legătura și am căutat un alt proiect pe care am putea să-l realizăm împreună. El a fost încântat de scenariu și a avut multe idei valoroase. Contribuția lui Jake la realizarea acestui film a fost foarte importantă."

Aproape întreaga acțiune a filmului se desfășoară într-un tren cu destinația Chicago, plin cu navetiști. Dar, pentru unul dintre ei, ziua nu e deloc una obișnuită. Colter Stevens, pilotul unui elicopter Blackhawk, în armata americană, se află acolo cu o misiune uimitoare. "El se trezește într-o dimineață în acel tren, fără să știe unde se află sau cum a ajuns acolo," spune Gyllenhaal. "În fața lui se află o femeie, Christina, care se poartă ca și cum l-ar cunoaște. Omul e foarte dezorientat, apoi își vede chipul reflectat într-o fereastră a trenului, numai că nu este fața lui!"

În câteva minute, Colter descoperă că a fost ajuns în acel tren după o călătorie înapoi în timp. "Chiar și pentru personaje, tehnologia unui transfer de identitate nu este în întregime cunoscută, " spune Ripley. "Ce se întâmplă atunci când îl părăsești? Nu știm. A existat înainte de a-l fi accesat sau a fost creat de noi? Nu știm.

Gyllenhaal, care a jucat și în filmul Donnie Darko, a fost intrigat de premisă, precum și de dificultatea interpretării unui personaj aflat într-o astfel de situație. "Mă fascinează ideea in sine așa că mi-a plăcut să explorez acest concept," spune actorul "Am avut mult de lucru, mai ales în faza de pre-producție, pentru a-l înțelege pe Colter. El se întoarce in repetate randuri în acele opt minute pe care le retrăiește."

După ce a semnat contractul pentru rolul principal, Gyllenhaal le-a sugerat producătorilor să discute cu regizorul Duncan Jones, al cărui film de debut, Moon, îl impresionase puternic pe actor. "Moon a fost uluitor, de la început până la final," spune el. "Văzându-l, mi-a fost foarte clar că Duncan este fluent în limbajul cinematografic. Stilul său de povestitor este atât de alert incat mi-am dorit instantaneu să lucrez cu el."

Gordon a vizionat Moon și s-a întâlnit cu Duncan Jones la recomandarea lui Gyllenhaal. "În Moon, Jones a reușit să folosească în mod sublim un singur spațiu și un singur actor" spune Gordon. "Chiar dacă mare parte din filmul nostru se desfășoară într-un vagon de tren, nu-ți creează senzația de claustrofobie. Îți dă realmente impresia că acțiunea e foarte intensă."
"Abilitatea lui Jones de a crea o lume originală, dar perfect credibilă pentru Moon a fost un element important pentru alegerea lui," spune Rousselet. "Duncan a contribuit la proiect cu perspectiva sa unică. Este un cineast foarte bun și un excelent povestitor, având exact calitățile necesare pentru Transfer de identitate. Duncan este la fel de interesat de tehnica de filmare pe cât este de interesat de actori și de povestire. În acest sens, el este un cineast complet."

Există câteva paralele clare între explorarea conceptelor de timp, umanitate și identitate din Transfer de identitate și din primul film al lui Jones. "Duncan pare să fie interesat de ușoara alterare a realității," spune Gyllenhaal. "În același timp, el explorează miezul subconștientului. În ambele filme, există câte un personaj complet pierdut, la început, care trebuie să-și găsească drumul într-o situația nefamiliară. Ele încearcă să descopere ce fac și ce rost au ele în acel context."

În ciuda recenziilor favorabile și a atenției de care s-a bucurat în urma primului său film, Jones nu a fost foarte încântat de ideea unui alt film SF. "Dar mi-a plăcut filmul. Era foarte bine construit și avea un ritm alert. În plus, îl admir enorm pe Jake Gyllenhaal. Nu voiam să ratez ocazia de a lucra cu el."

