"Seven Pounds"

[Pitbull]

"Seven Pounds" - Thrillenovelã
Cãutarea fericyrii merge mai departe

*** Atenþie! Conþine spoilere!! ***

N-aº putea pentru ca sã spun cã "Pursuit of Happyness" mi-a produs cine ºtie ce satisfacþii speciale - dar mãcar beneficia de circmstanþele atentuante ale docudramei, care-þi îngrãdeºte drastic scenariul în parametrii poveºtii din realitate, astfel încât nu-þi mai rãmâne decât sã croºetezi la nivelul regiei - ºi nici aici cu libertate deplinã. Cu totul pe dos stau lucrurile în cazul actualului "ªapte suflete", scos la ivealã de exact aceeaºi echipã de producãtori (Todd Black, Jason Blumenthal, James Lassiter, Steve Tisch, Molly Allen ºi, evident, Will Smith), acelaºi regisor (Gabriele Muccino) ºi acelaºi Will Smith (în rolul principal). Faptul cã aici scenariul e prost nu mai are altã scuzã decât cã au luat un ageamiu, Grant Nieporte, care pânã acum a mai scris fix... trei episoade din douã seriale T.V. (de înaltã clasã, ce-i drept: "Sabrina, the Teenage Witch", 2001, ºi "8 Simple Rules... for Dating My Teenage Daughter", 2004-5). Totuºi, nici chiar amatorismul respectivului nu prea justificã nivelul incredibil de didactic, rudimentar, confuz, îngãlat, demonstrativ, melodramatic ºi neveridic al poveºtii. (De-aici încolo, cei cãrora le plac surprizele sã nu mai citeascã; sunt invitaþi sã citeascã cei cãrora le plac aberaþiile.) Deci, un bãiat bun dar cu lipsuri (Ben Thomas pe numele lui, Will Smith pe-al întruchipeurului) conduce neatent ºi buºeºte un microbuz, de mor ºapte oameni. Remuºcat de masacrul astfel comis, se hotãrã sã-ºi spele pãcatele, fãcând ºapte fapte bune. ªi-acuma, sã te þii imaginaþie ºi rafinament scenaristicesc! Îi doneazã un plãmân unuia; jumate de ficat altuia; mãduvã osoasã unui leucemic; ochii, unui orb cu cataractã; bani, casã ºi maºinã unei mãmici agresate; inima proprie ºi personalã, unei cardiace. (Au ieºit doar ºase? Posibil, înseamnã cã pe una am uitat-o - da' nu-i nimic, aþi prins ideea.)
ªpilu-i cã sustrage o legitimaþie de la I.R.S. (Internal Revenues Service - aºa se zice la "circa financiarã", acolo la ei), intrã-n baza de date, sã gãseascã oameni cinstiþi dar strâmtoraþi, ºi pe urmã-i investigheazã pe cont propriu, dându-se ba inspector fiscal, ba agent F.B.I., ba Dan Diaconescu, ca sã se convingã cã meritã - nu care cumva, Doamne-fèri, sã blagosloveascã din preaplinul inimii lui cine ºtie ce japiþe! Aºa cã noi la început nu ºtim ce ºi cum, îl vedem doar la munca de teren, ne tot mirãm cã Doamne ce-o fi, ºi simþim gradual cã-i groasã (mai ales cã filmul începuse cum el suna la 911 s-anunþe cã s-a sinucis!). ªi, ce-i drept, prin partea asta chiar te þine. Una la mânã, încã n-ai aflat ce gogoneaþã de movitaþie va ieºi la luminã în final; doi la mânã, regia lui Gabriele Muccino nu-i tocmai de colea - omul are fior narativ, ritm, ºtie sã creeze suspense-ul, sã te þinã elegant în ºah, plus cã filmeazã expresiv ºi cu oarece stil. Cam prin aceste dintâi douãzeci de minute ale filmului, se localizazã ºi cele douã secvenþe bune: una, când el vorbeºte la telefon cu orbul (nimeni alt decât Woody Harrelson - da' dacã nu l-ai mai vãzut în alte filme, nu te prinzi), ºi ca sã se convingã cã-i bãiat de comitet ºi-i meritã corneele, îl tãvãleºte cu niºte replici de sarcasm macabru haioase foc; a doua, când fileazã un manager de spital care voia nu-º' ce ajutor financiar, ºi prinzându-l în ofsaid, constatã cã era o beºniþã care se purta cu pacienþii ca Zamfu-n "Moartea domnului Lãzãrscu", drept pentru care dã puþin cu el de toþi pereþii (la propriu).
În continuare, însã, avem o problemã - cãci îi iese-n cale tânãra cea cu inima-n pioneze (Rosario Dawson, din "Sin City", "Grindhouse" sau "Eagle Eye", nu tocmai rea, în rolu-i de hârtie creponatã) ºi, fatalmente, se-namoreazã intempestiv, pânã la a-i dãrui inima lui (tot la propriu - de unde deducem cã junele Nieporte încã nu s-a dumirit cum e cu metaforele, convins pasã-mi-te fiind el cã aºa-i frumos, sã operãm cu simboluri). Începând de-aici, fiorul de thriller se moleºeºte ca ºi cum n-ar mai fi, ºi se pune nene de-o telenovelã melodramoidã de nici nu ºtii când trec douã ore ºi trei minute, cã þi se par vreo cinci. În plus, povestea devine confuzã de-a binelea, aºa cã pe final sunt nevoiþi sã-ngrãmãdeascã explicaþii - ºi oricum multe chestii rãmân în aer, la nivel nu atât de informaþie, cât de veridicitate. Bine mãcar cã avem un rapel istoric de prestij, întrucât eroul nostru are o flebeþe pentru meduzele veninoase, aºa cãci când vine momentul sã dea colþul de bunãvoie ºi nesilit de nimeni (aia cu "Alo, salvarea? Ajutor, m-am sinucis!" de la-nceput), pentru ca inima-i ºi corneele-i sã poatã ajunge la binemeritorii destinatari, se pune-n cadã cu meduza ºi stã - cum ar veni, Cleopatra ºi mai multe nu!
Dupã care, filmul se terminã.
De vreo ºapte ori la rând.
Adicã, pentru fiecare personaj în parte.
Ca sã ºtim o socotealã.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
10 martie, 2009, h. 18:30-19:30
Bucureºti, România

