Francisco Rabal

Francisco Rabal, pe numele complet Francisco Rabal Valera, s-a născut la 08.03.1926, în Aguilas, Murcia, Spania, și a decedat de emfizem pulmonar la 29.08.2001, în Merignac, Aquitane, Franța. În 1936, după izbucnirea Războiului Civil din Spania, Rabal și familia lui au plecat din Murcia și s-au mutat la Madrid. Tânărul Francisco a trebuit să lucreze ca vânzător stradal și într-o fabrică de ciocolată. La 13 ani, a renunțat la școală pentru a lucra ca electrician la Estudios...

Francisco Rabal, pe numele complet Francisco Rabal Valera, s-a născut la 08.03.1926, în Aguilas, Murcia, Spania, și a decedat de emfizem pulmonar la 29.08.2001, în Merignac, Aquitane, Franța. În 1936, după izbucnirea Războiului Civil din Spania, Rabal și familia lui au plecat din Murcia și s-au mutat la Madrid. Tânărul Francisco a trebuit să lucreze ca vânzător stradal și într-o fabrică de ciocolată. La 13 ani, a renunțat la școală pentru a lucra ca electrician la Estudios Chamartín. A studiat la Colegio de Nuestra Senora del Recuerdo. A fost actor de teatru, film și televiziune, scenarist, regizor de film. Rabal a apărut sporadic ca figurant în câteva spectacole teatrale, în 1947 a obținut câteva roluri stabile în teatru (folosea numele lui complet, Francisco Rabal, ca nume de scenă, dar oamenii care l-au cunoscut l-au numit întotdeauna Paco Rabal, Paco fiind o formă familiară pentru Francisco; Paco Rabal a devenit neoficial numele lui de scenă). A obținut câteva roluri oferite de companiile teatrale Lope de Vega sau María Guerrero. A cunoscut-o acolo pe actrița Asuncion Balaguer; s-au căsătorit și au rămas împreună pentru tot restul vieții lui Rabal. Fiica lor, Teresa Rabal, este actriță. Mai au un fiu, Benito Rabal. În anii 1940, Rabal a început să joace în filme mai întâi ca figurant, apoi, în 1950, a obținut primul rol în care rostea replici, și a interpretat roluri de bandiți și de amorezi. A jucat în trei filme regizate de Luis Bunuel: Nazarin (1959), Viridiana (1961) și Belle de jour (1967). Regizorul William Friedkin l-a distribuit în filmul său, Sorcerer (1977), un remake al filmului francez Salariul groazei (1953). De-a lungul carierei sale, Rabal a lucrat în Franța, Italia, Mexic, cu regizori,  precum: Gillo Pontecorvo, Michelangelo Antonioni, Luchino Visconti, Valerio Zurlini, Jacques Rivette, Alberto Lattuada, Silvano Agosti. În 1989, a fost membru al juriului la cel de-al 39-lea Festival internațional de film de la Berlin. Ultimul film în care a apărut Rabal a fost Dagon (regizat de Stuart Gordon, lansat în 2001, după moartea actorului, care i-a fost dedicat). Dedicația, care apare înainte de distribuția din final, conține următorul text: „Dedicat lui Francisco Rabal, un minunat actor și o chiar mai bună ființă umană”. Rabal a câștigat premii, precum: Premiul Concha de Plata al mejor actor-1953 pentru Hay un camino a la derecha; Medalla del Circulo de Escritores Cinematograficos al mejor actor protagonista del ano-1954 pentru La guerra de Dios;  Medalla del Circulo de Escritores Cinematograficos al mejor actor protagonista del ano-1958 pentru Amanecer en puerta oscura; Medalla del Circulo de Escritores Cinematograficos al mejor actor protagonista del ano-1962 pentru El hombre de la isla; Premiul de interpretare masculină la Festivalul de film de la Cannes în 1984 pentru rolul lui din Los santos inocentes; Medalla del Circulo de Escritores Cinematograficos al mejor actor protagonista del ano-1991 pentru The Man Who Lost His Shadow; Medalla de Oro al Merito en las Bellas Artes (1992); Medalla de Oro (1993); titlul de Doctor honoris causa al Universității din Muncia (1995); Medalla de Oro al Merito en el Trabajo (1998);  Medalla del Circulo de Escritores Cinematograficos al mejor actor protagonista del ano-2000 pentru rolul pictorului Francisco Goya din Goya en Burdeos; Premiul Goya pentru cea mai bună interpretare masculină în 2000 pentru rolul din Goya en Burdeos; Premiul Donostia la Festivalul de Film de la San Sebastian din 2001. Rabal a încetat din viață în 2001 din cauza unui emfizem compensator, în timp ce se afla într-un avion cu care călătorea spre Bordeaux, revenind în Europa după primirea unui premiu la Festivalul de Film de la Montreal.