"Autobiografia lui Nicolae Ceausescu"

[c.ghevara]

Da, va rămâne! Spre încântarea arheologilor (criticilor). Asta nu îl va împiedica să fie confundat (mai ales odată cu trecerea anilor) cu un documentar banal.

[Pashpix]

Sau ne-am putea gandi la un proiect grandios, Ascensiunea si decaderea unui impostor, de la postura de cizmar analfabet (?), la aceea a carmaciului preaiubit, pana la momentul preluarii puterii de catre comunstii care ne conduc (vorba vine) astazi. Cu toate implicatiile: securitate, rusi, teroristi (Carlos) etc. Sau e prea mult?
Mai turnam un minimal. Ultima ora din viata lui C. Ultimul minut. Ultima suflare.

Păi până la iarnă va face Radu Gabrea "Sfârşitul Ceauşeştilor", după scenariul lui Grigore Cartianu, redactorul-şef de la "Adevărul".

[Pitbull]

Cronica Iuliei Blaga*:

Nicolae Ceauşescu îşi poate aminti vieţile anterioare - "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu"
Iulia Blaga
Hotnews.ro, octombrie 2010

Cheia de lectură a filmului lui Andrei Ujică e oferită chiar de afiş: pe un fond roşu sângeriu, portretului lui Ceauşescu îi lipseşte tocmai Ceauşescu. E un contur acoperit de negru. O fantomă sau un spaţiu gol unde putem veni cu alte figuri. Cu figura noastră, poate. Afişul ne spune mai mult decât că vina pentru o dictatură cade nu doar în spatele dictatorului. Figura acestuia are necunoscute, zone de umbră pe care putem încerca să le cunoaştem ca să expediem odată fantoma în colţul ei de istorie.

Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu nu e nici un film făcut doar pentru export (de unde s-ar explica marele succes de critică avut până acum), nici unul doar de uz intern - dacă putem spune aşa, deşi scopul lui e şi purgativ. Ce reuşeşte în mod extraordinar e să ne demonstreze, folosind chiar imagini de propagandă, că în orice colţ al lumii dictaturile nu au fost opera unei singure persoane, dictatorul, ci a celor care l-au susţinut în mod făţiş sau tacit.

Vezi imaginile - caraghioase azi şi inexplicabile - cu Jimmy Carter lăudându-l pe Ceauşescu, sau cu Ceauşescu primit de regina Angliei, sau vizita suprarealistă de la Hollywood (oricum, avem de-a face cu un film de ficţiune făcut din imagini reale.). Lăsând la o parte ţările-surori, Coreea de Nord sau China, care lansau trendul în materie de cult al personalităţii şi manifestaţii populare, din filmul lui Andrei Ujică se vede clar şi dezagreabil că Ceauşescu n-ar fi putut deveni şi rezista ca dictator dacă nu i s-ar fi cântat în strună.

Nu doar de către alţi lideri, dar şi de către "masa populară", de românii care în film apar ca personaj colectiv, mimând veselia în faţa aparatului de filmat, controlându-şi gestica - o masă de manevră pentru un arhitect tot mai nebun.

Filmul nu e un documentar, după cum nu e nici ficţiune - susţine Andrei Ujică, dar el devine operă de ficţiune folosind imagini de arhivă pentru că reasamblează secvenţe disparate alese din peste o mie de ore şi se constituie într-un flashback, în propriul vis al lui Nicolae Ceauşescu. Acesta se vede pe sine aşa cum i-ar plăcea ca oamenii să-şi amintească de el (ca un conducător de talia lui Ştefan cel Mare, strateg genial, respectat de liderii străini, tată de familie responsabil, bon viveur şamd), de aici lipsa de măsură a nebuniei sale tot mai accentuate pe măsură ce anii treceau şi discursul i se şubrezea.

Ar fi greşit să consideri că filmul încearcă să-l reabiliteze pe dictator numai pentru că nu îl acuză cu instrumentele documentarului mainstream, gen Memorialul durerii. Nu există un comentariu din off care să ne spună ce să credem şi nici o referire la identitatea personajelor de pe ecran, sau una care să situeze evenimentele în context temporal. Dar tocmai această aparentă lipsă de obiectivitate e importantă.

