Articole K-19: The Widowmaker

In 1961, Razboiul Rece se afla la apogeu. Cele doua superputeri, Statele Unite si Uniunea Sovietica, se priveau amenintator, fiecare fiind captivata de imaginea puterii nucleare a celeilalte si de dorinta acesteia de a o folosi. In noiembrie 1960, Statele Unite au lansat primul lor submarin nuclear, „USS George Washington”. Sofisticata nava, capabila sa se strecoare nedetectata pe langa coastele rusesti, era capabila sa lanseze 16 rachete in orice moment. Ca replica, comandamentul sovietic s-a hotarat sa-si lanseze propriul submarin nuclear, chiar daca asta insemna sa riste viata echipajului intr-o nava nepregatita si nesupusa vreunui test.
Numite si „Serviciul Silentios”, submarinele au fost dintotdeauna nave periculoase (echipajul se referea des la submarin ca la o nava), iar K-19, cu o greutate de 4000 de tone si o lungime de 400 de picioare n-a constituit o exceptie. In timpul Razboiului Rece, Marina americana a pierdut 2 submarine nucleare, USS Thresher, in 1963 si USS Scorpion, in 1968, amandoua cu tot echipajul la bord. Sovieticii au pierdut si ei 3 submarine nucleare in timpul acestei perioade istorice pline de incercari si mai tarziu in 2001, Rusia democrata a suferit dezastrul „Kursk”, chiar atunci cand s-au inceput filmarile la „K-19”.
K-19 era un submarin cu un grad de risc extrem de mare. Cele trei rachete pe care le transporta foloseau combustibil lichid toxic, coroziv si exploziv, extrem de dificil de manevrat. Mai mult, reactorul nuclear sacrifica normele de siguranta in favoarea puterii si spatiului redus. Pe 4 iulie, in timpul unor exercitii, a aparut o scurgere la sistemul de racire al reactorului. Neverificata, scurgerea ar fi putut duce la topirea miezului reactorului. Chiar daca nu ar fi explodat ca o bomba nucleara, avea potentialul de a produce radiatii primejdioase extrem de radioactive. Alaturata tensiunilor caracteristice apogeului Razboiului Rece, o explozie in apropierea unei baze NATO s-ar fi putut transforma intr-o confruntare militara catastrofala a celor 2 superputeri.
Pus fata-n fata cu aceasta ipoteza de neimaginat - dar si cu alta imposibilitate: de a accepta ajutorul american - echipajul K-19 a facut ce i-a stat in puteri pentru a repara scurgerea. Pretul pe care l-a platit a fost teribil: in saptamanile si lunile care au urmat accidentului, 20 de oameni au murit ca urmare a expunerii prelungite la radiatii.
Uimitor, dupa acest groaznic incident, K-19 a fost reparat si repus pe linia de plutire, dar a continuat sa fie o nava blestemata. In 1969 s-a ciocnit sub apa cu submarinul american „Gato” si a fost grav avariat. Cu toate acestea, K-19 a reusit sa se intoarca in port, iar in 1972 a fost grav deteriorat de un incendiu, in timp ce era scufundat echipajul pierzand 28 de membri. De altfel, marinarii sovietici au poreclit in cele din urma nava blestemata „Hiroshima”.
Accidentul din 1961, aflat la baza filmului „K-19”, a fost musamalizat in timpul perioadei sovietice, nerecunoscandu-se eroismul si spiritul de sacrificiu al echipajului timp de 30 de ani; conform producatorului Joni Sighvasson „este o adevarata drama despre oamenii dedicati total tarii lor si, mai ales, profesiei si semenilor lor, drama care trebuie povestita”.
„Am fost tot timpul intrigati de misterul fostului submarin K-19, dar i-am adus proiectul lui Kathryn Bigelow pentru ca stiam ca ea va explora aspectul uman al povestii, nu doar senzationalul”, adauga producatoarea Christine Whitaker. „Ea va reusi sa creeze o legatura intre public si echipajul rus”.
„Bineinteles, regimul comunist n-a considerat acest eveniment drept un moment luminos in istoria sa”, observa regizorul si producatorul Kathryn Bigelow. „Prin urmare, cum incidentul n-a avut loc in timp de razboi, nu a fost considerat drept un act de eroism. A fost clasat drept un simplu accident. Sper ca filmul ‚K-19 The Widowmaker’ va schimba aceasta viziune”.