Articole Kill Bill: Vol. 2

Pentru producatorul filmului Kill Bill, Lawrence Bender, „calatoria in China a fost cel mai bun lucru pe care l-am facut. Quentin a fost convins ca in timp ce se afla in China a dorit acel aport, de a avea o echipa creativa chinezeasca. Nu a dorit o echipa exclusiv americana care sa mearga in China si sa spuna, „Asa vom lucra.” Si ca rezultat, echipele noastre artistice japoneze si chinezesti au realizat impreuna anumite lucruri pe care nimeni nu si le-ar fi imaginat vreodata.”

Bender, Tarantino si distributia principala a calatorit in China in mai 2002 pentru a continua antrenamentul si actiunea coreografica si pentru a incepe repetitiile. La mijlocul lunii iunie, producatorul E. Bennett Walsh, producatorul asociat Dede Nickerson, supraveghetorul productiei Koko Maeda si directorul de imagine distins cu Premiul Academiei Robert Richardson au organizat o echipa multinationala cu mai multe echipe de traducatori si au inceput sa lucreze la Studiourile de Film de la Beijing, localizate in sectiunea de nord a capitolului chinezesc.

Kill Bill a angajat un scenograf chinez, japonez si american, un creator de costume chinez si american si un recuziter american. O echipa de regizori asistenti chinezi si americani au supravegheat zilnic operatiunea productiei. Primul regizor asistent american, Bill Clark, un veteran al filmelor lui Tarantino de la Pulp Fiction, a lucrat indeaproape cu primul regizor asistent chinez, Zhang Jin Zhan pentru a coordona masiva distributie si echipa.

„Exista doua modalitati diferite de a lucra”, explica Bender. „Modalitatea americana este foarte precisa. In general ai unul sau doi oameni la o parte a echipamentului, iar ei sunt tacuti si ordonati. Dar modalitatea chinezeasca este de a avea douazeci de oameni care fac foarte mult zgomot si lucreaza toti pentru a termina. Ei folosesc mult mai multi oameni si fac lucrurile foarte repede.”

In prima lor zi in China, echipa Kill Bill a finalizat douazeci si doua de pozitii, de care aproape nu s-a mai auzit din partea unei productii tipic hollywoodiene. Dupa ce au finalizat activitatea la Studiourile Beijing, acolo unde a fost construit platoul de filmare imens al Casei Frunzelor Albastre din Vol. 1, distributia si echipa au pornit la o locatie de filmare timp de o saptamana, la un templu antic din orasul Zhongwei.

Construit pentru prima oara in secolul al XVII-lea, Templul Gao „este o combinatie haotica magnifica de cladiri si stiluri care acopera o zona de aproximativ patru mii de metri patrati”, dupa site-ul web chinezesc pentru turisti. Urcarea dificila zilnica pe platoul de filmare, pe niste scari masive pe partea rasariteana a Muntelui Miao Gao, la o inaltime de 240 de metri, a fost doar o parte mica a rigorilor implicate in filmarea secventelor de antrenament kung fu ale shaolinilor realizate de Uma Thurman, Daryl Hannah si Gordon Liu, „Instructajul Nemilos al lui Pei Mei”.

Secventele de actiune din scenariul Kill Bill au fost de asemenea detaliate nefiresc. Tarantino le scrisese si le stilizase din nou in fazele de planificare, antrenament si repetitie pentru partea mai buna a anului. A continuat procesul in Beijing, descriind scenele si mai detaliat si cand a fost necesar demonstrandu-le prin gesturi. Inconjurat de o echipa de traducatori de japoneza, mandarina si cantoneza a lucrat pe parcursul fiecarei scene pe masura ce echipa, actorii, Master Yuen si echipa de electricieni priveau si il insoteau. Pana in momentul in care au ajuns la Muntele Miao Gao, erau pregatiti de lucru.

Maestrul Yuen Woo- ping care si-a adus contributia prin talentul sau in artele martiale si experienta unica „wire fu” la activitate, a invatat mestesugul de la celebrul sau tata, regretatul veteran al operei din Beijing si actorul Simon Yuen Hsiao-tien. Lucrand ca regizor la maturitate, Woo-ping l-a distribuit pe tatal sau in rolul titular al filmului scris pentru Jackie Chan, Drunken Master (1978). Maestrul Yuen isi spune punctul de vedere declarand ca tehnicile pe care le preda sunt mai degraba teatrale decat orientate spre lupta. „Este acrobatica cinematografica in stilul nordului sau artele martiale de film”, spune el. „Total diferit de lupta kung fu, sau chiar de wushu este stilul sportiv olimpic acrobatic pe care l-au inventat in China, ceea ce a studiat Jet Li. Cand inveti opera Beijing, pare aproximativ la fel ca artele martiale, dar atunci cand o folosesti este complet diferita, din cauza camerei sau a scenei. Este intotdeauna, in principal, pentru prezentare.”

