Filmul bate cartea!? The Reader(2008)

[eragh]

Ma uitam pe nominalizarile la Golden Globe 2009 si am ramas placut surprins sa gasesc nominalizat la cele mai importante categorii ecranizarea unuia dintre romanele mele de capatai "Cititorul" de Bernhard Schlink (The Reader)... si deja sunt zvonuri cum ca filmul ar bate cartea. Abia astept sa apara filmul si la noi.

In afara de "Alexis Zorbas" dupa Nikos Kazantzakis si "The 25th Hour" dupa Virgil Gheorghiu (discutabil totusi), ambele avandu-l in rol principal Anthony Quinn , "Lolita" si "The Shining" ale lui Kubrick dupa Nabokov, respectiv Stephen King precum si binecunoscutele "Harry Potter" si "Lord of the Rings" nu-mi mai vine nici un exemplu...

Alte exemple?

[miercuri]

Holy shit, cum poti spune ca Lolita lui Kubrick "bate" cartea lui Nabokov? :shock:
Lolita lui Kubrick e penibil de puritana si nu are discursul narativ al lui Nabokov, adica chestia care face toata cartea! Kubrick a declarat ca nu ar fi facut filmul daca ar fi stiu cat de mult urma sa fie cenzurat. Ca sa nu mai zic ca au schimbat evaziv finalul, sa fie mai cu happy end.
De Harry Potter nici nu mai zic.

La Lord of the Rings sunt de acord insa, pentru ca m-a enervat stilul calofil al lui Tolkien.

Un caz in care filmul a iesit mai bun decat cartea e Breakfast on Pluto, dupa romanul irlandezului Patrick McCabe. Scenariul a fost scris de autor care a tinut sa reviziuasca unele imprefectiuni ale romanului pe care il scrisese cu aproape un deceniu mai inainte. Mie mi-a placut mult mai mult filmul, desi nu aveam asa mari asteptari stiind povestea din carte.

[buticut]

Forrest Gump!

http://www.esnips.com/doc/128e7e85-1...-Winston-Groom

Destul de surprinzator, dar Sense and Sensibility mi s-a parut mai bun decat cartea.

[eragh]

Holy shit, cum poti spune ca Lolita lui Kubrick "bate" cartea lui Nabokov? :shock:

Da, e posibil, poate sunt prea fermecat de Kubrick si poate era bine sa fi citit cartea inainte de a vedea filmul. Dar, in acelasi timp cred ca toate controversele pe care le-a starnit si ecranizarea au avut un rol decisiv in succesul cartii.
Acelasi lucru il sustin si in cazul "One Flew Over the Cuckoo's Nest" al lui Ken Kesey. Romanul ar fi trecut aproape neobservat daca ecranizarea nu s-ar fi bucurat de un enorm succes. Conditiile din clinicile de psihiatrie si tratamentele la care erau supusi pacientii erau foarte bine cunoscute si nu sensibilizau pe nimeni... a fost nevoie de geniul lui Forman pentru ca lucrurile sa fie privite dintr-o noua perspectiva, cartea nu sensibilizeaza in aceiasi masura.

[Se7en]

La Lord of the Rings sunt de acord insa, pentru ca m-a enervat stilul calofil al lui Tolkien.

Calofil? Tu cum te asteptai sa scrie? Ca Rowling sau Paolini, pe banda fara pic de substrat si usor de digerat? Nu degeaba Tolkien a devenit clasic, pentru ca scrisul lui avea substrat, profunzime, inefabil. Stapanul Inelelor e un roman pentru public, insa daca vrei sa vezi intr-adevar o lume creata de la cap la coada, aproape fara cusur, citeste Silmarillon. Nu exista nici o carte, film sau joc care sa se compare ca si autenticitate si detaliu cu Silmarillon. Tocmai de aia e si Biblia genului fantasy.

eragh, poate ca exista un univers paralel in care adaptarea Lolitei e mai buna decat cartea, dar noi ceilalti nu ne aflam in el.

Nu ma mai mira ca ai impresia ca One Flew Over the Cuckoo's Nest e despre conditiile dificile din spitalele psihiatrice...

