Articole 2012

2012 îi aduce din nou pe co-producătorii și supervizorii de efecte vizuale Volker Engel și Marc Weigert alături de Roland Emmerich și viziunea sa specifică. Engel and Emmerich se cunosc din 1988, de la Stuttgart, unde Engel era student la cinematografie. Emmerich l-a angajat să lucreze la Moon 44, și cei doi au colaborat din nou pentru filmele Universal Soldier, Godzilla și Independence Day. Weigert și Engel și-au început parteneriatul o dată cu Independence Day.

Weigert menționează, “Una dintre cele mai mari provocări a fost numărul mare de tipuri de dezastre care au loc în film: cutremure de pământ, falii care se deschid în pământ, mai multe orașe distruse, inundații, erupții vulcanice imense. Și fiecare dintre acestea trebuie realizat în amănunt. A trebuit să facem cercetări și să creăm prin propriile noastre puteri lucrurile care nu se mai făcuseră vreodată până atunci.”

Primul pas pentru Engel și Weigert a fost să creeze ceea ce se numește pre-vizualizare, care este ceva asemănător cu un storyboard în mișcare. Weigert descrie pre-vizualizarea ca pe o “simplă reprezentare 3-D a întregii acțiuni”. De-a lungul a șase sau șapte luni, luăm fiecare secvență majoră din film și o pre-vizualizăm.”

Pentru a ilustra cât de complicate sunt elementele efectelor vizuale, Weigert descrie secvența cutremurului din Los Angeles. “Totul a început cu întrebarea unde să filmăm secvența, așa că am început să scormonim după o locație în Los Angeles. Apoi, după un timp, a devenit clar că nu puteam să filmăm asta oriunde, pentru că locul s-ar fi năruit. Totul trebuia să se miște în secvența cutremurului: fiecare palmier, fiecare cutie poștală, fiecare mașină, fiecare clădire trebuia fie să se dezintegreze, fie să se prăbușească. În cele din urmă, am decis să construim un imens ecran albastru. Am construit unul care are peste șase sute de picioare lungime și patruzeci de picioare înălțime.”

Acest blue screen a fost plasat lângă platforma mobilă a lui Vezina. “Platforma mobilă pe care a proiectat-o Mike Vezina este un lucru genial, întrucât ea le permite actorilor să se simtă ca și când ar avea loc un cutremur de 10,5 grade în realitate. Orice fac aceștia, indiferent ce rol joacă, totul pare a fi cât se poate de real. Orice ar fi plasat pe acea platformă s-ar zgâlțâi îngrozitor. Pe calculator, re-creăm exact același tip de mișcare, deoarece, acolo unde este folosit ecranul albastru, trebuie să continuăm mediul ambiant extinzându-l cu ajutorul animației pe calculator, pentru a se potrivi cu cadrele pe care le tragem. Trebuie să urmărim mișcarea aparatului de filmat și să urmărim mișcarea platformei care se zguduie total independent de orice altceva.”

“Tot ceea ce nu se afla pe platforma mobilă – a fost generat pe calculator. Am construit tot ceea ce mișca – tot ceea ce este în, pe, ori deasupra acelei străzi se află în calculator. Trebuia să i se dea culoarea și textura corecte.”

În mod tradițional, efectele vizuale incorporează cadre generale neutre care sunt mai târziu adăugate în cadrul compoziției, acolo unde s-a aflat ecranul albastru în timpul filmării pe viu. Totuși, în 2012, mișcarea generală și activitatea seismică din film nu ar permite cadre generale neutre tipice. “Acesta este Los Angeles,” afirmă Weigert. “Oamenii au fost acolo. Oamenii l-au văzut. Ei știu cum arată. În cazul în care ceva este incorect în ceea ce privește iluminatul, nuanțele, textura, ei vor observa imediat acest lucru și filmul le-ar părea ca un joc video. Aceasta este o problemă cu care ne luptăm în permanență.”

După ce fiecare componentă este creată cu atenție în calculator, ea trebuie distrusă cu exact aceeași atenție. Weigert continuă, “O clădire trebuie să fie tăiată în milioane de bucățele, pentru ca apoi să se poată face simularea în care clădirea urmează să se facă praf și pulbere, odată cu începerea mișcării telurice. Și facem acest lucru cu practic sute de clădiri care se află de-a lungul drumului și cu mii de mici elemente care trebuie să se afle în peisaj și trebuie să se miște.”

Și toate acestea doar pentru o singură secvență. “Este nevoie de un număr uriaș de oameni și de resurse hardware și software pentru a face un film ca acesta,” concluzionează Weigert. “Am avut zece - douăsprezece companii diferite care au muncit la acest lucru. Fiecare dintre companii a folosit între șaizeci și o sută de oameni. Am avut, de asemenea, o unitate locală la Sony Pictures pentru a crea două dintre secvențele majore. Global vorbind, am avut mai mult de o mie de oameni care au lucrat la efecte. Din punct de vedere al timpului, Volker și cu mine suntem acolo practic chiar din primele minute. Doar cele două secvențe pe care le realizăm în unitatea locală au peste o sută de terabiți de memorie suplimentară, care stochează toate informațiile pe care le generează fiecare cadru. Am avut unități de stocare de 250, instalate pentru aceste două secvențe. Într-un film ca acesta, ai cu ușurință un petabit [un milion de giga] de informații.”