Articole Independence Day: Resurgence

SPECTACOL ȘI TON
    

Roland Emmerich este maestru în combinarea grandorii și a divertismentului.  Barry Chusid, regizorul de imagine, remarcă:  „Roland gândește la scară mare.  Când ai vise mari, el are vise și mai mari.   Împinge barierele de scară și aplicare.”
    

Cum vi se pare spectacolul următor: o navă extraterestră care este o suprastructură de dimensiunea inimaginabilă, având o atracție gravitațională care distruge întreaga planetă.  Nava aprinde un nor incendiar care se întinde pe cer, care aruncă orașul Singapore în întuneric înainte ca totul—totul!—să se ridice de la pământ și să fie atras într-o distrugere în masă.  

Un alt oraș, Dubai, cade efectiv pe Paris, iar cea mai înaltă clădire din lume, Turnul Burj Khalifa, se dezintegrează etaj după etaj, cu Turnul Eiffel.  (Extratereștrilor le place să lovească monumentele…)  
Apoi, un Buddha gigant trece prin Big Ben, iar Roata Ferris din Londra cade în Tamisa.  
Iar platforma de aterizare gigantică a navei extraterestre se așează în Oceanul Atlantic.  Care parte din el?  Întregul ocean!
    

ZIUA INDEPENDENȚEI: RENAȘTEREA este o forță care împinge barierele la viteză maximă, în combinație cu umorul, care nu este tipic acestui gen.  „E mai mare decât ID4,” spune Jeff Goldblum, care revine în rolul omului de știință/salvatorului lumii, David Levinson.  „Însă umorul, mirarea și deliciul filmului sunt la fel de importante.”
    

De fapt, după cum remarcă Emmerich, personajele și umorul sunt acum în poziție centrală.  „Publicul iubește asemenea personaje,” explică acesta.  „Am extins universul din Ziua Independenței, și de-abia aștept ca lumea să trăiască această experiență.”
    

Scenaristul Nicolas Wright observă că el și partenerul său de scris James A. Woods au dorit să captureze „umorul inocent și onest și tonul primului film, cât mai mult posibil,” menționând că de la lansarea ID4, multe alte francize ale marilor studiouri „au sărit pe acest tip de umor.  Au ritm bun—acțiune intensă punctată cu umor și apoi subliniat cu emoție.”  Woods adaugă:  „Momentele dramatice și spectacole cad mai bine dacă sunt susținute de umor și personaje excelente.”
    
RĂZBOIUL DIN 1996 ȘI URMĂRILE SALE

Acțiunea se petrece la douăzeci de ani de la invazia extratereștrilor care aproape că a decimat planeta, ZIUA INDEPENDENȚEI: RENAȘTEREA prezentând o realitate alternativă a lumii noastre de azi.  

Acțiunea principală începe în anul 1996, într-o zi normală de vară, când, fără avertisment, se întâmplă ceva extraordinar.  Toții ochii se uită în sus, iar întrebarea dacă suntem singuri în univers primește în final un răspuns.  În câteva minute, viețile tuturor oamenilor de pe glob se schimbă pentru totdeauna. Fiind în joc soarta planetei noastre, „Ziua Independenței” a căpătat alt sens.  Nu a mai fost doar o sărbătoare americană.  Va rămâne în memorie ca ziua în care lumea s-a ridicat împotriva unui inamic comun.  

Rezultatul Războiului din 1996 a fost anihilarea unei jumătăți din populația planetei Pământ.  Lumea nu mai fusese niciodată atât de aproape de dispariția totală.  Cei care au supraviețuit atacului extraterestru pentru a reclădi lumea nu-i vor uita pe cei căzuți și-și vor aminti întotdeauna că unitatea este cea mai mare putere.

În afara unui mic grup de rezistență din Congo, în Africa, amenințarea extraterestră a fost neutralizată—iar lumea a început să renască din cenușă.  Reconstrucția a început imediat ce marile orașe, monumente și obiective de interes ale lumii au fost reduse treptat la fosta lor glorie.
Distrugerea aproape completă a omenirii a avut un efect neașteptate, dar binevenit, întrucât conflictele vechi de sute de ani și neîncrederea politică s-au dizolvat, creând cooperare fără precedent între națiunile lumii.  

