Articole Astérix et Obélix: Au Service de Sa Majesté

Ce v-a atras să îmbrăcați din nou costumul lui Obelix?

Ador acest personaj. Mintea lui Obelix e ca un câmp de floricele, nu are nici măcar un gând rău în cap. Și, dacă printr-un ghinion, îi trece un gând urât prin minte, se întristează iremediabil. Asta îl face extrem de atașant. Nu are nici o trăsătură negativă. E doar un grăsan... căruia nu-i place să fie tratat de grăsan!

Vi se aseamănă în vreun fel?

Da, uneori mă mai vexez și eu. Nu știu dacă îmi seamănă neapărat, dar dragostea pe care o port acestui personaj se traduce, probabil, printr-o dorință de a-i semăna. Nu îl invidiez pentru forța lui, pentru că am un fel de-a fi care poate să ducă multe, ci mai degrabă tonusul lui pozitiv.

Pentru un gastronom ca dvs. e posibil să ai un asemenea apetit pentru carnea de mistreț?

Dar e foarte bun mistrețul! Eu îl prefer, însă, mai degrabă în sos, decât la grătar. Apetitul lui Obelix nu e egalat decât de generozitatea și capacitatea sa de a se minuna. La fel face și când se îndrăgostește: exagerează. Nu e rațional, dar e frumos.

Care e poțiunea dvs. magică?

Viața! Se poate că excesul meu de vitalitate să fie uneori descurajant pentru cei din jurul meu...

Toată lumea e de acord că nici un alt actor nu ar putea să-l incarneze pe Obelix. Vă face plăcere să fiți asociat cu acest personaj?

Da, cu atât mai mult cu cât e simpatic. Este excepțional să poți da viață unei caricaturi sau unei trăsături de personalitate.

Ați avut vreodată ocazia să-l întâlniți pe Gosciny?

Absolut. În anii ’70 am jucat în Le Viager și Les Gaspards, filme de Pierre Tchernia, pe care acesta le-a scris împreună cu Goscinny. Îmi plăcea enorm Gosciny, pentru că era inteligent, glumeț și bun la suflet. Îi regăsim spiritul în Le Petit Nicolas sau Astérix et Obélix. Era un adult care se asemăna cu acei copii cărora le place să observe totul în jur. Tchernia e și el așa, la fel, Jean Carmet și Michel Serrault erau așa. Mai târziu l-am cunoscut și pe Uderzo, care e un spirit mult mai organizat.

Vă e dificil să vă pliați de fiecare dată pe cerințele unui nou regizor pentru a interpreta acest personaj?

Nu, pentru că viziunea pe care o am eu asupra personajului e întotdeauna legată de cea a filmului și de scenele care mi se dau să le joc, iar aici sunt câteva minunate: momentul în care Obelix îi explică lui Idefix că nu poate să-l ia cu el în Bretania e forte emoționant. Sau când Obelix îndrăznește să plece cu Miss Macintosh, iar Asterix îl ceartă un pic, îi răspunde că el e cel mai bun prieten al său, și asta contează cel mai mult; e maginific! Personal, îmi place când îmi e dor de cineva, pentru că așa regăsirea e mult mai dulce.

Cum vi se pare noul Asterix?

Reușita filmului i se datorează în mare parte și lui Laurent, cel care l-a ales pe Edouard. Îmi place aerul lui de dandy, un pic arogant, tipic imaginii pe care ceilalți o au despre francezi.

Ce apreciați cel mai mult la Laurent Tirard?

Îl ador pe Laurent! E un om minunat pentru că, față de alți regizori, are ceva în plus: gustul pentru lucrurile simple, flexibilitate, o prospețime și capacitatea de a se bucura ca un copil. Nu încearcă să pară cine nu e și nici să fie invizibil.

Ce părere aveți despre 3d?

În general, nu sunt un mare consumator de 3D; mi se pare că e mai potrivit pentru filme SFA americane. Mereu am preferat ca, în loc să văd Batman sau Avatar la cinema, să citesc A.E. van Vogt, Isaac Asimov sau alți mari autori ai genului. Dar trebuie să recunosc că tehnica 3D e foarte potrivită ca să dai viață unor personaje cu trăsături deja îngroșate, cum sunt cele din benzile desenate, sau să ilustrezi spiritul unui sătuc breton care rezistă grațios atacurilor lui Iulius Cezar.

Ați simțit că tehnica 3D v-a constrâns în vreun fel, ca actor?

N-am simțit nicio constrângere, nici să joc pe croma, nici în fața unei camere 3D. Știți, meseria de actor este cea mai infantilă și mai formidabilă, în același timp, din câte există. Când nu te iei în serios e extraordinar, pentru că nu o resimți ca pe o muncă propriu-zisă. De aceea mă enervez când văd oameni care își pun în cap că ei au o misiune și intelectualizează tot.

Care sunt cele mai plăcute amintiri de la filmări?

Mi-a plăcut să filmăm în Irlanda. A fost minunat, iar clima mi s-a potrivit. Dacă Edouard e ca o șopârlă care caută soarele, eu sunt un animal al ținuturilor friguroase.