Articole Kill Bill: Vol. 2

Descrierea productiei Kill Bill Vol. 2 ca „un film de dragoste” poate fi putin exagerata. Dar uneori poate parea asa, in comparatie cu actiunea luptei spadasine asiatice complete din Vol. 1. Ambele filmele sunt linistite, dupa cum spune Carradine, „povesti de dragoste kung fu samurai spagetti western”. Dar, asa cum actorul a remarcat intr-un interviu recent publicat: ”Cel de-al doilea are mai mult din actiunea cu care suntem obisnuiti la Quentin; idei excentrice pentru personaje, surprizele, actiunile amuzante.”

In Kill Bill Vol. 1, actorul David Carradine a fost aproape o prezenta sinistra din spatele scenelor, o voce familiara seducatoare, baritonala care murmura pe coloana sonora - in ciuda faptului ca a interpretat rolul titular al filmului. Dar alaturi de Uma Thurman, care continua sa atraga atentia in rolul Miresei motivate de razbunare, „David domina Vol. 2”, dupa scenaristul- regizorul Quentin Tarantino.

„Cand le spun oamenilor ca numele filmului este Kill Bill”, spune Carradine, „si ca eu sunt Bill, ma intreaba: „Ei bine, cine esti tu, personajul negativ?” Iar eu trebuie sa le spun, „Nu exista personaje pozitive intr-un film de Quentin Tarantino. Este vorba doar despre personaje negative.” Esenta unui film de Tarantino reprezinta o privire interioara in mintile si inimile oamenilor violenti. Acesta este motivul pentru care vedem filmele lui. Intram in psihicul lor si sa gasim explicatia comportamentului lor. Exista ceva nobil la Bill, si totusi stii ca este unul dintre cei mai rai oameni pe care i-ai intalnit vreodata. „Bill este mai amuzant decat oricine”, a declarat recent Carradine la The Associated Press. „Bill nu se confrunta practic cu probleme umane. Intr-un fel, s-a plasat mai presus de ele.”

In Vol. 1, am aflat ca Bill, un agent al ucigasilor angajati, a realizat si a antrenat un grup nemilos de asasini, asa numitul Deadly Viper Assassination Squad (DiVAS). Fiecare dintre acesti ucigasi talentati a fost numit dupa specii diferite de serpi otravitori: O-Ren- Ishii (Lucy Liu) a fost Piscivorus, Elle Driver (Daryl Hannah) a fost vipera californiana, Vernita Green (Vivica A. Fox) a fost Contortrix si Budd (Michael Madsen), fratele mai mic al lui Bill si unicul barbat in Trupa Viper, este cunoscut sub numele de Crotalus.

Arma mortala cunoscuta sub numele de Black Mamba, interpretata de Thurman, cea mai talentata dintre toate este si iubita lui Bill si a evadat din jocul asasinilor cand a aflat ca este insarcinata cu copilul lui. In acel moment imaginea asupra lumii s-a concentrat asupra lui. Nu a mai vrut sa ucida sau sa-si puna viata in pericol de moarte. Si-a schimbat numele, s-a ascuns intr-un orasel si a gasit un barbat dragut si stabil cu care sa se casatoreasca.

Dar Bill nu a ramas indiferent. Am avut cateva imagini ale rezultatului dezastrului lasat in urma, la inceputul filmului Kill Bill Vol. 1, cand Bill si Vipers au atacat o capela rurala mica si i-au ucis pe toti cei prezenti. Vol. 2 ne ofera, pentru prima oara, o imagine completa a masacrului repetitiei nuntii care stabileste subiectul acestei productii in doua parti. Dupa ce se apara de atacurile distrugatorului frate mai mic, Budd (Michael Madsen) si rivalei principale a trupei, Elle Driver, personajul lui Daryl Hannah, Mireasa isi atrage prada finala in barlogul ei din Mexic.
„Cand alaturi cele doua parti ale filmului”, spune David Carradine, „este de fapt o compozitie, la fel de ampla ca si ce a realizat David Lean. Este tot lumea lui Quentin Tarantino, dar la o scara diferita.”

Relatiile centrale ale filmului dintre vanator si vanat, pe care Carradine le descrie simplu ca pe o poveste de dragoste, are cea mai puternica exprimare in scena de inceput din Vol. 2, de un calm inselator al lui Bill: „Apar in Texas in timpul repetitie pentru nunta ei, pe terasa, afara si cant la flaut. Este sunetul care iti spune prima oara ca voi aparea imediat. Ea aude sunetul si iese si are loc o reuniune romantica intre noi, care este de asemenea un ramas bun. Vreau sa spun ca scena este superba. Echipa s-a emotionat foarte tare cand a urmarit-o. Quentin a venit si mi-a spus; „Cred ca este cea mai buna scena a ta din film.” Iar eu am spus, „Cred ca este cea mai buna scena din cariera mea.”