Odată ce regizorul s-a alăturat proiectului, el și Gyllenhaal au început să discute diverse idei pentru film. Fiecare avea opinii hotărâte despre interpretarea scenariului. "Am reușit să creăm o relație de colaborare uimitoare," spune Jones. "Am adăugat mult umor inteligent, mai mult decât era în scenariul original, lucru de care sunt foarte mulțumit. Povestea de dragoste a devenit mai intensă și mai emoționantă decât am realizat că va fi în timpul filmărilor."

Oricât ar fi fost de tentant pentru Jones să adâncească noțiunile științifice disponibile, el a decis să se concentreze asupra narațiunii. "Dacă mi-aș fi permis să fi absorbit latura SF, narațiunea ar fi avut de suferit," spune el. "Am cunoștințe mulțumitoare de filosofie și știință, așa că mi-a fost relativ ușor să pricep teoriile sugerate în film. Am înțeles care erau regulile și cum trebuia să spun povestea respectând aceste reguli, dar nu mi-am permis să fiu blocat de ele."

În loc de asta, el s-a concentrat pe redarea acțiunii, așa cum evolua ea în cadrul fiecarui transfer de identitate . "Filmul are ceva similar cu rezolvarea unui puzzle, ceea ce e destul de curios," spune Jones. "De exemplu, se filmează într-un număr limitat de locuri, majoritatea spațiilor fiind închise. Cum le faci pe fiecare să aibă caracter, astfel încât, atunci când revii la ele, să remarci schimbările, oricât de subtile ar fi? A fost o provocare să marchez evoluția. Multe lucruri s-au clarificat pe măsură ce filmările au înaintat."

"Frumusețea scenariului stă în explorarea constantă," adaugă Jones. "Colter intră cu noi informații în fiecare secvență repetitivă, sau Transfer de identitate, așa cum le-am numit în film. De fiecare dată, el aduce ceva nou situației. Pentru noi, dificultatea a fost să facem ca fiecare secvență, fiecare Transfer de identitate să aibă ceva nou și să mențină atenția spectatorului."

Transfer de identitate este un exemplu foarte bun al noului val de narațiune SF, după cum spune regizorul. "Melanjul de umor și elemente SF îl face să fie diferit și atractiv. Publicul nu trebuie să-și bată capul cu logica sau elementele științifice ale narațiunii. Poate să se distreze pur și simplu."
Dar, pentru spectatorii cărora le place să caute cheia enigmei, filmul le oferă multe ocazii. "Dacă jumătate dintre spectatori sunt încântați de povestea de dragoste și de scenele de acțiune, iar cealaltă jumătate este intrigată de final și încearcă să descifreze misterul, atunci eu sunt mulțumit," spune Jones. "Cred că există destule elemente cât să mențină atenția tuturor."

Potrivit lui Gordon, mai există un punct de interes pentru public. "Filmul este deosebit pentru că are un număr foarte mare de scene de acțiune și pentru că e un thriller minunat. În materie de divertisment, are toate elementele pe care le aștepți de la un film. Dar, la final, când cade cortina, metaforic vorbind, aș vrea ca oamenii să plece de la cinema încântați de ce au văzut, dar și conștienți de cât de prețioasă este viața. Fie că sunt opt minute sau o viață întreagă, trebuie să prețuiești fiecare clipă. Cu toții avem zile proaste, dar viața e magnifică și frumoasă. Poate că pare un pic cam răsuflat, dar cred că, atunci când pleci de la cinema, apreciezi mai mult viața, tocmai pentru că personajul lui Jake primește a doua șansă."