[Leonard]

mi-a produs mult disconfort pe parcursul lui (contribuþie substanþialã a avut ºi muzica - foarte enervantã ºi redundantã) fiindcã nu prea înþelegeam în ce direcþie vrea s-o ia. tare mi-era teamã cã e doar praf în ochi ºi se va termina în coadã de peºte. DAR s-a salvat în ultimul sfert cînd totul a început sã capete sens. chiar mi-a plãcut ideea ºi cel mai important e cã mi-a rãmas gîndul la el ºi post-vizionare. încã nu l-am digerat suficient...
favoritele mele de Muccino (pentru care îl consider un regizor genial) rãmîn tot italienele L'Ultimo Bacio ºi Ricordati di me ºi mã aºteptam ca americanizarea lui sã fie o mare dezamãgire, cum se întîmplã cu majoritatea non americanilor care fac filme USA. dar s-a scos destul de decent. The Pursuit of Happyness n-am vãzut (tot din teama de dezamãgire) dar m-a fãcut curios prestaþia lui Will Smith din filmul de faþã (nici Rosario ºi Harrelson n-au jucat rãu!).
7,8/10

[Pauline Kael]

L-am vazut si eu mai demult(si mi-am adus aminte ca n-am vazut finalul la filmul ala cu Will Smith in care joaca el cu fiu-su si trebuia sa vanda el niste nu mai stiu ce).

Ideea filmului astuia"Seven Pounds" nu e rea,dar i-a lipsit verosimilul,realismul.Pacat.Si prea cusute cu ata alba toate alea.Aia cand vin si-l scot pe Will Smith din cada nu vor fi si ei intepati de meduzele alea mortale?Ca aia nu stiu ce e in cada.
Si cel mai ridicol mi s-a parut la final,bre,cand Woody Harrelson(da,n-am stiut ca poate juca si asa de profundis) apare cu lentilele alea negre de contact in locul frumosilor,pardon frumosului,in film,ochi albastru.Ma leshi.Si Rosario care tot filmul a aratat ca o bolnava de gripa si friguri,tot la final,isi protapeste formele generoase si chipul voluptos-agresiv in susnumitele lentile de contact.Asa ca Will,nu ramane cu nimic,decat cu niste organe imprastiate..
Tragi-comedie.Dar filmul a avut niste intentii,niste initiative...
Leonard esti un scump.

[Pitbull]

Aia cand vin si-l scot pe Will Smith din cada nu vor fi si ei intepati de meduzele alea mortale?Ca aia nu stiu ce e in cada.

Nu, c-a pus el a-lätúri o cârtie care cria pe ea: "Nu atinge-ti meduza! Buba, buba, câh!"

[Pauline Kael]

N-am vazut nici o hartie,parol,sa n-am parte de monitor.

[Pitbull]

Sä-mi sarä ochii dacä te mint!
Ia-n mai uitä-te odatä!

[Pauline Kael]

Te crez,o fi semnat-o anonima.

[Pitbull]

Nu, a semnat-o "Io Bill Voyevod" si a dat-o anonimä.

[buticut]

Sä-mi sarä ochii dacä te mint!
Ia-n mai uitä-te odatä!

Confirm "Do not touch the jellyfish!" aproape de final.


