Articole Le Raid

(2002)

Cursa

Interviu cu Roschdy Zem

Ce personaj interpretaţi in „Le Raid”?

Eu sunt Samy, cel mai matur dintre cei patru – chiar daca, in realitate, nici el nu este prea sănătos la cap. Este un fel de sef. Sau aşa se crede el. Dar de fapt nu se bucura de prea multa autoritate. Datorita faptului ca este cel mai copt, este sentimentalul grupului, este mult mai puţin venal decât prietenii săi – chiar daca si el este ahtiat după bani.

Ce aveţi in comun cu personajul pe care îl interpretaţi?

Si in realitate sunt cel mai in vârsta, deci sunt un fel de barometru al grupului. Dar de fapt toţi suntem destul de asemănători cu personajele pe care le interpretam. Mai mult sau mai puţin…

Cum l-aţi cunoscut pe Djamel?

Mi-a fost prezentat de Gad Elmaleh. La început, Djamel a fost cam reticent, nu mă credea potrivit pentru o comedie. Tocmai văzuse „Ma Petite Entreprise”, ocazie cu care am făcut si cunostinta.

Sunteţi mulţumit de faptul ca nu mai puteţi fi etichetat ca un actor „serios”?

E adevărat ca am făcut destule filme „serioase”, sau mai bine zis „sociale”. Dintr-odată, oamenii care nu mă cunoşteau nu se mai gândeau la mine decât prin prisma unui anumit tip de roluri, si a trebuit sa mă zbat pentru a obţine un rol intr-o astfel de comedie, dar mă bucur ca am reuşit. Pentru a fi cinstit, in cele din urma pot spune ca m-am distrat mai bine făcând tragedii. Deoarece atunci când eşti obligat sa-ti faci publicul sa rada, treaba devine serioasa. Dar in cazul unor filmări cum au fost acestea, trebuie sa-ti păstrezi simţul umorului cu orice preţ.

De ce tip de antrenament aţi avut nevoie pentru „Le Raid”?

Nu prea m-am antrenat, pentru ca personajul meu n-are nici o treaba atunci când vine vorba de sporturile practicate in film. In plus, încerc sa fac zilnic sport, deci mă descurc binişor. Trebuie sa fii totuşi destul de atletic pentru a interpreta rolul unui sportiv de mana a doua. In schimb, nu ştiu sa înot. Nici nu mă scufund, dar nici nu reuşesc sa înaintez. Dar cum am si eu copii, m-am gândit ca ar fi timpul sa invat. Cu cat aştept mai mult, cu atât mi se pare mai ruşinos ca la vârsta mea nu ştiu sa înot.

Ce v-a fost cel mai greu in timpul filmărilor?

Cele trei sau patru saptamani pe care le-am petrecut in studioul din Arpajon, intr-o căldura de 35s…E o chestie destul de enervanta. E destul de greu sa te trezeşti intr-o pădure sau intr-un colt al Amazoniei, dar este o experienţa interesanta in cele din urma. Dar cele doua ore dus si doua ore întors care reprezintă drumul către Arpajon nu mi-au adus nici un beneficiu.

Ce vi s-a părut cel mai amuzant?

Au fost mai multe chestii. Chiar si faptul ca am fost patru baieti si o singura fata, poate părea bizar, dar este o situaţie care generează o serie întreaga de anecdote.

Ce v-a lipsit cel mai mult in timpul filmărilor?

In afara de soţia si copiii mei, mi-au lipsit nişte chestii destul de prozaice: campionatul francez de D1, Le Parisien, L’Equipe, mâncarea…

Aţi accepta sa reluaţi filmările daca vi s-ar oferi aceasta ocazie?

De ce nu, „Raid 2” suna foarte bine. Daca scenariul ar fi unul bun, Djamel Bensalah ar ramane regizor si as avea aceiaşi parteneri, categoric as accepta.

Despartirea înseamnă sa mori un pic sau este una amuzanta?

Despartirea înseamnă pur si simplu despartire. Trebuie sa fie scurta, pentru a te întoarce cat mai repede posibil.