Articole Bad Lieutenant: Port of Call New Orleans

Ce te-a atras la Bad Lieutenant de la bun-început?

Eram gata de o provocare, de risc. Mă aflu într-un moment în care am nevoie să caut ce mă interesează, ce mă pasionează să joc. Îl cunosc pe Harvey (Keitel) și consider că a fost excelent în primul „Bad Lieutenant”, și mai cred că Abel a regizat un film grozav, dar construit foarte mult în stilul iudeo-creștin. Cu Werner și acest scenariu m-am gândit că putem lua originalul „Bad Lieutenant” să îl facem mult mai abstract. Și ideea de peisaj al drogurilor fără droguri m-a interesat. Pentru a face acest personaj și pentru a fi impresionant privind în urmă cu 20-30 de ani în lumea drogurilor, încercând să regăsesc toate acestea, a constituit o experiență crescândă pentru mine.

Și New Orleans în sine – am legături foarte strânse cu orașul. În multe privințe am renăscut aici. Aici am devenit filozof. Acest oraș a trezit în mine posibilitatea altor energii vechi... ceea ce este deopotrivă o binecuvântare și un blestem. Mi-a fost foarte frică să mai fac un film în New Orleans. Am făcut aici patru filme și acesta este cel de al cincilea. Mi-a fost frică să mă întorc aici și să mai fac un film, dar mie când mi-e frică să fac ceva, știu că trebuie să-l fac. Trebuie să-mi confrunt frica, să trec peste ea și să o depășesc. Acestea sunt motivele principale.

Mi s-a spus că ai ales personal locația. Poți vorbi despre asta?

Am ales New Orleans din motivele pe care deja le-am exprimat și pentru că este un oraș care nu are seamăn pe lume. Avem un Bad Lieutenant în New York și pentru că este un film cu totul nou (Bad Lieutenant Port of Call: New Orleans), să-i dăm un zeitgeist cultural, ce nu s-a mai văzut până acum.

Cum a fost (sau cum este) să faci un film cu Werner Herzog?

Werner a venit la mine în 1995 să fac CORTEZ, iar eu abia terminasem LEAVING LAS VEGAS. Eram foarte selectiv față de ceea ce aveam să fac și ce nu, și când am găsit pe masă Cortez, am simțit că nu ar fi înțelept să fiu dictatorul acela oribil. O mulțime de actori îi joacă pe Manson sau pe Hitler, și după aceea nu-i mai vezi, și nu am vrut să mi se întâmple la fel și mie. Și, de altfel, pe atunci eram mult mai tânăr. Aș avea o cu totul altă perspectivă dacă mi s-ar ivi din nou oportunitatea. Dar numai cu condiția să-l regăsesc pe Werner – am crescut cu filmele lui, iar tatăl meu și cu Werner sunt prieteni. Tata este mare admirator al creației lui Herzog, ca și unii dintre colegii mei, care mi-au recomandat să fac rolul. Și îmi place foarte mult NOSFERATU, AGUIRRE: WRATH OF GOD și STROSCEK. Sunt filme care stau în picioare. Am considerat că este bine să lucrez cu el.

Întotdeauna caut un mod nou de a mă exprima. Tocmai am făcut un film nou în Bangkok, Tailanda, cu doi frați chinezi și toată echipa thai, pentru că am crezut că vor scoate un nou eu din mine. Când ai 30 de ani de actorie, trebuie să cauți noi căi de a te reinventa, și dacă nu-ți găsești o modalitate acasă, trebuie să mergi în locuri ciudate, să vezi dacă pot găsi ei pentru tine. Acum lucrez cu un german, și un mare artist, să văd care îi sunt punctele sensibile. Ce poate să vadă în mine, ce poate să scoată afară?

„Bad Lieutenant” este un motor care se auto-generează. Werner cunoaște acest lucru și amândoi am lucrat bine datorită acestui lucru. Mă lasă să fac ce simt eu că trebuie, și eu îl las să facă ce crede el că trebuie.