Articole 50 First Dates

Scenaristul George Wing iubeste genul comediei romantice. Provocarea de a scrie o comedie romanticã, spune el, este de a gãsi un obstacol în calea personajelor pe care acestea trebuie sã îl depãseascã înainte de a rãmâne împreunã. A aflat prima oarã despre disfunctia mentalã anterogradã dintr-un articol în ziar. De la acea idee, a scris scenariul care a fost cumpãrat de Columbia Pictures, pe care presedinta Amy Pascal l-a considerat a fi potrivit pentru Adam Sandler, care apãruse în astfel de productii de succes ale studioului ca Mr. Deeds si Anger Management.

Compania de productie a lui Barrymore, Flower Films cunostea deja scenariul si era cu adevãrat interesatã de acesta.
Toate elementele pentru o mare comedie romanticã erau prezente, spune producãtoarea Nancy. „Era o poveste prea bunã pentru a o rata. Rolul Lucy cere unei persoane sã se îndrãgosteascã din nou în fiecare zi, iar Drew, care se îndrãgosteste cu mai multã pasiune decât oricine de pe pãmânt, s-a potrivit perfect. Si de cine ar fi mai potrivit sã te îndrãgostesti, decât de Adam Sandler? Are un farmec atât de reconfortant. Este amuzant, relaxat, fãrã probleme. Stie cum sã se foloseascã de farmecul lui pentru a te face sã râzi si toate acestea îl fac cuceritor si sexy. Când Drew este impresionatã de cineva se vede cu ochiul liber. E vorba de pasiunea din ochii ei.”

Decizia de a lucra din nou cu Sandler a fost usoarã pentru Barrymore, care spune cã „m-am distrat de minune în timpul filmãrilor The Wedding Singer. Când am o zi dificilã sau simt nevoia sã mã eliberez”, spune actrita, „existã un anumit gen de filme care mã face sã mã simt fericitã. Sunt ca un medicament. Pentru mine, filmele lui Adam sunt ca un medicament minune.”

Ce a atras-o pe Barrymore la scenariu a fost tema de bazã, din spatele premizei, spune ea „Cred cã povestea despre o persoanã, care trebuie sã facã o fatã sã se îndrãgosteascã de el în fiecare zi, mereu ca la început, a fost cel mai bun lucru de care am auzit. Cred cã acest lucru ar trebui sã fie întotdeauna un scop. Este o practicã minunatã si un mesaj minunat.”

Compania Happy Madison l-a adus pe Peter Segal ca regizor. Segal spune, „Am petrecut un an si jumãtate cu Adam când am lucrat la Anger Management, si ne-am distrat de minune. Eram angrenat deja în post productie când m-a întrebat dacã as vrea sã fac acest film si am profitat de ocazie. Realizarea unui film seamãnã putin cu un rãzboi. Devii mai apropiat pentru cã filmele sunt dificile din punct de vedere fizic si este nevoie de o rezistentã extraordinarã pentru a rezista câteva luni de 14 la 16 ore pe zi. La final devenim camarazi cu totii . Asa cã este bine când mentinem familia împreunã.”

Segal continuã, „Adam si Drew au fost fantastici în The Wedding Singer si au cãutat proiectul corect pentru a lucra din nou împreunã. Pãrea ca un tip ideal de film pentru acest lucru. Sunt amândoi oameni de afaceri foarte destepti si în acelasi timp si actori talentati. Iar companiile lor sunt extrem de profitabile, cu câteva proiecte în stadii diferite de productie. Este de mare ajutor sã ai actori care stiu si înteleg ce înseamna sa produci un film. Drew a realizat mai mult de 30 de filme. Nimic nu poate perturba o persoanã care a petrecut atât de mult timp în preajma camerelor de luat vederi.”

Barrymore, care nu a mai lucrat cu Seagal pânã acum, a reactionat pozitiv imediat. „Când Nan si cu mine l-am întâlnit pe Pete, a spus exact lucruile pe care speram sã îl auzim despre modul în care doream ca filmul sã fie perceput. A înteles raportul deosebit dintre comedia si drama povestirii. Si acest film avea nevoie, pentru cã trece de la momente amuzante la abordarea unor probleme serioase si interesante.”

„Cred cã mã simt cel mai bine când mã aflu într-un mediu în care se râde mult, iar Adam poate tot timpul sã mã facã sã râd”, continuã Barrymore. „Este interesant sã realizezi o poveste de dragoste romanticã cu cineva pe care îl consideri cu adevãrat cea mai grozavã persoanã din lume. Nu cred cã reactia pozitivã poate fi simulatã- iar dacã esti nevoit sã faci acest lucru, ai ghinion. Cred cã publicul poate sã simtã acest lucru.”