COOPTAREA ACTORILOR

Fiecare personaj din Transfer de identitate are un rol esențial în desfășurarea intrigii și fiecare dintre actorii care au jucat aceste roluri trebuia să fie capabil să realizeze interpretări armonioase și subtile, în circumstanțe neobișnuite și, adesea, dificile. "Am fost convinși că am angajat regizorul potrivit," spune Gordon. "Distribuirea rolurilor a fost un moment la fel de important. Ca producător eu cred că dacă scenariul e bun, dacă ai ales regizorul și actorii potriviți pentru acel film, atunci succesul e garantat în proporție de 80%. După asta, lași oamenii să-și facă meseria."

Jones este mulțumit că a putut să lucreze cu actori de calibrul celor care apar în Transfer de identitate. "Am avut un noroc fenomenal să am o asemenea distribuție," spune Jones. "Pentru filmul ăsta, am colaborat cu Jake Gyllenhaal, Michelle Monaghan, Vera Farmiga și Jeffrey Wright—toți actori nemaipomenit de buni. A fost fantastic să-i am pe toți reuniți în același film."

În centrul grupului de actori este Gyllenhaal, care joacă rolul căpitanului Colter Stevens. "Jake are o relație aparte cu filmul," spune Philippe Rousselet. "A fost o achiziție fantastică! Este foarte pasionat, foarte muncitor și are o mulțime de idei inteligente și originale. Îi tot spun că ar trebui să regizeze un film, pentru că e un om foarte talentat, iar talentul lui nu se limitează la actorie. Îi place să fie creativ pe platou și să încerce diferite idei. În mod categoric, el a fost sursa de energie în realizarea acestui film."

Stevens este cu siguranță un erou de acțiune, dar complexitatea intrigii îi cere să fie mai mult decât un actor cu un corp bine lucrat, o bărbie încăpățânată și o privire de oțel. "Filmul a presupus mult efort intelectual," spune Gyllenhaal. "Dar, odată ajunși pe platou, trebuia să mă detașez de partea cerebrală ca să putem spune povestea unui om rătăcit în timp. El e asaltat de emoții din toate părțile, iar asta e foarte amuzant pentru un actor."

"Prima zi de filmare a fost crucială pentru noi toti," spune Gyllenhaal, "pentru că lucrurile pe care le-au făcut în acea zi aveau să se repete, cu diferite variații, în scenele următoare. "După ce am filmat primul transfer de identitate, adică prima secvență din tren, toate scenele ulterioare trebuiau să se potrivească. Apoi am intervenit și am modificat un pic scenariul pentru ca, de fiecare dată, finalul secvenței să fie un pic diferit. Uneori, trebuia să facem o pauză de o oră, ca să fim siguri că totul e exact așa cum trebuia să fie."

Realizatorii aveau o listă lungă cu calitățile necesare actriței ce urma să joace rolul lui Christina, partenera lui Colter. Ea devine reperul lui Colter de fiecare dată când el se întoarce în tren. "Am vrut să fim siguri că există cineva în acel tren cu care personajul lui Jake să stabilească o conexiune," spune Gordon. "În felul acesta, implicarea lui devenea personală. Nu mai voia numai să salveze niște străini. Căutam o actriță nostimă, fermecătoare, plină de viață, o actriță care să facă impresie asupra publicului în ciuda prezenței limitate pe ecran. În fond, ea retrăiește acele opt minute de nenumărate ori. Michelle este o actriță emoționantă, cu o sensibilitate minunată, calitate esențială pentru acest rol."

Jones o văzuse pe Monaghan în Kiss Kiss Bang Bang și s-a gândit că se potrivește profilului. "Prima dată ne-am întâlnit pe Skype," spune el. "Ne-am înțeles foarte bine. Are o personalitate minunată, plină de entuziasm. În urma acelei conversații, am fost foarte încântat de Michelle."

