Articole 2012

2012 s-a filmat în Vancouver, Canada, timp de cinci luni. Producția a utilizat mai mult de 13 platouri de filmare în cinci locații diferite și două platouri exterioare compuse dintr-un “platou mobil” completat cu palmieri și blue screen. Zonele din jurul Kamloops au întruchipat Yellowstone Park și Tibet, unde echipa a filmat timp de o săptămână. Filmările principale s-au încheiat în Los Angeles cu câteva cadre exterioare.

Supervizorul pentru efecte speciale Mike Vezina menționează că înainte de a putea fi filmate cadrele, înainte de a construi orice decoruri, înainte de a planifica orice cascadorie, producătorii filmului au trebuit să decidă care secvențe urmau să fie realizate pe calculator, cu efecte vizuale, și care urmau să fie realizate cu camera de filmat și efecte speciale. “Aceste decizii se iau destul de timpuriu, în pre-producție,” menționează el.
Vezina a răspuns de toată activitatea seismică a poveștii – pe care a realizat-o mișcând platourile cu totul. “Am avut câteva dintre cele mai mari eșafodaje pe care le-am văzut vreodată,” afirmă el. “Am folosit 500.000 de tone de oțel doar pentru a construi toate aceste eșafodaje uriașe pentru toate marile platforme mobile. Lui Roland îi place ca totul să pară real. Astfel, pentru toate aceste efecte, ieșirea în fugă din casă, secvențele cu cutremurul, sau la aeroport, unde este o altă secvență a cutremurului, am construit aceste imense platforme care se clatină și se zguduie. Ele au aproximativ 2.700 metri pătrați, suficient de mari pentru ca el să-și poată construi decorul, să pună mașini pe ele, să pună camioane, avioane și totul să se zgâlțâie cât mai realist. În condițiile acestea, a fost destul de ușor pentru el să îi facă pe actori să reacționeze ca și cum devastatorul cutremur ar fi fost real.”

Vezina explică, “Am suspendat sistemul de platforme, apoi am folosit un sistem hidraulic și pneumatic pentru a-l scutura în sus și în jos, înainte și înapoi. Aveam un sistem cu supape pe care le controlam electronic. Astfel că Roland putea să ceară lucruri de genul: ‘Vreau o mișcare cu frecvențe diferite pe aceste platforme, întâi o scuturătură mică și apoi trecem la o scuturătură mai mare.’ Cu ajutorul sistemului, puteam să închidem unele valve pentru a micșora amplitudinea mișcării, după care o puteam mări. Dețineam controlul total, iar totul era dirijat de o singură persoană cu ajutorul unui joystick.”

Pentru actori, o altă provocare, din punct de vedere fizic, a fost să lucreze în apă, o situație care apare în partea a treia a filmului.
Au fost construite mai multe decoruri și fiecare avea propriul său rezervor de apă. Actorii și echipajul puteau urca un șir de trepte pentru a ajunge la decor, apoi, când urma secvența de scufundare, decorul era coborât cu totul în rezervor cu ajutorul unor cricuri.

Vezina a creat, de asemenea, un sistem de circulație a apei care unea toate platformele și rezervoare de apă. “Puteam să trecem apa de la un decor la altul. Folosind un sistem de pompe, pompam de la o stație la alta. Aveam un fel de vase comunicante. Bazinul comun încălzea și filtra apa care era distribuită apoi spre platforme și decoruri diferite. La sfârșitul zilei, pompam apa înapoi în bazinul comun.”

Atunci când era necesar să fie ajustate luminile sau aparatele de filmat, decorul și actorii erau ridicați din apă, se făceau modificările, actorii și echipa erau instalați din nou pe platforma respectivă, care era din nou coborâtă în apă.


SFÂRȘITUL LUMII AȘA CUM ÎL ȘTIM

Și dacă sfârșitul lumii chiar vine peste noi? Ați vrea să știți? Ce ați face? Kloser știe deja care este răspunsul său. “Aș face exact ceea ce face Jackson Curtis. Mi-aș lua copiii și i-aș duce acolo unde pot fi în siguranță, atât cât se poate.”

Chiwetel Ejiofor a meditat puțin asupra acestei întrebări. “Aș fi de părere că oamenii ar trebui să fie informați. Iar consecințele acestui lucru ar putea fi destul de grave. Este una dintre întrebările complicate ale filmului, această dilemă –răspunsul nu e ușor; nu e ușor nici în acest film și n-ar fi nici în viața reală. “

Cusack rezumă toată chestiunea. “Nu sunt sigur. Este o întrebare interesantă. Pe cine ai suna, care ar fi ultimul lucru pe care l-ai face? Eu cred că aș vrea o țigară. M-am lăsat de fumat, dar dacă lumea s-ar sfârși, aș vrea să fumez o țigară.”

CE SPUN EXPERȚII

Pe măsură ce se apropie finalul prevăzut de calendarul mayaș, tot mai mulți cercetători studiază fenomenele despre care se spune că vor afecta pământul în 2012. Deși experții împărtășesc aceleași opinii în mai multe privințe ale subiectului cercetat – îndeosebi aceea că pământul va trece printr-o schimbare asemănătoare cu un cataclism – multe probleme rămân sub semnul întrebării, sau al controversei. LAWRENCE E. JOSEPH este autorul lucrării Apocalypsa 2012: O investigație privind sfârșitul civilizației. În cartea lui Joseph, profeția mayașă este doar începutul – el continuă cu descrierea calamităților pe care le prevăd unii oameni de știință, cum ar fi activitatea solară, schimbarea polilor magnetici, sau super-vulcanul Yellowstone. Cartea sa examinează coincidența stranie între previziunile anticei profeții mayașe și teoriile fizicii solare contemporane, referitor la faptul că anul 2012 va fi cardinal, poate chiar catastrofal.

JOHN MAJOR JENKINS este autorul lucrării Cosmogeneza Mayașă 2012: Adevăratul sens al datei finale a calendarului mayaș. El și-a dedicat cariera reconstruirii cosmologiei și filozofiei antice maiașe. Pentru că publicația The New York Times a salutat faptul că Jenkins “aplică rigoarea academică” la teoriile anului 2012, Jenkins a devenit un principal susținător și interpret al tipurilor de schimbări la care se poate aștepta planeta. El susține că studiază anul 2012 din punctul de vedere al mayașilor, care afirmă că datele finale ale ciclurilor (ca aceea din 2012, când este prezisă o rară “aliniere galactică”) reprezintă momente de transformare și reînnoire. Cea mai recentă carte a lui Jenkins este Povestea anului 2012: Miturile, aberațiile și adevărul din spatele celei mai interesante date din istorie.

DANIEL PINCHBECK este autorul lucrării 2012: Reîntoarcerea lui Quetzalcoatl și editor al Reality Sandwich (www.realitysandwich.com). El susține că data finală a calendarului mayaș întocmit pentru o perioadă foarte lungă de timp indică o potențială schimbare a paradigmei civilizației umane, cauzată și dublată de o criză ecologică. Transformarea, consideră el, ar putea conduce la o integrare a științei moderne cu misticismul. Această schimbare este reprezentată de Quetzlacoatl, zeitatea sub formă de șarpe cu pene din mitului Meso-american, reprezentând unitatea cerului cu pământul, a spiritului cu materia.