Coregrafia de actiune a maestrului Yuen a fost prezentata si foarte apreciata in The Matrix si in continuarile acestuia si in Crouching Tiger, Hidden Dragon, ca si in zeci de productii Hong Kong. Dar Tarantino a fost un fan al lui Yuen cu mult inainte ca maestrul sa aiba succes in vest. De fapt, Tarantino a fost de ajutor in difuzarea nationala a capodoperei regizorale a lui Yuen Iron Monkey (1993), care a fost distribuita de Miramax Films sub marca „Quentin Tarantino prezinta” in 2000.

Cred ca primul film al maestrului Yuen pe care l-am vazut a fost filmul cu Jackie Chan numit Snake in the Eagle’s Shadow, isi aminteste Tarantino. „Era prin 1993 sau 1994 cand am inceput sa remarc stilul sau distinctiv de kung fu, coreografia sa. Cred ca este coregraful cu cea mai mare imaginatie din lume. Are o arta impecabila si de asemenea o imaginatie salbatica. Este regizorul si coregraful de actiune pe care il admir cel mai mult. In acest film am realizat proiectarea de baza a actiunilor. Yuen Woo-ping a spus ca nu trebuie sa stiu foarte multe despre kung fu, sa inteleg ce reprezinta de fapt filmele kung fu este de ajuns. O sa faca el restul. Dupa ce ni s-a alaturat, m-am simtit mult mai increzator si pot sa-mi indeplinesc orice gand.”

Legenda cinematografica din Hong Kong, Gordon Liu a lucrat cu Maestrul Yuen Woo-ping avand o relatie foarte diferita de a altor cativa realizatori. Studiind artele martiale chinezesti de la varsta de sapte ani si o vedeta importanta a filmului si televiziunii asiatice, Liu este Maestru la randul lui. Cum interactioneaza doi maestri pe acelasi platou de filmare? Dupa Liu, foarte cordial, intr-adevar.

„Maestrul Yuen stie de unde vin”, spune el. „Desi avem puncte de pornire diferite, ma vede ca pe un maestru si ma trateaza ca pe un maestru. Maestrul Yuen a invatat un stil nord-chinezesc de arte martiale, iar eu am invatat un stil din sud, dar nu a existat tensiune pe platou pentru ca am realizat amandoi multe filme, cu actori si coregrafi foarte multi si diferiti. Am lucrat foarte bucuros alaturi de Maestrul Yuen Woo-Ping.”

Exista o divergenta si mai mare in tipul de activitate in arte martiale pe care cei doi l-au realizat in filme. O mare parte din activitatea lui Liu ca actor in Hong Kong a fost in filme regizate de „cumnatul” sau mai mare, Liu Jia-liang, care a pus un premiu pe descrierile autentice ale stilurilor regionale de arte martiale. Maestrul Yuen Woo-ping, pe de alta parte este cel mai celebru pentru stilul gratios, amplu al luptei fantastice spadasine.

„Daca ma lupt cu unul dintre fratii mei sau cu un alt artist martial”, explica el, „stiu la ce sa ma astept, unde sa ma intorc si unde sa ma opresc. Cu un artist care nu cunoaste artele martiale, trebuie sa fac un efort suplimentar sau sa adaug o alta miscare pentru a ma asigura ca procedura se termina in locul corect. Trebuie sa colaborez intotdeauna si sa fac cealalta persoana sa arate cat mai bine. De asemenea, cand ambele persoane cunosc artele martiale si bratele se ating, ei nu simt nimic. Este foarte natural. Cu un artist care nu cunoaste artele martiale, mi-e tot timpul teama ca daca il ating gresit, se va lovi.”

Ca maestru cu experienta de o viata in stilul nord shaolin in kung fu Hong fist, Liu apreciaza foarte mult provocarile pe care Thurman a trebuit sa le depaseasca: „Artele martiale chinezesti sunt dificile in special pentru cineva care este incepator, si pentru cineva care este inalt, pentru ca centrul lor de greutate este prea sus. Veti remarca faptul ca majoritatea marilor artisti in artele martiale au dimensiuni mai mici: Bruce Lee, Jackie Chan, Jet Li. Daca esti mai mic, este mai usor. Uma a stiut ca nu este punctul ei forte, dar nu a renuntat. A continuat. Am fost foarte impresionat de spiritul ei. Unii oameni in locul ei nu ar lua in seama o dubla nereusita, ar fi spus, e suficient de buna, dar ea nu. A refacut din nou si din nou, pana cand s-a ridicat la standardele ei.”