[miercuri]

@eragh - Lolita a fost un bestseller de notorietate inca de la publicare in 1955.
Mie filmul lui Kubrick mi-a lasat un gust destul de amar. James Mason ca Humbert arata mai degraba a comis-voiajar decat a handsome old world European, din Lolita au facut o veritabila Mary-Sue, nici decum o nimfeta. Extinderea personajului lui Peter Sellers a fost un fel de sabie cu doua taisuri, pe de o parte Peter Sellers face un rol foarte bun (de departe cel mai rasarit din tot filmul), dar pe de alta nu lasa loc de nici unui fel de subtilitate, totul e dat pe tava. As fi preferat ca filmul asta sa nu se fi facut, sa mai fi asteptat cateva decenii.
Din multe puncte de vedere mi-a placut mai mult ecranizarea din 97, cu toate ca e un pic prea melodramatica. In orice caz Jeremy Irons a fost foarte bine ales, iar frazele lui Nabokov in gura lui sunau foarte foarte bine.

@Se7en - Well, nu vreau sa insult fanii Tolkien, dar mie chiar nu-mi place stilul lui, sorry. Am zis si de ce, mi se pare pretios, calofil. Paolini nu stiu cine e, dar JK Rowling, fara a o considera mare literatura, ma face sa o citesc cu multa bucurie copilareasca si tocmai in asta consta "condeiul" ei.
Mai mentionez ca eu nu citesc fantasy si de asta poate nici nu as incadra seria HP in nisa. Pentru mine e ceva de sine statator.

[Pitbull]

(...)"One Flew Over the Cuckoo's Nest" al lui Ken Kesey. Romanul ar fi trecut aproape neobservat daca ecranizarea nu s-ar fi bucurat de un enorm succes. Conditiile din clinicile de psihiatrie si tratamentele la care erau supusi pacientii erau foarte bine cunoscute si nu sensibilizau pe nimeni... a fost nevoie de geniul lui Forman pentru ca lucrurile sa fie privite dintr-o noua perspectiva, cartea nu sensibilizeaza in aceiasi masura.

Adevärat, dar neesential.
Important în acest caz e cä avem de-a face cu o capodoperä literarä si una cinematograficä, foarte diferite între ele, într-o mäsurä similarä cu cea în care filmul si proza sunt foarte diferite. Unii fani ai filmului condamnä cartea acuzând-o cä ar fi logoreicä, desuetä, dezlânatä. (Eroare! Au rämas sub efectul stilului narativ dinamic, trepidant, succint, laconic, specific cinematografic.) In schimb, fanii romanului atacä filmul, sub pretext cä ar fi trädat sursa literarä. (Eroare din nou. Filmul e admirabil de fidel romanului, dar în fond, nu în formä.) Preväd cä unul dintre ei, de o cretinätate abisalä, nu se va putea abtine si va räspunde. Dacä e atât de bou încât s-o facä, se va auto-identifica implicit (desi involuntar).

[Se7en]

Wahahahaha!!! :w00t: Ce-i al lui e pus deoparte.

[PoliFanAthic]

Ma intreb daca Children of Men ar putea sa intre in aceasta categorie, desi mie atat cartea, cat si filmul mi s-au parut incomplete.

[StefanDo]

stiu ca sunt un pic "pe aratura", dar am putea discuta aici si de filme care sunt pe un superb picior de egalitate cu romanul. Un prim exemplu venit in minte este "The Hours"

[Federico]

Daca tot veni vorba, in cazul filmelor adaptate si alaptate dupa un roman, cum ar fi mai indicat: a se citi romanul inainte de a se viziona filmul sau viceversa?

Utopic vorbind, cand aveam de-a face cu o ecranizare cinstita iar nu cu iulustrarile oricarui agimica de regizor din ziua de azi, nu ar trebui sa conteze. Realistic, intotdeauna filmul first.

[miercuri]

Dar filmul nu ar fi existat fara carte, de ce filmul first?

