Păreri Le scaphandre et le papillon (2007) - Scafandrul și fluturele - Film - Pagina 1 din 1

lili22 pe 04 Aprilie 2019 13:08

Povestea e impresionanta iar pentru actori o buna ocaziè sa isi demonstreze talentul.

0

1

burg_carmen_mariana pe 03 Octombrie 2022 13:50

Oooooooo,ce film grozav! Emotionant, impresionant, minunat! Te rascoleste prin tot trupul...Nu am cuvinte sa exprim tot ce am simtit. Recomand!

0

iuluassss pe 08 Iulie 2021 02:34

Excelent impresionant... Te face sa apreciezi viata pe care o ai... .. sa dai mai multa importanta lucrurilor pe care le consideri nimicuri... sa ti diresti sa petreci mai mult timp cu cei dragi...

0

carmen_angelus_romila pe 14 Septembrie 2018 20:22

Filmul "Le scaphandre et le papillonne" reda intr-un mod dramatic si emotionant, bibliografia scriitorului Jean-Dominique Bauby, ramas fidel talentului sau, chiar si in momentele crunte ale vietii sale.

0

radu3455 pe 03 Noiembrie 2013 13:26

l-am evitat mult timp pana sa-l vad dar ce pot spune este ca e o capodopera de film,nu am vazut multe filme frantuzesti dar acesta e unul de-a dreptul fabulos,scenariu e unul original jocul actorilor e unul la fel de bun,il recomand cu caldura nota 10

0

Marginal pe 15 Septembrie 2013 20:18

Fiind un film bazat pe realitate, ar fi trebuit sa respecte si realitatea vietii sale sentimentale (in rest filmul e relativ fidel faptelor). Nu "mama copiilor lui" a fost alaturi de el la spital in fiecare zi ci prietena lui ( mama copiilor lui era in SUA, cu noul ei iubit).
Pentru detalii vezi http://www.salon.com/2008/02/23/diving_bell_2/

Does it matter that a revisionist history — the New Real Story — has replaced the truth and affected the real people involved?

0

8imistul pe 28 Martie 2012 01:10

ce mai poţi să spui după un astfel de film? să începem să zburăm înainte de a vedea o binecuvântare chiar şi în a ne târî. un film impresionant.

0

cosmin_kedii pe 27 Iulie 2013 10:06

este foarte bun, foarte emoționant, am avut într-adevăr o mulțime de milă pentru personajul principal, și admirație pentru fata care la ajutat să facă cartea sa.. Îmi place modul în care aceasta a fost filmat, într-adevăr te pune în pielea personajului.

1

2

alex_il_fenomeno pe 15 Martie 2013 15:20

Un film superb, si asta fara sa vorbesc la superlativ. O drama impresionanta venita din partea francezilor, care te ia prin surprindere doar la inceput, prin haosul creat de atatea evenimente pe care ajungi sa le intelegi pe parcurs, traind si respirand o data cu protagonistul, un Mathieu Amalric genial, vocea sa amintind de emisiunea "Teleenciclopedia" prin gravitatea si emotiile transmise de cuvintele sale... Iar finalul este cel care te lasa cu ochii larg deschisi, prin acea nedreptate ce nu isi avea locul... Un film emotionant care a meritat toata atentia de care s-a bucurat, si de asemenea unul care nu te poate lasa rece, decat in cazul in care nu ai sentimente de niciun fel.

1

2

cetateanu pe 24 Octombrie 2010 19:15

“Le Scaphandre et le Papillon”, al treilea film al talentatului artist Julian Schnabel (“Basquiat”, 1996; “Viata si epoca lui Renaldo Arenas”, 2000), este un tur de forta al punctelor de vedere, amintirilor si caderii in dizgratie. Filmul ne spune povestea adevarata a lui Jean Dominique Bauby (sclipitor portretizat de Mathieu Amalric), redactorul-sef al revistei franceze “Elle”, care a suferit un accident vascular cerebral, ramanand complet paralizat, cu exceptia pleoapei stangi. Prin prisma degenerarii in timp, Schnabel intretese celebritatea aroganta a lui Bauby, cu prezentul sau chinuit si neinsemnat.

O serie intreaga de specialisti ii spun cat de rara si de groaznica este situatia lui — insa, din fericire, cele doua doctorite se dovedesc a fi fermecatoare. Aceste femei frumoase si devotate apar ca o legatura ironica cu trecutul lui de important editor a… citeşte

1

0

Marocico pe 17 Octombrie 2010 19:16

un film care mi-a placut .....modul de cominicare....si modul de viata

1

0

aayana pe 12 Octombrie 2010 17:55

9/10

Un film care descrie viaţa altfel, viaţa trăită din (ne)fericire închis în propriul trup, singura modalitate de comunicare cu lumea exterioară fiind un ochi-fluture. Un film impresionant, plin de entuziasm şi reflexii asupra felului în care ne petrecem timpul, cum îl valorificăm, ce irosim, etc.

2

4

valericba pe 27 Martie 2013 22:39

Viața este un dar minunat

În primă instanță avem o situație înfiorătoare, cea de a deveni un simplu spectator al propriei vieți, fără a avea vreo șansă de a participa activ la tumultul cotidian care este viața noastră. Dar iată că acest lucru nu este chiar adevărat în acest film, are (aș îndrăzni să spun) o latură pozitivă, chiar și printr-un simplu clipit se pot ”realiza miracole”...viața este un dar minunat.
Filmul acesta poate fi rezumat printr-o propoziție simplă: viața doar prin clipit.
Este cutremurător să te gândești că tot ceea ce avem și de cele mai multe ori nu apreciem, poate să dispară pentru totdeauna, realitatea lovindu-ne în moalele capului ca un ciocan făcând din noi doar niște prizonieri ai propriei ființe.