Gordon Liu a fost impresionat cand a aflat ca David Carradine a fost distribuit in rolul titular al filmului. Si-a exprimat punctul de vedere cand a vorbit cu Carradine in particular, cand se aflau impreuna la Templu, spunandu-i cat de mult a admirat programul de televiziune de succes in intreaga lume, Kung Fu. „Acea serie a fost o parte importanta a oamenilor din vest care inteleg kung fu.”, explica Liu. Il respect foarte mult pe Quentin si pentru ca a ajutat la prezentarea kung fu si a artelor martiale publicului din afara Chinei si a Orientului Indepartat.”

Yuen Woo-Ping, considerat in general ca cel mai mare maestru in filmele cu arte martiale din lume, si-a exprimat clar admiratia pentru realizarile lui Thurman. Dupa cum isi aminteste Tarantino, „A venit la mine intr-o zi si mi-a spus, „Quentin, nici nu stii ce mult a evoluat Uma”. A spus, cu unii actori care arata bine in filme e asa, o miscare sau doua, foarte bine executat, si apoi trebui sa tai. Uma realiza patru sau cinci seturi de miscari, alegandu-le pe loc. Face o miscare in care urca in aer, face un salt pe fire, aterizeaza si omoara doi oameni. Este mare lucru. A devenit atat de buna si de increzatoare incat Woo-ping si eu am putut schimba coregrafia oricand am dorit.”

„La finalul antrenamentului meu in Los Angeles”, recunoaste Thurman, ”am inceput sa devin mai capabila. Si cam in timpul ultimei saptamani, am repetat coregrafia in fiecare zi, invatand sute de miscari si combinatii care erau o parte a acelei lupte. Si apoi, cand am mers pe platoul de filmare pentru a incepe filmarea luptei, au introdus o idee noua, ca toate miscarile sa poata sa iasa prin fereastra. Am schimbat pe loc si a trebuit sa invat imediat cinci, zece, cincisprezece idei de lupta pe loc, in timp ce camera astepta. Si ce am inteles brusc a fost ca majoritatea lucrurilor importante pe care m-au invatat a fost cum sa invat.”

Unul dintre lucrurile dificile pe care actorii au trebuit sa le invete este ca nu orele de antrenament, fie si cu maestri adevarati pot pregati complet orice luptator pentru realitate. Pentru Maestrul Yuen Woo-ping, „Totul depinde de ceea ce solicita camera. Am folosit intotdeauna tehnici ca ascunderea primului cu plasarea camerei. Dar uneori, cand ideea este cata forta se afla in spatele loviturii, trebuie sa o facem mai realist, cu contact real. Depinde foarte mult daca actorul care este lovit poate „convinge” in privinta loviturii, fie ca reactiile acestuia sau acesteia o fac sa para mai dura decat este de fapt.”

Pentru Tarantino, filmarea in China a oferit oportunitatea unica de a interactiona cu spiritul unuia dintre proprii sai maestri in realizarea filmului. „Cele doua companii de film pentru care am avut cea mai mare afectiune ca admirator”, spune el, „sunt probabil New World Pictures a lui Roger Corman in anii 1970 si Shaw Brothers a lui Sir Run Run Shaw. Si regele regizorilor Fratilor Shaw, garantez, a fost Chang Cheh. Detine locul in Vechea Scoala a filmelor kung fu pe care John Ford il detine in westernuri. A realizat un film in 1967, One-Armed Swordsman, cu Jimmy Wang Yu, care a fost primul pe care l-am recunoaste astazi ca un film de arte martiale. A fost un adevarat pionier. A murit in 2002, dar cand am filmat Kill Bill, am avut adesea sentimentul ca Chang Cheh veghea asupra noastra.”

O anumita problema de productie, spune Tarantino, a fost rezolvata direct de Chang; prin adoptarea unei tehnici pe care a inventat-o. Aparatele actuale pentru efecte speciale pentru simularea scurgerii sangelui sunt destul de complicate, cu tuburi si cu fire. Am vrut sa uitam ca realizam un film cu buget mare si sa o facem ca si cum am fi fost pusti de 13 ani care filmeaza in gradina. Iar cand Yuen Woo-ping spune, „Stii cum realizam glumele cu sange in filmele kung fu din anii 1970? Luam un prezervativ chinezesc, il umpleam cu sange, iar actorul care urma sa moara il tinea in mana. Cand celalalt il taia, strangea prezervativul si sangele sarea. Si arata foarte bine. Chang Cheh a inventat asta.” Asa ca am incercat si noi si efectul a fost excelent. Nu as fi putut sa obtin jumatate din efectele pe care le voiam daca nu aveam acea gluma.”