Obținând tehnologie extraterestră în urma Războiului din 1996, națiunile unificate au petrecut ultimii douăzeci de ani reconstruind și colaborând în cadrul unui program de apărare imens, pentru a ne proteja planeta de invadatorii extratereștri.   Programul Earth Space Defense (ESD) a avut rolul de sistem de alarmare timpuriu și de unitate de apărare globală.  

Efectuând o testare a primului hibrid luptător extraterestru ESD, o defecțiune necunoscută duce la decesul colonelului Steven Hiller.  Vitejia lui Hiller în Războiul din 1996 l-au făcut un personaj iubit în întreaga lume, atacul său asupra navei mamă extraterestră din 1996 ducând direct la învingerea inamicului.  În urma sa au rămas soția sa Jasmine și fiul Dylan.

După ani de cercetare și dezvoltare de către oamenii de știință ESD din întreaga lume, a fost introdusă următoarea generație de vehicule extraterestro-umane și de sisteme de arme.   Unul dintre armele remarcabile a fost H-8 Global Defender Hybrid Fighter, cu viteză nemaiîntâlnită, ușor de manevrat și cu capacități ofensive, care folosește motoare anti-gravitate, tunuri anti-aer/spațiu și alte arme.
    

În timp de președintele Lanford, prima doamnă care ocupă această funcție, s-a instalat, oamenii de știință și inginerii au continuat să rafineze tehnologia hibrid, producând nave de luptă mai avansate și sisteme de protecție—rezultatul celor douăzeci de ani de pregătire pentru invazia care știam că va veni.
    Dar a fost suficient?  Pentru că și extratereștrii s-au pregătit pentru un nou asalt….

O NOUĂ GENERAȚIE SE ALĂTURĂ EROILOR CARE SE ÎNTORC

ZIUA INDEPENDENȚEI: RENAȘTEREA extinde universul din Ziua Independenței reunind grupul—reunind distribuția inițială din primul film—dar introducând noi jucători din întreaga lume.  
Pentru regizorul Roland Emmerich, grupul reprezintă echipa de vis.  „E extraordinar să vezi predarea ștafetei de la o generație la alta,” comentează acesta.  „Avem eroii veterani din primul film care deschid drumul celor noi.  Cu distribuția inițială pe platou, e ca o reuniune de clasă după 20 de ani—promoția ‘96.”

Dean Devlin observă:  „Cea mai frumoasă parte a proiectului a fost să stau din nou pe platou cu acești actori și să văd că sunt la fel de buni; sunt chiar mai buni.  Când scrii un scenariu, te întrebi, ‘Cum va fi după 20 de ani?’   Apoi, cei care au revenit la muncă luminează ecranul, iar noua noastră echipă strălucește.  Este combinația perfectă.”

Sub regia și viziunea lui Emmerich, Chusid a abordat designul IDR ca pe un film independent, nu ca pe o continuare.  „Roland iubește SF-ul, la fel ca mine, iar unul dintre cele mai bune lucruri când lucrezi cu el este împingerea limitelor când se filmează o scenă,” remarcă Chusid.  „Anvergura este atât de mare, că nu poate fi cuprinsă.  Când încerci să cuantifici lucrurile, trebuie să le faci plauzibil de vii în lumea care acum are probleme cu lumina, întunericul și gravitatea.”

Chusid observă că a adoptat designul hibridelor extraterestro-umane.  „Inițial, am avut ideea că oamenii au obținut tehnologia din vasele extraterestre de distrugere care au căzut,” explică acesta.  „Oamenii pot înțelege ceva, dar nu tot ceea ce au folosit pentru a-i ajuta să înfrângă invazia extraterestră.  Dacă oamenii construiesc un jet sau navă sau armă, precum un tun sau doar o pușcă, pot folosi acea tehnologie extraterestră și este ca un condiment… care face toate lucrurile mai bune.”

Utilizarea de către oameni a tehnologiei extraterestre indică una dintre temele mai mari ale filmului.  „Unul dintre lucrurile pe care încercăm să le prezentăm a fost ideea că toate națiunile lumii sunt acum unite împotriva unui inamic comun,” adaugă Chusid.  „Au făcut-o o dată; o vor face din nou.   Mai mult, nu mai există o separare între civili și militari și între state.  Vom folosi orice ne cade în mână pentru a lupta cu extratereștri.”