Jeanne Dielman - de ce v-a placut?

[anaemona]

Jeanne Dielman e foarte sus in toate topurile posibile si cred ca poate fi apreciat de critici pentru pentru anumite extravagante, sa le zic asa, cadrele lungi, filmarile fixe, fara urmarirea personajelor (cam mult spus ), filmarile de la distanta, ideea in sine, de a filma real-time, dar ce as vrea eu sa aflu, si daca ati putea fi brutali de sinceri, este de ce v-a placut ca simplu spectator? Nu incerc sa-l demitizez, nici nu cred ca ar putea fi urcat la asemenea rang, dar as vrea sa stiu daca, in afara celor care studiaza filmul/artele in general, filmul asta e placut si de un public mai larg si de ce?

Pe mine sincer, m-a enervat, nu pe moment, cit mai tirziu. As fi putut sa-mi fac si eu diverse treburi prin casa in acelasi timp cu protagonista, dar totusi am urmari-o pe ea facindu-le si in final nu mi-a dat nici o multumire. Nu sint adepta filmelor de actiune neaparat, dar Moartea domnului Lazarescu mi s-a parut actiune la maxim pe linga Jeanne Dielman. Dar in afara de asta, mi se pare ca filmul e incomplet, din multe motive. Nu se intelege daca activitatea de dupa-amiaza a lui Jeanne e rezultatul unei necesitati, realizarea traiului minim de subzistenta sau a plictisului. Ar putea fi o critica sociala, faptul ca o femeie respectabila ajunge sa se prostitueze cind sotul nu mai este acolo, ca sustinator al familiei, dar ideea asta nu reiese, poate doar cei care au vazut filmul exact atunci cind a aparut, in conditiile sociale locale de atunci ar fi putut s-o intelega, dar peste ani, ideea dispare cu desavirsire. Evident ca traiul modest al mamei si fiului ies foarte clar in evidenta, numai ca acelsi trai modest s-ar fi putut intimpla si cu o pensie de urmas, mai ales ca baiatul, care nu e tocmai copil, si aici mirarea mea e la maxim, chiar nu putea alege un baiat cu trasaturi mai apropiate de adolescenta, wtf? baiatul e barbat in toata regula si mama il trateaza ca pe un copil de 8-9 ani, iar el se comporta ca un copil de 8-9 ani, revenind la idee, baiatul ar putea sa-si puna intrebari in legatura cu banii din casa, trebuie sa stie care le sint veniturile, pentru ca sa-si cunoasca limitarile, asa ca, ideea ca nu ar avea nici un alt venit decit banii din prostitutie, cade.

M-am cam lungit, as mai fi vorbit si de plictiseala pe care o afiseaza protagonista, care in afara muncilor zilnice, facute ca un robot pare ca nu stie ce sa faca. Desigur putem diserta pe celebra scena in care fierbe prea mult cartofii ca trebuie sa-i arunce si e nevoita sa iasa din rutina sau privirea pe care o arunca femeii care i-a luat locul in cafenea, dar va intreb din nou, ati putea spune ca pentru scenele astea si altele, sa zicem, v-a placut filmul?

O sa divaghez cum mi-e felul; de curind am vazut Love Liza, am scris ca tocmai dadusem peste filmul asta in ziua in care a murit PSH. Este tot un one man show, destul de plictisitor si enervant, pentru ca, da, se intelege ca in situatia aia poate sa ajunga un om care si-a pierdut sotia, mai ales prin sinucidere, dar nu numai, mai e un element enervant, care de fapt e urmarit pe toata durata filmului si n-o sa-l spoilaresc, e exact motivul pentru care filmul nu se termina, e motivul pentru care e facut filmul si rezultatele sint niste idei stiute si analizate pe toate partile in filme, carti si tratate de psihologie, numai ca finalul e genial si cind spun genial, vreau sa spun ca in momentul ala m-am gindit, ar fi putut avea un final banal, care ar fi fost sa se termine cum s-a terminat JD, in schimb a avut acea sclipire de geniu in final.

In fine, vreti sa scrieti ceva despre filmul lui Chantal Akerman, bine, nu vreti, pacea fie cu voi