Rob Schneider, un colaborator de lungã duratã a lui Sandler, interpreteazã rolul celui mai bun prieten al lui Henry, Ula, un rol scris în special pentru el. Ula i-a testat teoria despre rechini de mai multe ori- cã sunt precum câinii si muscã doar dacã îi enervezi. Din nefericire pentru Ula, teoria nu este valabilã.

Schneider a profitat de ocazie pentru a-l interpreta pe Ula, deoarece, „Adam este cel mai grozav tip cu care poti lucra”, spune el. „Creeazã un loc de joacã real, dar într-un mod pozitiv si structurat. Pentru cã am lucrat împreunã timp de aproximativ 16 ani, avem un mod inedit de a comunica. Eu ma gândesc la ceva, el se gândeste la altceva si apoi trecem ideile de la unul la celãlalt.”

La origine, povestirea a fost localizatã în Seattle. Sandler a avut ideea de a o muta în Hawaii. „Atunci când Adam a vorbit despre mutarea subiectului în Hawaii”, îsi reaminteste Ewing, „a pãrut ca cel mai potrivit loc pentru a o realiza, din mai multe motive. Nu vezi multe productii filmate acolo, asa cã a fost o experientã deosebitã sã filmãm într-o locatie diferitã. Si este un loc atât de spectaculos, de frumos pentru o comedie romanticã.”

În total, 50 First Dates a avut filmãri în peste zece locatii din insula Oahu, începând cu casa lui Marlin din Waikane si terminând cu barca lui Henry din portul Heeia Kea din Kaneohe. Între timp, compania a traversat insula în lung si în lat timp de sase sãptãmâni filmând în locatii îndepãrtate ca Ferma Kualoa din Kaaawa Valley, pe drumurile neasfaltate din Wahiawa si Waialua, în câmpurile de ananas ale companiei Dole Foods, la Farul Makapuu, pe Plaja Sandy- unde doar cei mai curajosi îndrãznesc sã facã surf, la Ferma Dillingham si pe plaja care a fost fãcutã celebrã în filmul From Here to Eternity. Alte locatii au inclus Studiourile de Film din Honolulu, Hawaii si Aeroportul Island Seaplane si, poate cel mai important, locul de muncã al lui Henry, Parcul Sea Life din Waimanalo.

Desi scenele din biroul lui Henry au fost filmate pe platou la Los Angeles, cele mai multe scene de exterior au fost filmate la Parcul Sea Life. Situat pe malul de vest din Oahu cu vedere la Pacific, Parcul Sea Life este cunoscut nu numai ca refugiu pentru mamiferele marine care au fost rãnite ci si ca o modalitate de a educa publicul privind importanta ecologiei marine. Printre domeniile utilizate în scenele pentru film au fost Sea Lion Pool si Dolphin Cove, unde delfinii jucãusi s-au dat mari în fata camerelor de filmat.

În calitate de director de imagine, Segal l-a ales pe Jack Green, nominalizat la Premiul Academiei®, a cãrui imagine din filmele lui Clint Eastwood, Unforgiven si The Bridges of Madison County i-a fãcut regizorului o impresie de neuitat. „Unforgiven, cu ale lui badlands si The Bridges of Madison County, care descrie o poveste de dragoste foarte delicatã, au fost cele douã filme de referintã pentru tipul de imagine pe care intentionam sã o adopt în 50 First Dates”, spune Segal. „Stiam cã trebuia sã avem un ochi cu experientã în spatele camerei pentru a-i conferi o imagine delicatã, realistã. Jack a creat acel echilibru necesar între peisajul din Hawaii si caracterul intim dar si comic al povestirii.”

Green, care nu a mai filmat pânã atunci în Hawaii, recunoaste cã provocãrile filmãrii în acel loc au fost „foarte dificile din punct de vedere al pãstrãrii racordului. Atât de frumos cum este în Oahu, norii vin si trec. Cerul este luminos o clipã, apoi se întunecã. Când fundalul este luminos, cadrul frontal este întunecat. Trebuie sã fii tot timpul foarte atent deoarece lumina se schimbã atât de rapid. De asemenea, am discutat foarte mult cu scenograful Alan Au despre decorurile din deoarece a trebuit sã combinãm interioarele cu exterioarele. In platou ,aveam control total, dar în Hawaii nici cel mai mic control. Nu depindea de noi”, râde el.