Pentru un realizator de film al genului inteligent ca Tarantino, piatra de incercare pentru personajul lui Bill, satanic si in aceeasi masura paternal si cu relatiile sale intense cu Mireasa si cu surorile ei Vipers este evidenta: „Bill este un peste”, declara Tarantino. „Este un proxenet din toate punctele de vedere, doar ca pentru el este vorba de moarte, crima, iar crima este opusa sexului: vazand o fata despre care el crede ca are ascunsa in interior o prostituata, dar ea inca nu stie acest lucru. Tot ceea ce trebuie sa faca este sa o scoata la iveala, sa o transforme, sa o faca o parte a colectiei sale.”

Relatiile din cadrul grupului s-au potrivit in acelasi model psihologic si cea mai incarcata este cea latenta timp de ani intregi dintre Mireasa si Elle Driver, personajul dramatic cu un bandaj pe ochi, interpretata de Daryl Hannah (cunoscuta sub numele de Crotalus). Elle a interpretat un rol mic, dar inteligent in Vol. 1- in asteptarea aplicarii loviturii mortale Miresei aflata in coma in spital- dar in Vol. 2, rivalitatea iese in fata sub forma unei „batai intre femei”.

„In ierarhia Viperelor Ucigase”, explica Tarantino, „Uma este pe primul loc. Ea este cea pe care Bill o asculta si o iubeste. Daca Bill este pestele, personajul Umei este fata numarul unu din colectia lui, fata care le disciplineaza pe celelalte, iar Daryl Hannah este cea opusa Umei. Sunt amandoua amazoane cu picioare lungi, brate lungi si cu par lung, blond, sfichiuitor. Nu s-au inteles de la inceput, iar cand Uma a iesit, Daryl a intrat. Ea a fost inlocuitoarea Miresei din toate punctele de vedere.”

De fapt, Hannah a mers pe presupunerea din rolul ei ca Elle Driver este o fosta agenta a Interpolului care, la un moment dat l-a gasit pe Bill si a incercat sa il aresteze, insa a fost sedusa si „transformata”. „Mireasa era iubita lui Bill, iar
acum Elle Driver este iubita lui”, spune Hannah. „Asa ca Elle vrea neaparat ca Mireasa sa plece. Ea vrea sa fie aceea care o omoara.”

Unul dintre actorii preferati ai lui Tarantino, Michael Madsen, a fost rugat sa il interpreteze pe Budd, un veteran ratat al Trupei Viper, care renunta la retragere si abordeaza o noua provocare in viata (cel putin pentru scurt timp) in lupta lui Bill impotriva Miresei. Madsen nu mai lucrase cu Tarantino din 1992, cand a creat cele mai memorabile personaje in filmul de debut al regizorului, Reservoir Dogs, Dl. Blonde cel sardonic, taietor de urechi. „Nu s-a schimbat deloc”, povesteste Madsen bucuros despre intrevederea sa cu regizorul. Este exact, absolut, acelasi tip ca si inainte. Dar acum se joaca cu jucarii mai mari.”

Fratele mai mic extravagant al lui Bill este Budd, spune Madsen, „iar Budd evolueaza bine ca personaj. Este Budd cel tanar la inceputul aventurii Viper, apoi este Budd, mai in varsta, care s-a ratacit si lucreaza ca body-guard intr-un club de strip tease si locuieste intr-un camion. Noi i-am spus „Budd cel din sticla”. Este un personaj cred eu egal cu memorabilul Dl. Blonde.”

„Relatia personajului meu cu fratele lui, cu Bill, este foarte complexa. Si eu am patru fii, si este clar ca David a crescut alaturi de mai multi frati, asa ca intelegem dinamica fratilor. David are anumite nuante ale personajului si eu sunt la randul meu un personaj excentric. Am avut o relatie ironica pe platoul de filmare. Asa ca atunci cand ne alatura, este usor de crezut ca suntem frati.”

Kill Bill este totusi un film sub puternica influenta a filmelor asiatice cu arte martiale si in acel univers nici o relatie nu este mai cruciala decat cea dintre elev si profesor, maestru si discipol. De fapt, Kill Bill are doi maestri. Fiecare dintre cele doua episoade are propriul ton si strategii narative, iar in privinta influentelor asiatice, Vol. 1 este clar dominat de Japonia si de codul bushido, prezentat de Sonny Chiba (The Streetfighter), care a interpretat samuraiul artizan de sabii Hattori Hanzo si a lucrat pe postul de coregraf de kenjutsu al filmului.

