Articole Astérix et Obélix: Au Service de Sa Majesté

(2012)

Astérix & Obélix: În slujba Majestății Sale

Interviu Edouard Baer, Asterix

Ați știut că Laurent Tirard și Grégoire Vigneron scriau rolul pentru dvs.?

Am aflat foarte târziu, pentru că Vincent a avut eleganța să nu-mi spună nimic până ce nu era sigur că putea să-mi ofere rolul. Aștepta să aibă o distribuție destul de solidă înainte de a avea libertatea de alege pentru Asterix un actor care nu vinde, de obicei, filme așa de scumpe precum acesta.

Un rol scris pe măsură e un lux sau o presiune pentru un actor?

E flatant și îți dă un sentiment de siguranță căci nu te mai lasă să bâjbâi. Dar, în același timp, are și un inconvenient, și anume acela că rolul se scrie adesea pornind de la o imagine pe care o au despre tine din alte filme. În film nu sunt eu niciodată, doar joc un rol și îmi place să improvizez.

Cum ați vrut să faceți personajul?

Ca actor, rolul meu e mai ales să urmez indicațile regizorului. Dar cu Asterix am avut în minte Les copains de Jules Romains, La Belle équipe de Duvivier, filmele lui Carné sau Raymond Bussières, cu tipi direcți, un pic scandalagii, un pic malițioși, cărora nu le place nimic mai mult decât să stea cu prietenii lor.

Ați intrat ușor în pielea lui Asterix?

Formidabil la acest gen de personaje e că porți acele costume. Ajunge să te uiți în oglindă pentru ca să devii Asterix. Dar mai ai nevoie să găsești și ritmul adecvat. Pe ecran mi se pare că sunt uneori dezinvolt, ba chiar un pic cam moale și prea ceremonios. Ar trebui să pun mai multă energie în interpretare ca să fiu mai dinamic și mai nervos.

Când interpretezi un personaj atât de cunoscut, ai vreun pic de libertate?

Cred că e mai complicat să încarnezi un personaj istoric precum De Gaulle sau unul cu valori morale înalte, precum Jean Moulin. Cu Asterix, sigur că există și constrângeri, dar pe platoul de filmare le uiți; îl ai pe Gerard alături, de exemplu, care e acel gen de actor cu care lucrezi de plăcere. Iar Laurent a fost genul de regizor care ne-a permis să ne copilărim pe platou.

Ați trăit momente dificile în timpul filmărilor?

Nu m-am simțit prea confortabil în Irlanda. Timp de trei luni a trebuit să suportăm vremea rea; vântul tăios ne obliga mereu să ne grăbim ca să reușim să filmăm printre reprize de ploaie. Nu era prea bine pentru noi actorii, căci pierdeam din energie și ne îndepărtam de firul poveștii.

În cazul producțiilor de amploare, vi se pare că există inconveniente, sau mai degravă avantaje?

Dimpotrivă, mi se pare extraordinar să poți beneficia de toate acele decoruri; aveam trei platouri care filmau simultan, ceea ce aduce o imensă economie de timp.

Sunteți mulțumit de rezultat?

Da, îmi place dimensiunea epică a filmului. Povestea e consistentă, bogată în întorsături. În plus, atmosfera de la filmări a fost extraordinară. Gerard e actorul cel mai puțin pretențios pe care l-am văzut vreodată, la fel și Catherine Deneuve, care mi-a spus că nu a mai văzut o asemenea ambianță la filmări de 30 de ani. De obicei, fiecare se retrage în rulota lui, dar aici toată lumea era afară, glumind și râzând în jurul unei mese.