In alta ordine de idei si mie mi-a lasat aceeasi impresie Seven Pounds (titlul face aluzie la The Merchant of Venice - "Seven pounds of flesh"). Mie mi s-a parut cheesy si plin de clisee,chiar daca este bine jucat. Nu m-a sensibilizat tocmai din cauza ca a incercat prea mult sa fie un tearjerker (gen Dying Young sau Beaches),prea 'in your face'. Will Smith e un actor bun,dar incep sa ma satur sa-l vad facand pe eroul ( I am Legend, Hancock, I,Robot...).Mi se pare si kinda scary ideea de a face pe stalkerul,no matter the reasons si filmul e deseori ambiguu,lipsit de coerenta,nestiind in ce timp e plasata secventa respectiva. Nu e ca in Memento unde actiunea merge de la capat spre inceput,fiind intrerupta doar de conversatia lui telefonica,de care iti dai seama relativ repede ca se petrece inainte de toate celelalte. Memento are si el o structura complexa,dar in acest caz,e 'provocative',te face sa intri in pielea personajului,nestiind,precum acesta,ce s-a intamplat inainte. Tot "The Pursuit of Happyness" ramane piesa de rezistenta a lui Will Smith si Gabriele Muccino. Totul a fost natural in film,care alaturi de Ladri di biciclette, prezinta una dintre cele mai frumoase relatii tata-fiu puse vreodata pe pelicula. Te-ai putut conecta usor cu personajele,ele fiind down-to-earth si povestea este 'inspirational'. Seven Pounds didn't work for me.

[Gloria]

Eu nu am inteles cum e posibil sa faci un accident cu victime, pentru ca vorbesti la mobil , si sa nu te bage nimeni la inchisoare pentru cativa ani buni... :o
Eroul nostru - printre atatea flashback-uri - nu are niciunul din inchisoare, si intelegem ca actele lui caritabile incep imediat dupa savarsirea gravului accident; prin urmare, a fost lasat liber.

[Pitbull]

E una din cele mai mari gäuri logice ale filmului.
In lipsä de altceva, explicatia minimä e urmätoarea:
Politia nu s-a prins cä el era de vinä, si nici el nu le-a spus, considerând cä mai eficace-si spalä päcatele cu toate donatiile alea, decât sezând poponete la Jilava.
Suuuuuuuuuuucks!

Asta-mi aminteste de cazurile multor filme cu lacune similare, unde când ne plângem cä ceva nu e clar - de pildä, la "...Benjamin Button", faza aia cu ramolismentul si creierul - fanii filmului sar cu: "Päi era de la sine înteles cä...!" (...si-ti trag o explicatie abracadabrantä care nu e nici de la sine înteleasä, nici mäcar logicä), sau: "Un film nu trebuie sä ti le explice pe toate, cä nu-i Discovery Channel!" (uitând cä orice film TREBUIE sä fie clar si coerent - chiar si cele deliberat ambigue si/sau non-realiste: S.F., fantastice, onirice, absurde, etc.; sunt clare si coerente în felurile lor specifice - pe care orice profesonist trebuie sä le cunoascä, si orice spectator avizat e firesc mäcar sä le intuiascä.)

[StefanDo]

n-am vazut filmul, dar fotografia de mai sus arata ca lui smith ii place in cada

[Pitbull]

Nope, se chinuia, cä si-o umpluse cu gheatä - ca sä nu i se strice inima pânä veneau äia sä i-o zmulgä din chept pentru drägutä-sa.

[StefanDo]

nu, zic ca si in i am legend tot in cada se cuibarea
face ce face si tot la cada trage

[Pitbull]

Probabil ca sä nu cadä.

[Gloria]

macar in Seven Pounds e de inteles de ce sta in cada, dar in I Am Legend n-are niciun sens; doarme in cada cu catelul - de ce? ca e loc mai sigur - in cazul unui atac, decat un dulap, de exemplu, sau decat podul casei, ori frigiderul, sau... a , voi unde va mai ascundeati cand erati mici?

[Pitbull]

a , voi unde va mai ascundeati cand erati mici?

In chiuvetä, evident!
(Si dupä cum am väzut ieri la "Oroarilena", pare destul de clar unde se ascundeau cel putin unii!)

[corinka]

N-am vazut filmul acesta, doar trailerul, care parca ma indemna sa imi tin banii in buzunar si sa nu-i da pe filmul asta. Cred ca am perceput bine mesajul...

[cornel]

pe mine comentariile de mai sus ma fac sa vad filmul, chiar daca are scapari logice si nu e prea realist, cred ca merita vazut mai mult decat altele prezente acum in cinematografe.
chiar ca lui will ii place sa se joace in cada...

[Pauline Kael]

Uita-te dar nu e mare grozavie.Cred ca te-a convins de fapt Leonard.