Vol. 2, pe de alta parte, se afla sub influenta puternica a culturii martiale chineze, asa cum a fost prezentata de legenda in artele martiale Gordon Liu Jia-hui (The Master Killer). „Cele doua lucruri favorite ale mele care au avut loc pe parcursul realizarii acestui film”, spune el, „din punct de vedere al momentelor infricosatoare, au fost realizarea scenelor cu Sonny Chiba si cu Gordon Liu.”

Tarantino l-a distribuit pe Liu la inceput doar in rolul lui Johnny Mo, conducatorul imbracat in piele al grupului de paza Crazy 88 al lui Lucy Liu din Tokyo in Vol. 1. Pana cand a intrat in preproductie a avut intentia de a interpreta chiar rolul instructorului draconic de arte martiale al Miresei, o variatie a personajului negativ de succes al catorva filme din trecut de arte martiale de la Hong Kong, ale anilor ’70, „calugarul cu sprancene albe” Pei Mei. Tarantino s-a alaturat distributiei sale la antrenament la inceputul lungilor sesiuni de antrenament in arte martiale care au avut loc pe parcursul preproductiei, lucrand din greu pentru a fi pregatit sa interpreteze rolul Pei Mei. „Am vazut aceste filme timp de mai multi ani”, spune el, „admirand sportivii si gandindu-ma ce minunati sunt. In nici un caz nu le-as fi lasat pe fete sa se distreze singure!”

Dar cand a inceput sa inteleaga cat de solicitante vor fi exercitiile de preproductie in acest film complex, Tarantino si-a dat seama ca nu avea timp sa joace pe langa toate celelalte, sa nu mai vorbim de antrenamentul intens timp de opt ore pe zi. A apelat la Gordon Liu, alegerea evidenta pentru asumarea acestui rol, un sportiv care s-a antrenat toata viata pentru a interpreta un maestru de otel in artele martiale.

De fapt, Tarantino a realizat distributia atipic cand i-a cerut lui Gordon Liu sa il interpreteze pe Pei Mei. Lui a interpretat intotdeauna eroi robusti, comici ocazional in filmele sale clasice ale companiei Shaw Brothers. A devenit o vedeta internationala a artelor martiale, al doilea pe listele fanilor doar in urma lui Bruce Lee, in rolul redutabilului calugar glabru, expert in arte martiale, San Te in The 36th Chamber of Shaolin (1978) in regia lui Liu Jia-liang, cunoscut ca Master Killer in rolul sau dublat in limba engleza.

Pei Mei, pe de alta parte, desi calugar si el, a fost unul dintre cele mai intunecate personaje din studiourile Shaw, tradandu-i pe fratii sai in artele martiale de la Templul Shaolin la tiranii Manchu in filme ca Executioners from Shaolin (1977) in regia lui Liu Jia-liang. Pei Mei a fost de asemenea un criminal celebru, de fapt cateva semi-continuari si prefigurari au fost create rapid, chiar daca cel rau murise chiar in difuzarea primei lui secvente,. „Dar”, spune Liu, „inteleg de ce Quentin m-a vrut, chiar daca am interpretat intotdeauna rolul eroilor corecti. M-a abordat pentru abilitatea mea in domeniul artelor martiale si, de asemenea, cred ca pentru intelegerea tipologiei chineze.”

Liu este de acord ca singurul lucru pe care nu l-a cunoscut atunci cand a fost abordat pentru prima oara pentru a aparea in Kill Bill a fost Quentin Tarantino sau filmele lui: „Dar i-am rugat pe cativa prieteni din divertisment si mi-au recomandat Reservoir Dogs si Pulp Fiction si le-am vazut si am fost impresionat. Activitatea sa este unica si foarte interesanta; ceva ce nu ai mai vazut vreodata. Si am auzit ca Tarantino stie foarte multe despre filmele Hong Kong si filmele cu arte martiale.”

Relatiile conteaza in Kill Bill Vol. 2, atat in fata in fata cat si in spatele camerei. Dar merita remarcat faptul ca noul film prezinta inca anumite semne a ceea ce Tarantino a descris ca o abordare „presata” pentru a absorbi influenta genului de film preferat difuzat la „cinematografe nonstop”.

„In momentul in care ajung sa realizez o scena care seamana cu ceea ce ai putea vedea intr-un film italian gen gialo [film horror] sau intr-un film kung-fu”, spune el, ”Stiu cum ar fi facut-o acolo, asa ca voi filma in acel fel. De aceea filmele mele au atat succes in lume. Nu ma consider doar un regizor american. Oamenii din aproape toate tarile pot vedea lucruri in filmele mele pe care le pot intelege si de care se pot bucura.”