2

0

Roisin pe 22 Ianuarie 2012 16:59

"Vazul si auzul erau singurele simturi care, ca doua scantei, mai aprindeau umanitatea sa."

O astfel de viata, traita doar prin clipiri, prin sunete sterse si imagini repetate, nu face altceva decat sa ne dovedeasca efemeritatea si substanta trecatoare a fiintei noastre. Nu suntem decat niste mici barcute ce plutesc mai mereu in deriva, fara sa stie incotro se indreapta, fara sa cunoasca destinatia finala, dar intotdeauna doritoare de mai mult, de furtuni si valuri imense care sa ne rastoarne si in final sa ne scufunde. Si doar atunci ne dam seama ca nu suntem scafandrii si ca usor, usor se termina si oxigenul si doar cu greu vom mai putea fi salvati. Din cauza asta trebuie sa cautam fluturii, caci doar bataia aripilor lor ne mai ofera sansa de a descoperi lumea intr-un alt mod.

Filmul este, intr-adevar, unul emotionant, dar nu unul emotionant-siropos, uimind tocmai prin tonul atat de realist al actiunii. De cum am pornit filmul am inceput sa ma gandesc la "Mar… citeşte

2

0

Kalrak pe 19 Iulie 2010 22:29

Numai familist nu era ala (spoiler alert)

"Jean-Dominique Bauby are 43 de ani şi este un tată de familie fericit". Nici pe departe, in primul rand avea amanta, si sa vezi ce soc pe el ca nu il mai baga aia in seam, din cate imi aduc aminte chiar nu era in relatii din cele mai stralucite cu fosta sotie, unde mai pui, ca vine de la amanta isi ia copii/copila (l-am vazut de mult nu mai tin minte tot), sa o plimbe cu masina cand are loc accindetul .

3

6

veronica210 pe 07 Iulie 2010 00:55

cand il suna tatal pe fiul sau si ii spune plangand ...: aici e taticul..mi-e dor de tine.... imposibil sa nu te emotioneze..:)

5

0

NimeniAltu2k9 pe 05 Iulie 2010 00:58

Un film emotionant din prima pana in ultima secunda ,nici nu realizezi cat de repede trec aceste secunde,lucru care se datoreaza in mare parte povestii remarcabile a unui om care nu poate vorbi ,nu se poate misca ,dar poate clipi.

5

0

marius_000 pe 11 August 2009 00:29

Julian Schnabel a fost foarte original cu aceasta minunata drama .. Iar protagonistul filmului are o ambitie de invidiat . M-a impresionat acest film ..

5

0

Pitbull pe 13 Decembrie 2010 13:28

În dialog direct cu Dumnezeu

În dialog direct cu Dumnezeu - Le scaphandre et le papillon
Pentru a înţelege corect ultimul film al lui Julian Schnabel, trebuie să fim conştienţi de particularitatea sa cu totul aparte, în perspectiva câtorva parametri definitorii.

În primul rând, porneşte de la un caz de natură clinică - zonă de pornire dificilă prin excelenţă. În mare parte, problemele de sănătate nu prilejuiesc subiecte comode pentru artă, tocmai fiindcă se revendică de la cauze organice, paralele cu conştiinţa, liberul arbitru, şansa de a alege şi, implicit, majoritatea considerentelor de natură morală - fiind mai apropiate de axa fatalismului. Deşi se supune unor reguli biologice de ordin general, boala este un fenomen de o intimitate profund individuală, şi puţine sunt acele scenarii care, în acest context, izbutesc să atingă echilibrul ideal dintre… citeşte

7

2

Spaghete pe 17 Martie 2013 02:03

Nu-mi aduc aminte alt film care sa-mi fi rascolit fiinta atat de visceral.
Pentru mine nu a fost un film, a fost o experienta uluitoare fiind teleportat in spatiul atemporal al vietii lui Jean-Dominique Bauby unde m-am trezit respirand acelasi aer, plangand sau razand cand era cazul.
Sunt secat de puteri, vlaguit si simt ca in fata acestei povesti (adevarate de altfel) cuvintele mele sunt prea sarace, asa ca n-o sa bat campii si-o sa spun doar :"Dumnezeule"

8

0

a_anywhere pe 21 octombrie 2013 19:38

http://www.youtube.com/watch?v=u_ipL57VTn0

Sergiu.Lobont pe 28 Februarie 2011 14:29

O simulare care ne arata cat suntem de norocosi

Mi-ar fi placut foarte mult daca filmul era turnat complet fara actor ca personaj principal, poate sa fie folosit doar in acele flash-back-uri. De ce zic asta? Mi s-a parut inedita acea situatie in care spectatorul este invitat sa priveasca lumea prin ochii celui diagnosticat cu aceasta boala teribila - locked-in. Sa iti auzi vocea interioara, sa vezi doar ce vede el si sa gasesti puterea de a-ti scrie autobiograia avand ca singura metoda de a te exprima clipitul unui ochi era o adevarata simulare dramatica pentru orice om care crede ca le are pe toate.

Primele 40 de minute au avut un impact enorm asupra mea. Prima aluzie care mi-a trecut prin cap a fost un slide emotional pe care l-am vazut in cadrul unui curs din facultate. Era o fetita care plangea ca mama nu ii ia o anumita pereche de pantofi si in slide-ul imediat urmator era o fetita singura care plangea ca nu mai are… citeşte

12

4