Pentru Monaghan,combinația scenariu-regizor-star a fost irezistibilă. "M-a intrigat ideea de a juca aceeași scenă de nenumărate ori," spune Monaghan. "Trebuia să găsesc alte nuanțe. O provocare ca asta te obligă să fii pe cât de creativ poți, pentru că dialogul este, în esență, neschimbat, iar tu trebuie să-i imprimi un stil nou de fiecare dată."
"Duncan are o viziune extraordinară," continuă Monaghan, "de aceea am fost încântată la gândul că voi colabora cu el. Pe lângă toate astea, am avut șansa să joc cu Jake, un tip formidabil și un actor excelent. Este probabil unul dintre cei mai binevoitori actori cu care am jucat vreodată."
"Pe platou, afinitatea a fost instantanee," spune Jones. "Michelle și Jake sunt incredibili împreună. Lui Michelle nu-i era teamă să încerce lucruri noi, ceea ce era minunat, pentru că Jake își dorește să improvizeze și știe cum s-o facă. Când lucrau împreună, făceam câteva duble, respectând scenariul, apoi începeau să se joace un pic cu textul, să improvizeze un pic."

"Jake îi servea replici neașteptate, dar niciodată nu o destabiliza," continuă regizorul. "Era ceva de genul Efectul Fluture. Jake reacționa la cele mai mici schimbări, iar asta îi dădea lui Michelle ocazia să-și modifice în mod subtil interpretarea în secvența următoare. A fost ca un joc între ei doi."
"Stilul lui Jones combină pregătirea complexă cu o atitudine relaxată pe platou," spune actrița. "Duncan pare să nu aibă pic de ego. Dacă îi place ceva, îți spune, iar dacă nu-i place, te pune să refaci scena în alt fel. E foarte reconfortant să știi că poți avea încredere în el."
"Pentru toate scenele sale are serii de schițe, astfel încât tehnicienii și actorii să știe întotdeauna ce efect vrea să obțină. Cu toate astea, ne permitea multe improvizații în diverse scene. E genul de om care îți inspiră variații."

Vera Farmiga a început filmările imediat după ce fusese nominalizată la premiile Oscar, 2010, categoria "cea mai bună actriță în rol secundar", pentru rolul din Up in the Air. Personajul ei, Colleen Goodwin, este căpitan în Air Force și îl pregătește pe Colter pentru transferul de identitate. "Este omul din spatele vocii lui Oz, care îl călăuzește înainte și înapoi, între aceste două realități," explică actrița.
Actrița a fost unica opțiune a lui Jones pentru acest rol. "Nici nu cred că ne-am gândit la altcineva," spune regizorul. "Văzusem Up in the Air cu puțin înainte de a începe discuțiile despre distribuție. O mai văzusem în alte filme, dar, dintr-odată, am remarcat o latură a sa complet diferită. Este incredibil de talentată, incredibil de amabilă și este foarte ușor să comunici cu ea."

"Frumusețea colaborării cu Vera este că fața ei e extraordinar de expresivă," adaugă Jones. "Este capabil să comunice cu gesturile și mișcările cele mai subtile și acest talent al ei e folosit cu mare efect în filmul nostru. Nu e un rol extraordinar de flexibil, pentru că toate scenele cu ea sunt filmate în același mediu limitat. O altă complicație a fost că personajul lui Jake nu se afla în aceeași încăpere cu ea în timpul discuțiilor lor. Pentru un actor, nu e ușor să poarte o conversație cu cineva care nu e prezent fizic."

Farmiga face o paralelă între acest stil de lucru și întâlnirile pe internet, o altă situație în care oamenii încearcă să creeze legături personale în absența prezenței fizice. "Din cauza existenței acestor două realități separate în care funcționează personajele noastre, ne aflam rareori în același spațiu," spune ea. "Am lucrat mai ales cu vocea lui Jake, deși s-a îndurat de mine și, în vreo câteva zile, și-a rostit replicile în afara camerei, dar la doar câțiva pași de mine. Personajul meu nu interacționează cu cineva prezent în aceeași încăpere."