Aceasta abordare generala a filmului a fost factorul cheie determinant in momentul alegerii echipei pentru acest proiect neobisnuit. Directorul de imagine distins cu Premiul Academiei, Robert Richardson a fost ales pentru Kill Bill in special pentru ca s-a dovedit un adept al dobandirii unei mari varietati de imagini. A fost un colaborator frecvent al lui Oliver Sone, in filme ca Natural Born Killers si JFK, care l-au trecut prin diferite imagini si chiar repertoriul din cadrul unei singure secvente. Conceptul Kill Bill a implicat schimbarea stilului dur si pictorial al fiecarui episod, pentru a pastra originea genului combinare-potrivire, de aceea Richardson a fost o alegere evidenta.

In Vol. 2, impactul a doua genuri particulare este clar. „Daca viata mea ar avea doua parti”, spune Tarantino, „o parte ar fi perioada cu filmele de arte martiale realizate de Shaw Brothers in anii 1970 si cealalta parte ar fi westernurile italiene. De fapt, fiecare parte o influenteaza pe cealalta. In anii 1970, filmele din aceste doua genuri foloseau adesea aceleasi subiecte, imagini si filmari similare, chiar si aceeasi muzica. Exista multe lucruri in filmele companiei Shaw Brothers care au fost imprumutate din westernurile americane. Exista o afinitate foarte mare”.

”Relatia de pe ecrane dintre cele doua stiluri formative ale genului este directa: scenele din prezent din sud-vestul Americii si din Mexic adera la stilul westernurilor italiene. Partile cu amintiri, care apartin in majoritate Chinei, acolo unde Bill o duce pe Mireasa pentru o perioada de antrenament cu propriul sau fost maestru, Pei Mei, au structura „antrenare pentru razbunare” a unui film clasic kung-fu.

Potrivit stresului celui de-al doilea film Kill Bill in locatii vest americane si mexicane, coloana sonora a filmului contine cateva piese ragusite in stilul sudist rockabilly ale marelui Charlie Feathers, „Can’t Hardly Stand It” si piese clasice din partitura lui Ennio Morricone pentru filmul clasic western italian al lui Sergio Leone The Good, The Bad and the Ugly (1966) si „Urami Bushi” („Love Song for a Warrior”) interpretat initial de protagonista Meiko Kaji in filmul japonez cu samurai Lady Snowblood 2: Love Song For A Vengeance (1974).

Fanii lui Tarantino stiu ca el are o pasiune pentru muzica la fel ca si pentru filme. Tarantino a spus ca atunci cand era un tanar fan al filmelor, inainte de aparitia aparatelor video, albumele cu coloana sonora a filmelor erau disponibile doar pentru a recaptura experienta filmului. El spune ca reimaginarea scenelor din filmele sale favorite si cateodata improvizarea din mintea lui pe masura ce asculta muzica a fost prima lui experienta de a gandi ca un regizor. Iar acum, alegerile sale in privinta muzicii intra in procesul creativ chiar de la inceput. „Nu pot sa merg mai departe cu scrisul”, spune el, „pana in momentul cand voi afla care este coloana sonora la inceput, muzica ce ii va introduce pe oameni intr-o anumita stare. Muzica este cea care ma ajuta sa gasesc ritmul filmului, masura pe care o va respecta filmul.”

Acest proces continua pe platoul de filmare, cand Tarantino foloseste muzica pentru a-i introduce pe oameni intr-o stare pentru scena, sau in acest caz sa stabileasca ritmul pentru lupta. Asa cum Gordon Liu a declarat la Ain’t It Cool News.com, „Quentin are deja un tempo al muzicii in mintea sa pentru fiecare secventa de lupta.”

Pentru activitatea la coloana sonora, Tarantino a apelat din nou la The RZA (pronuntat „Riza”), producatorul de mare succes al catorva albume pentru grupul hip-hop Wu-Tang Clan, un grup care s-a inspirat foarte mult (inclusiv pentru multe insertii sonore) din filmele cu arte martiale chinezesti. The RZA a produs de asemenea albume solo, inclusiv doua cu numele Bobby Digital. A creat coloana sonora pentru filmul lui Jim Jarmush Ghost Dog: The Way of the Samurai (1999) si pentru Kill Bill Vol. 1 (2003).

Prietenul si colaboratorul ocazional al lui Tarantino, scenaristul- regizorul Robert Rodriguez, cu care a colaborat la povestirea cu vampiri de la sudul granitei From Dusk Till Dwan (1996), a fost ales pentru a compune muzica potrivita pentru secventele din Mexic ale Kill Bill Vol. 2. Rodriguez a compus intreaga coloana sonora pentru filmul sau de actiune din 2003 Once Upon a Time in Mexico, cu Antonio Banderas si pentru toate cele trei filme din trilogia cu succes imens Spy Kids (2001-2003).