Armele lui Ceauşescu se întorc în timp împotriva lui. Imaginile gândite ca propagandă, reaşezate, nu doar că scot în evidenţă oroarea unei dictaturi ca operă a unui artist nebun, ci îi şi evidenţiază schelăria. Oferă o perspectivă prin care istoria devine mai uşor de înţeles (vezi şi cât de bine lasă să se vadă "schelăria" momentului decembrie 1989 primul film realizat de Andrei Ujică, împreună cu Haroun Farocki, Videograme dintr-o revoluţie.).

Andrei Ujică vorbeşte despre realizarea Autobiografiei... ca despre o problemă de "sintactică", pentru că morfologia - imaginile, erau preexistente. Publicul din România nu are acces la imagini inedite cu cuplul Ceauşescu - scăldându-se în mare sau jucând volei -, ca şi cum i s-ar fi deschis accesul la documente declasificate, ci e invitat la o confruntare cu trauma.

Pe alt nivel decât cel politic, Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu se întâlneşte cu Loong Boonmee raleuk chat / Unchiul Boonmee care îşi aminteşte alte vieţi de Apichatpong Weerasethakul (Palme d'Or, Cannes 2010): amândouă refolosesc şi recalibrează trecutul, chestionând instrumentele artei lor. Filmul thailandezului pare modern, dar de fapt e o întoarcere în trecut (nu degeaba e inclus în proiectul numit "Primitive"). Foloseşte trucuri retro în loc să recurgă la computer, peliculă în loc de digital, ochii monstrului aşa cum apăreau odinioară în filme, te trimite făţiş la Rashomon, de Kurosawa etc.

"Mesajul" ar fi că cinemaul a ajuns la un aşa nivel de "performanţă" încât singura soluţie ar fi să se facă tabula rasa, să se revină la chestii foarte simple, primitive. Acest lucru nu se aplică doar la cinema, ci la tot ce trăim - revoluţie tehnologică şamd. În tradiţia în care a crescut cineastul thailandez există o mulţime de spirite - ale casei, ale strămoşilor, ale câmpului de orez etc. Ca să ai un prezent liniştit, trebuie să menţii o relaţie bună cu spiritele, să nu le superi.

Asta nu înseamnă, Doamne fereşte!, că Ceauşescu "nu trebuie supărat", că trebuie reabilitat şi umanizat, ci că raportarea noastră la el trebuie umanizată. Spiritul, fantoma lui Ceauşescu trăieşte în noi şi are de-a face cu noi, nu cu defunctul personaj. (Există cel puţin o diferenţă mare între cele două filme, dincolo de raportarea diferită la spirite - unul e nostalgic, celălalt e rece ca o necropsie.). Punând în discuţie atât filmul documentar cât şi filmul de ficţiune, eseul lui Andrei Ujică e, ca şi filmul lui Apichatpong Weerasethakul sau ca mai comercialul The Social Network al lui David Fincher un film al epocii sale. Adică al prezentului, nu al trecutului.

Printre altele, de fantoma lui Ceauşescu ne putem despărţi şi râzând, ca în genialul trailer (al lui Radu Jude) cu cei doi Beavis and Butt-head autohtoni, comentând secvenţe din filmul lui Andrei Ujică.
__________________________________________________ ___________-
* - Tintä predilectä a previzibilelor salve de läturi trase de diletantii ignoranti dar räi. (n.Pb.)

[E.Floares]

Râsul fricii
de Cristian Tudor POPESCU

În procesul garnitură pentru gloanţe de la Târgovişte, avocatul apărării ţipa la Ceauşeşti uneori mai tare decât procurorul, iar Nicolae nu voia să vorbească "decât în faţa Marii Adunări Naţionale", Andrei Ujică a simţit nevoia să ne aducă în faţă şi o apărare a lui Ceauşescu făcută de dictator însuşi.