În scurtul răstimp în care a lucrat cu Gyllenhaal între cei doi s-a creat o legătură care s-a întărit și dincolo de platoul de filmare. "Mi-a fost foarte ușor să lucrez cu Jake," spune actrița. "Este foarte nonșalant, are simțul umorului și e un camarad bun. Abordează filmările cu căldură, cu umor, cu relaxare și cu o încredere care te atrage instinctiv. E o plăcere să fii în preajma lui și să lucrezi cu el."

La fel ca partenerii ei de film, Farmiga văzuse Moon și era nerăbdătoare să lucreze cu Jones. "Mi-am dat seama, văzându-i primele filme, că este un gânditor profund și un filosof înnăscut," spune Farmiga. "Cred că Duncan are ceva experiență în a discerne ce e real și ce nu în propria lui viață. În cinematografie, are o voce unică și un stil propriu de a explora psihicul personajelor în folosul povestirii. Nuanța e totul la el. Filmele sale dau căldură unui gen care poate să fie extrem de tehnic și strict concentrat pe acțiune."

Pentru public, Transfer de identitate va fi, crede ea, atât o sursă de divertisment, cât și o provocare la meditație. "Sper să plece de la film relaxați și entuziasmați de aventura și mai sper să se privească pe ei înșiși, să-și analizeze viețile și realitatea într-un mod diferit. Filmele bune trebuie să incite la introspecție."

Superiorul lui Goodwin este misteriosul dr. Walter Rutledge, interpretat de Jeffrey Wright. Realizatorii și-au dorit pentru rolul lui Rutledge un actor capabil să oscileze între erou și ticălos, capabil să susțină ambele tabere într-o dispută politică și capabil să te năucească în așa fel încât să nu știi dacă are sau nu dreptate. Ei au găsit un astfel de actor în Wright.
Paradoxul acesta a dus la discuții serioase între regizor și actor în legătură cu identitatea lui Rutledge, spune Jones. "E unul dintre băieții buni? E unul dintre băieții răi? Am încercat să-l abordăm în diferite feluri ca să ne lămurim cine anume e Rutledge. Dar el are un motiv ușor de înțeles pentru felul său de a fi. Orice ar face, oricât de machiavelic ar părea, argumentul lui este în cele din urmă justificat. El vrea să salveze cât mai multe vieți cu putință. Bietul Colter Stevens are pur și simplu ghinionul de a fi țapul ispășitor în această afacere."

Wright a fost cucerit de ideea unui "thriller SF nemilos, cu elemente inspirate din contemporaneitate", cum l-a numit el. Abordarea complexă a scenariului menține interesul și e mereu cu câțiva pași înaintea publicului. "Filmul are capcanele tipice unui film de acțiune și aventură cu buget mare," spune el. "În același timp, m-a făcut să mă gândesc la realitățile curente într-un mod care i-a adăugat intensitate. Nu toate filmele trebuie să aibă un mesaj, dar eu încerc să găsesc proiecte care au oarece relevanță, chiar când au și elemente SF."

În urma cercetărilor sale, Wright și-a creat personajul după modelul oamenilor de știință și, concomitent, a învățat mai multe decât se aștepta despre latura tehnică a poveștii. "Internetul este o unealtă de căutare incredibilă pentru un actor," spune el. "Conectându-mă la rețea și citind, urmărind clipuri pe Youtube, am aflat câte ceva despre ultimele descoperiri din domeniul mecanicii cuantice. Văzând pasiunea cu care unii oameni de știință își descriau cercetările, am descoperit trăsături de caracter foarte interesante, pe care am încercat să le folosesc."

Wright spune că a ajuns să creadă că tehnologia menționată în film nu e chiar așa de inaccesibilă pe cât pare la început. "Nu știm ce se petrece acolo. E o experiență emoționantă care va stârni interesul și pasiunile spectatorilor. Esența filmului este un omagiu subtil adus oamenilor care îi protejează de rău pe toți ceilalți. Cred că temele subliminale ale filmului sunt datoria, sacrificiul și onoare, lucruri care nu vor scăpa publicului."

