Articole Piazza delle cinque lune

(2003)

Piata secretelor

Un adevar fara ascunzisuri

L-am cunoscut pe Renzo Martinelli acum aproape trei ani. Mi-a facut o vizita deoarece vroia sa afle mai multe despre cazul Moro : citise cartile mele, mai ales “La Terra del Ragno”.

Prima oara, am vorbit despre cazul Moro timp de vreo 12 ore.
Au urmat diverse intalniri, de-a lungul carora am vorbit despre toate aspectele neelucidate ale povestii: de la implicatiile sale internationale, la scrierile din captivitate ale lui Moro, la « memoriile » neterminate; de la soliditatea organizatiei teroriste, la dezastruoasa stare de urgenta din timpul confruntarii intre Viminale si membrii P2. Am revazut incredibila serie de mistere care a marcat cele 55 de zile ale rapirii, si evenimentele petrecute ulterior in barlogurile teroriste din strazile Gradoli, Montalcini si Montenevoso, ca si legaturile dintre cazul Moro si crimele care l-au succedat (ziaristul Pecorelli, colonelul Varisco, generalulul Dalla Chiesa, falsificatorul Chichiarelli).

Martinelli vroia sa stranga informatii si sa se puna la curent cu toate. Dupa aceea, in martie 2001, mi-a trimis « proiectul » filmului sau – facut dupa un scenariu numit « Piata celor cinci luni » - si mi-a cerut sa colaborez cu el : “este o adevarata provocare in tara noastra. Dar mie imi plac provocarile, si cred ca si tie…”. I-am acceptat propunerea.

Spre sfarsitul lui mai 2001, la Cinecitta, Martinelli m-a prezentat colaboratorilor sai, asa ca am inceput sa ne intalnim regulat, impreuna cu Fabio Campus si Giuseppe Giglietti, cu care am cazut de-acord asupra programului de lucru. Le-am pus la dispozitie arhivele mele (toate inregistrarile comisiilor parlamentare cu privire la cazul Moro, la P2 si la masacrele survenite; procedurile legale si rezultatele acestora; rapoarte si referate; carti precum “Storia di un delitto annunciato” scrisa de Alfredo Carlo Moro).
In timp ce Fabio Campus si Renzo Martinelli lucrau la scenariu, eu mi-am revazut cartea “La Terra del Ragno” (a carei varianta imbunatatita fusese re-editata in acelasi timp cu aparitia filmului).

Mai apoi au inceput filmarile.
Reconstituirea masacrului de pe strada Fani s-a facut cu rigoare stiintifica, pe baza dovezilor, rapoartelor tehnice si a evaluarilor; rezultatele ne indica faptul ca in grupa din strada Fani mai erau cel putin trei alti teroristi: un asasin care trage din dreapta masinii lui Moro si doi teroristi pe motociclete Honda, deci trei criminali care n-au fost niciodata identificati.
Un sfert de secol a trecut de la masacru, dar cazul Moro este inca ascuns de un adevar convenabil formulat de teroristi si coroborat cu spusele persoanelor influente care au vrut sa musamalizeze totul, pentru a evita responsabilizarea Guvernului.

Nu ne-a fost usor sa prezentam pe scurt, intr-un film de doua ore, povestea ambigua, complicata si bizara a cazului Moro, dar Renzo Martinelli a reusit acest lucru facand un film bazat pe adevar. Moror spunea “adevarul ne ascoate intotdeauna la lumina, ne ajuta sa fim curajosi”, iar in celula inchisorii sale a scris: “adevarul este mai mare decat orice castig”. « Piazza delle cinque lune » este un film curajos tocmai pentru ca porneste in cautarea adevarului, fara a urmari vreun castig.

Sergio Flami