Îl ştim ca pe energicul şi hilarul interpret al filmelor Masca, Tântălăul şi Gogomanul sau Mincinosul Mincinoşilor, iar tocmai amplombul său interpretativ înlătură orice posibilitate de a-l încadra într-o listă a starurilor chinuite de vreo afecţiune psihică. Însă Jim Carrey, acum în vâstă de 55 de ani, a traversat perioade dificile, în care a ţinut piept unei afecţiuni de care suferă peste 121 de milioane de oameni din toată lumea – depresia. Modul în care actorul a depăşit acele momente şi a ajuns la un echilibru emoţional şi afectiv rămâne o sursă de inspiraţie, după cum remarcă şi groundzeroweb.com.
James Eugene Carrey, născut pe 17 inauarie 1962 în Newmarket, Canada, a avut – ca multe alte nume celebre – un lung şi complicat drum spre succes. Cu o mamă casnică, cu o sănătate precară (depresia i-a ţinut şi ei companie multă vreme), şi încă trei fraţi, visele sale de reuşită în industria divertismentului au avut multe oprelişti. A trebuit să renunţe la continuarea studiilor, pentru a-şi întreţine familia. A lucrat ca om de serviciu la o fabrică. Odată ce familia şi-a recâştigat stabilitatea financiară, a putut să-şi continue visul conturat încă de la 10 ani. Prima sa apariţie într-un club de comedie din Toronto (la numai 15 ani) a fost un fiasco.
A continuat însă să-şi perfecţioneze tehnica şi numerele de comedie şi s-a făcut remarcat. S-a mutat în Las Vegas, spectacolele sale au devenit căutate, iar în 1983 a virat spre Hollywood. După rolul de debut, din 1984 (în Finders Keepers), a dat lovitura cu rolul central din filmul anului 1994, Ace Ventura: detectivu’ lu’ peşte. Seria de comedii celebre i-au crescut onorariul, astfel încât a ajuns la salariul record de 20 milioane de dolari pentru Tipu’ de la Cablu’.
A fost primul actor de la Hollywood remunerat cu această sumă – era de două ori mai mult decât şi-a atribuit, printr-un gest aproape ritualic, pe dealurile din Mulholland Drive, în vreme ce admira luminile oraşului Los Angeles; şi-a scris un cec de 10 milioane de dolari, cu data Zilei Recunoştinţei din 1995, pe care a notat „pentru servicii de actorie”. Filmografia i s-a îmbogăţit mai apoi şi cu roluri dramatice sau de villain (Scrooge, The Riddler, Truman Burbank). Partitura din The Truman Show i-a adus, de altfel, primul Glob de Aur.
Actorul talentat şi eferfescent – care părea că se îndopa cu energizante înainte de fiecare reprezentaţie comică - a traversat însă şi clipe deloc fericite. Două căsnicii eşuate şi o mulţime de relaţii scurte l-au aruncat într-o spirală emoţională iar lupta cu depresia părea că nu mai are sfârşit. A fost dependent de Prozac multă vreme, însă, după cum singur a recunoscut, medicaţia nu l-a ajutat să-şi rezolve problemele, doar să creeze o persoană mai bună, pentru ca ceilalţi să nu fie nevoiţi să îi suporte derapajele.
„Mă aflam cred, atunci, la cel mai de jos prag al disperării, şi [Prozac-ul] nu era o soluţie. Poate că m-a ajutat să trec mai uşor peste unele lucruri o vreme, însă unii oameni nu mai renunţă niciodată la el. Eu nu l-am mai luat la un moment dat pentru că mi-am dat seama, totuşi, că este totul în regulă”, a explicat el.
Carrey a ales să renunţe la medicamente, droguri sau alcool. A limitat chiar şi cafeaua din rutina zilnică. În locul antidepresivelor şi stimulentelor a implementat spiritualitatea ca tratament, ca mod de a privi viaţa. Actorul nu se declară însă neapărat o persoană religioasă, ci una care a ales să vadă partea frumoasă a lumii.
„Sunt un budist, un crestin, un musulman… Sunt orice vrei tu să fiu. Totul se reduce la a avea o atitudine iubitoare sau nu. Vreau ca atunci când eşti cu mine, să nu poţi fi altfel decât fericit”, şi-a conturat Carrey noua „credinţă”.
Această viziune asupra vieţii pare că l-a ajutat să treacă şi peste moartea iubitei sale, Cathriona White. Aceasta s-a sinucis în octombrie 2015, din cauza recentei despărţiri de star. Carrey a declarat atunci că gestul acesteia a venit pentru el „ca o lovitură de fulger”. Se pare însă că cel numit odată de revista The Atlantic „clovnul existenţial” şi-a găsit echilibrul şi liniştea în pozitivism, amuzament şi spiritualitate. „Îmi concentrez energia spre a uita durerile vieţii. Uită durerea, ia-o în râs, redu-o. Şi amuză-te”, spune actorul. Ar putea fi, de ce nu, reţeta perfectă pentru toate clipele grele ale vieţii.
