Ion Creanga

Ion Creangă, unul dintre scriitorii clasici ai literaturii române, s-a născut la 10 martie 1837. Într-o schiță autobiografică, acesta scria însă că este născut la 01 martie.
A învățat la școala din Humuleștiul natal, apoi la Broșteni, la Școala Domneasca din Târgu-Neamț si la Școala catihetică din Fălticeni. La Târgu-Neamț era înscris cu numele de Ștefănescu Ion, la Fălticeni cu numele de Ion Creangă, pe care îl va păstra toată viața....

Ion Creangă, unul dintre scriitorii clasici ai literaturii române, s-a născut la 10 martie 1837. Într-o schiță autobiografică, acesta scria însă că este născut la 01 martie.
A învățat la școala din Humuleștiul natal, apoi la Broșteni, la Școala Domneasca din Târgu-Neamț si la Școala catihetică din Fălticeni. La Târgu-Neamț era înscris cu numele de Ștefănescu Ion, la Fălticeni cu numele de Ion Creangă, pe care îl va păstra toată viața. Opera sa reprezentativa a devenit mai vie ca oricand dupa moartea sa, la 31 decembrie 1889.

Un artist al condeiului, Ion Creanga este creatorul unei opere ce nu mai are asemanare in literatura universala.Limbajul sau si dialogul folosit par ar fi luate direct din gura poporului. Creatia literara a lui Ion Creanga se compune din povesti, povestiri si amintiri din copilarie. Povestile evoca o lume taraneasca, proiectata in fabulos: ''Capra cu trei iezi'', ''Povestea porcului'', ''Povestea lui Harap-Alb'' etc. Astazi, creatia sa este raspandita in tara noastra in numeroase editii, fiind tradusa in mai multe limbi.

In perioada 1855-1859 a urmat cursurile Seminarului Teologic de la Socola, după care s-a inscris la Facultatea de Teologie a Universitatii din Iași, dar nu a frecventat-o. S-a căsătorit cu Ileana Grigoriu, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinți din Iași si in 1959 devenea diacon la aceasta biserică. Peste 5 ani se înscria la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi (Școala Normala) si in 1865 obținea diploma de absolvire. A fost numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași de profesorul sau, Titu Maiorescu si a colaborat la elaborarea de manuale scolare (Abecedar, Învățătorul copiilor, Metodă nouă de scriere și cetire, Povățuitorul la cetire prin metoda fonetică, Geografia județului Iași). A fost exclus din rândurile clerului si din invațamânt in 1872, pentru comportament neadecvat. Post-mortem, in 1993, a fost reprimit in cler.

In 1873 a divorțat si s-a mutat împreuna cu fiul sau, Constantin, născut in 1860, intr-o bojdeucă din pitorescul cartier de case (mahala) din orașul Iași, în partea de răsărit a dealului Copou. Își va câștig existența ca mandatar al unui debit de tutun pana in 1874, cand va fi reintegrat în învățământ, tot de Titu Maiorescu, ca institutor la Școala primară de băieți numărul 2, din suburbia Păcurari din Iași.

L-a cunoscut in 1875 pe Mihai Eminescu, cel care i-a devenit prieten bun si acesta il va introduce in societatea literară Junimea.

A debutat in publicația Convorbiri literare cu povestea Soacra cu trei nurori, la 01 octombrie 1875 si va publica aici si celelalte povești, până in anul 1878. In perioada 1875-1883 a scris cele mai importante opere ale sale, îndemnat de Mihai Eminescu. In 1881-1882 a publicat primele trei părți din Amintiri din copilarie, a patra fiind postumă si apăreau primele semne ale epilepsiei.

In 1883 a apărut broșura Două istorioare prea frumoase din viața lui Cuza Vodă, la Craiova.

Este autorul a 13 povesti, 8 povestiri, 2 nuvele si a celebrei lucrari autobiografice Amintiri din copilarie.

A murit la 31 decembrie 1889 si este înmormântat la cimitirul Eternitatea din Iași.