Spre finalul filmărilor, realizatorii au adăugat un personaj numit Max Denoff, arhetipul navetistului furios. Pe măsură ce personajul a prins contur, el a evoluat în forma unui comediant cu faimă limitată, dar cu un ego nemăsurat. Pentru acest rol, au găsit un actor comic din Canada, Russell Peters.

Personajul Max Denoff și-a câștigat notorietatea obținând locul al treilea în concursul America Got Talent. "În plus, a fost amendat pentru ebrietate la volan. În general, are o problemă de atitudine destul de gravă," spune Peters, un om cunoscut în circuitul comic. "În capul lui Max, el e cel mai faimos om din lume. L-am construit inspirându-mă din indivizii pe care i-am cunoscut ca actor de comedie, cu o carieră de 21 de ani. El furnizează nota comică în acest film."
Spre regretul lui Jones, unele dintre cele mai nostime secvențe ale lui Peters au fost eliminate la montaj. "A trebuit să ținem seama de încadrarea filmului," spune regizorul. "Făcea o mulțime de chestii nostime, dar destul de multe erau obscene. Știam deja că era un bun comediant, dar pe mine mă interesa ca actor de film și am fost plăcut surprins să descopăr cât de bun era."

Max Denoff este cel mai important rol al lui Peters și, la început, a fost un pic intimidat de starurile de pe platoul de filmare. "Am fost foarte intimidat în primele zile," recunoaște el. De câte ori una dintre vedete trecea pe lângă mine, mă gândeam: 'Doamne! Jake Gyllenhaal. Uite-o pe Michelle Monaghan.' Am fost impresionat o dată pentru că erau actori mari și în al doilea rând pentru că aveau atâtea fațete."

În final, pelicula e în egală măsură un film de acțiune și o poveste de dragoste. "Eroul filmului încearcă să-i salveze pe toți oameni din tren," spune Peters. "Dar se îndrăgostește de fata care merge zi de zi cu același tren. Mă uitam la el și mă întrebam ce aș face eu în locul lui. Aș încerca să-i salvez pe toți oamenii ăia?"

Regizorul Duncan Jones s-a remarcat prin cadrele neobisnuite si inovatiile in materie de stil de filmare. El spune că debutul său ca regizor de reclame i-a cizelat talentul de a povesti prin imagini. Acea experiență l-a făcut să prețuiască mai mult estetica fiecărui cadru.
Pentru Transfer de identitate, Jones a lucrat cu o echipă strălucită ca să-și realizeze ambițiile tehnice. Printre aceștia, directorul de imagine Don Burgess, care a lucrat și la Forrest Gump, Spiderman și Castaway, printre multe alte filme foarte cunoscute. "Experiențele noastre sunt complet diferite," spune Jones. "El are o experiență impresionantă în cinema, pe când experiența mea e limitată. În schimb, munca mea ca regizor de reclame m-a făcut să înțeleg că există cerințe ce depășesc ca viziune creatoare. Dar cred că amândoi am fost surprinși de dificultățile pe care le-am intampinat cu cadrele limitate ale acestui film"

Jones a lucrat îndeaproape cu scenograful Barry Chusid pentru a crea diferite decoruri. "Barry am discutat îndelung despre cum putem scoate efectul maxim din decorurile noastre," spune Jones. "Ne trebuiau trei medii separate și distincte: trenul, capsula și laboratorul de unde acționează Goodwin și Rutledge."

Chusid a creat cu succes cateva universuri de film, din epoci foarte diverse, de la ferma din epoca revoluției americane (The Patriot) până la decorul apocaliptic (2012) și la lumea subterană și fantastică a vampirilor și vânătorilor de vampiri (Blade). El spune că își abordează toate creațiile, oricât de nefamiliare sau de abstracte ar fi, dintr-o perspectivă foarte practică.