[Federico]

Oricum ai da-o, intotdeauna a doua forma consumata va avea de suferit, iar raul e mai mic in cazul pe care il prefer eu; un film dupa carte este intotdeauna intolerabil pentru mine... doar daca nu, cum spuneam, avem de-a face cu o ecranizare adevarata a la " ... Cuckoo's Nest" sau daca esti suficient de experimentat ca sa poti sa nu te lasi influentat. Si mai e un punct de vedere: daca esti in primul rand cinefil si apoi cititor (ca mine) evident vei sacrifica mereu cartea.

[Windom]

Oricum ai da-o, intotdeauna a doua forma consumata va avea de suferit

Nu intotdeauna. Dau un exemplu: Lolita. Mai intii am vazut filmul lui Kubrick - a fost ok, dar nu m-a dat pe spate (mereu l-am considerat cel mai atipic film al sau); apoi am citit cartea - m-a incintat mai mult decit filmul (probabil si datorita faptului ca nu e atit de "academica"); am vazut apoi si varianta lui Lyne care, culmea, mi-a placut mai mult decit varianta Kubrick (multi o sa-mi sara in cap). Recunosc, mi-a placut mai mult - poate pentru ca e mult mai fidela romanului, poate pentru ca are curajul sa mearga acolo unde Kubrick nu a indraznit, poate datorita esteticii filmului... Asadar, in cazul meu, prima experienta s-a dovedit cea mai putin satisfacatoare...

[miercuri]

Nu intotdeauna. Dau un exemplu: Lolita. Mai intii am vazut filmul lui Kubrick - a fost ok, dar nu m-a dat pe spate (mereu l-am considerat cel mai atipic film al sau); apoi am citit cartea - m-a incintat mai mult decit filmul (probabil si datorita faptului ca nu e atit de "academica"); am vazut apoi si varianta lui Lyne care, culmea, mi-a placut mai mult decit varianta Kubrick (multi o sa-mi sara in cap). Recunosc, mi-a placut mai mult - poate pentru ca e mult mai fidela romanului, poate pentru ca are curajul sa mearga acolo unde Kubrick nu a indraznit, poate datorita esteticii filmului... Asadar, in cazul meu, prima experienta s-a dovedit cea mai putin satisfacatoare...

Si mie mi-a placut mai mult filmul lui Lyne decat ce al lui Kubrick , care culmea avut scenariul scris chiar de Nabokov. E drept ca pe vremea aceea cenzura isi baga coada mult mai mult la Hollywood si e partial responsabila, dar Lolita e o carte care merita mai mult. Lyne a abordat mult mai bine tematica, dar a cazut in capcana melodramei si asta iarasi n-a fost in spiritul cartii.

[Windom]

Si mie mi-a placut mai mult filmul lui Lyne decat ce al lui Kubrick , care culmea avut scenariul scris chiar de Nabokov. E drept ca pe vremea aceea cenzura isi baga coada mult mai mult la Hollywood si e partial responsabila, dar Lolita e o carte care merita mai mult. Lyne a abordat mult mai bine tematica, dar a cazut in capcana melodramei si asta iarasi n-a fost in spiritul cartii.

Ceea ce-i lipseste variantei Kubrick dar se gaseste in varianta Lyne, in primul rind, e surprinderea acelei popular culture, singurul lucru care o defineste pe Lolita si prin care noi avem acces la personalitatea ei (adica tot glamour-ul acela Hollywoodian dupa care e ahtiata, idolii pe care-i are pe pereti etc.) Acest lucru lipseste complet in varianta Kubrick. Apoi, Humbert Humbert-ul lui Lyne e mult mai complex decit cel al lui Kubrick (al lui K "exista" doar din momentul in care apare pe ecran, pe cind cel al lui Lyne are o intreaga istorie in spate, istorie ce explica, pina la urma, comportamentul sau "aberant"). Iar noi, ca spectatori, sintem mult mai aproape de Humbert-ul lui Lyne decit de cel al lui Kubrick, pentru ca vedem practic filmul prin ochii lui, la persoana I, pe cind la Kubrick il priveam de undeva de la distanta...

Dar am luat-o pe razoare si sintem off...

[miercuri]

Suntem off, dar total de acord.

[Radu1711]

eu zic ca o bate pe carte de nu mai poate