În acest caz, el a început cu un lucru elementar: aveau nevoie un tren. "Ce anume e un tren?" întreabă el. "E un tren modern? Un tren de epocă? Trenurile europene sunt prea moderne, dar unele dintre trenurile folosite încă în America par din cale-afară de vechi. Nu voiam să dăm impresia că ar călători în viitor sau prea departe în trecut." Realizatorii au decis rapid că trebuie să limiteze platoul pentru a menține continuitatea peisajului pe care pasagerii și spectatorii îl văd prin ferestrele trenului. Vagonul trenului a fost construit astfel încât să poată fi dezasamblat cu ușurință, pentru a facilita plasarea camerelor și a permite mișcare practic nelimitată. "E ca un lego," spune Chusid. "Se desface în milioane de piese, astfel încât poți să filmezi din orice unghi. Înălțimea și lățimea vagonului pot fi ajustate pentru a servi scopurilor noastre."

"Vagonul a devenit platoul principal pentru film, poziționat în diverse părți ale trenului, în timpul filmărilor," spune Jones. "A fost un soi de monstru. Deși era logic să construim ceva care să poată fi modificat cu ușurință, platoul și-a impus stilul asupra noastră, dar noi ne-am conformat și, în cele din urmă, filmările acolo au devenit a doua natură."

"Tot ce vezi pe fereastră e ecran verde," spune Jones. "Supervizorul efectelor speciale vizuale, Louie Morin a fost la Chicago și a filmat toate peisajele. Trebuia să umplem acel ecran verde, indiferent de unghiul din care filmam. Am avut foarte mult de muncă pentru a ne asigura că peisajele filmate de el se vor potrivi cu unghiul de filmare din tren."
Laboratorul unde lucrează Goodwin și Rutledge este un exemplu clar al modului în care Jones și echipa lui au gândit narațiunea. "Tot ce e în laborator a fost gândit pentru a sprijini povestirea," spune Chusid. "Am discutat nenumărate idei pentru a putea spune povestea programului transfer de identitate numai din imagini. Există indicii peste tot pe unde te uiți. Goodwin stă aproape tot timpul într-un singur loc. Dacă ai putea scana camera în jurul punctului în care stă Goodwin, ai vedea toată povestea aventurilor lui Colter. De-a lungul filmului, noi dezvăluim acest lucru, puțin câte puțin, pe măsură ce piesele puzzle-ului încep să se potrivească."

Capsula care-i permite lui Colter să traverseze spațiul și timpul le-a oferit cea mai mare libertate realizatorilor. "Este foarte minimalist descrisă în scenariu, așa că am avut mare libertate în realizarea ei," spune Jones. "E un mediu bizar și probabil cel în care am avut cele mai mari oportunități pentru interpretare artistică."
"Una dintre întrebările mele, pe când citeam scenariul, a fost 'cum menținem interesul?' Nu poți să ții omul într-o cutie atâta timp ! Ne-am gândit să creăm ceva similar cabinei unui elicopter. Diferența e că se schimbă subtil în timpul filmului, reflectând starea emoțională a lui Colter."

În final, toate deciziile luate de Duncan și de Chusid au avut la bază realitatea afectivă și psihică a poveștii Transfer de identitate. "Duncan și cu mine am discutat îndelung latura SF a filmului," spune Chusid. "Amândoi suntem pragmatici, așa că ne-am gândit în primul rând la aspectele practice ale filmului."
"În acest fel," spune Jones, "am reușit să menținem tehnologia din film în domeniul realului, permițând omului să rămână în centrul povestirii. "În ultimă instanță, filmul este despre relații și despre legăturile care se formează între oameni. Pe asta am vrut să pun accentul. Cât timp povestea curge, cât timp are logică și continuitate, publicul va rămâne cu partea asta. Filmul e despre Colter și Christina, despre Colter și Goodwin. Restul contează numai în raport cu aceste două relații."