Întrucât toate imaginile prezentate în "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" sunt realizate de cameramani oficiali, cu aprobarea lui Ceauşescu, avem un film în regia lui N. Ceauşescu, montajul Andrei Ujică. Dacă filmul acesta îi era proiectat lui Ceauşescu înainte de a fi împuşcat, nu cred că ar fi cerut să se taie sau să se schimbe ceva.
publicitate
Iar dacă ar fi fost prezent acum la premiera de la Sala Palatului, aşa cum fostul rege Mihai I şi-a văzut tinereţea regizată de Sergiu Nicolaescu, nea Nicu s-ar fi uitat nedumerit în stânga şi în dreapta la râsetele celor din jur.

Subsemnatul n-am râs decât o dată, la vederea titlului unui faimos film porno prins în cadru în secvenţa convoiului oficial Ceauşescu - regina Elisabeth străbătând Londra.
Ba am trăit şi o revelaţie. Am auzit, am citit, m-am referit eu însumi de nu ştiu câte ori la vizitele în China şi Coreea de Nord din 1971, în urma cărora Ceauşescu a trecut la restalinizarea României, dar nu văzusem niciodată imagini din această vizită. Imaginea cinematografică - ce miracol!… Cum trebuie să se fi simţit Ceauşescu atunci, dacă pe mine, acum, în 2010, m-a luat ameţeala!… Beijing - un ocean, literalmente un ocean de oameni, mărginit doar de orizont, costumaţi pe armate - de pionieri, de muncitori, de ostaşi, sportivi, agricultori - toţi zâmbind cu gura până la ceafă, mişcându-se ritmat şi strigând din bojoci: "Cea-u-şe-cu! Cea-u-şe-cu!". Phenian.

Zeci de mii de trupuri, fiecare cu plăcuţa lui ţinută cu mâinile pe creştetul capului, alcătuind colosal de perfecte panouri vii care-i urau sănătate şi noi succese tovarăşului Ceauşescu. Beijing. Care alegorice uriaşe, venite parcă din oştirile antichităţii, închipuind tot felul de imagini tematice plăcute marelui conducător prieten. Phenian. Stadioane întregi cântându-i în româneşte tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Beijing…

Erau Serbările unui Zeu. Întâmpinările de acasă, cu pâine, sare, costume populare şi Amza Pellea pe deal costumat în Baiazid până să fie Mihai Viteazul pe ecran îi vor fi părut lui Ceauşescu nişte jocuri de grădiniţă. Abia acum înţeleg cu adevărat cum i-a încolţit atunci în cap lumpenţăranului din Scorniceşti că un om ca el se naşte o dată la 100 de ani şi că poporul nu îl merită.
Înţeleg că este excitant să-l vezi pe Nicolae Ceauşescu jucând volei ca un natantol, stâlcind cuvintele în bătaie cu mâinile morişcă prin aer, tot mai singur şi mai îmbătrânit, dar în Sala Palatului 2010 se găseau în majoritate inşi trecuţi de 40 de ani. Şi râdeau. De ce râdeau? Pentru că Nicolae Ceauşescu e mort de 20 şi ceva de ani, i-au văzut şi hârca la televizor, aşa că pot să râdă. Când era viu, şuşoteau când se întâlneau la wc, ziceau câte un banc cu el coborând vocea şi privind în jur, în general făceau pe ei de frică. Acum râd superior când Ceauşescu spune că e fiu de ţăran, că a fost muncitor şi că a devenit intelectual.
La filmul lui Andrei Ujică am văzut un suflet tare care a stăpânit un popor slab.

[keepwalking]

Râsul fricii
de Cristian Tudor POPESCU

Întrucât toate imaginile prezentate în "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" sunt realizate de cameramani oficiali, cu aprobarea lui Ceauşescu, avem un film în regia lui N. Ceauşescu, montajul Andrei Ujică.
----------

La filmul lui Andrei Ujică am văzut un suflet tare care a stăpânit un popor slab.

in sfarsit, o apreciere corecta.

[E.Floares]

in sfarsit, o apreciere corecta.

Autobiografia lui Nicolae Ceausescu - o cronica a unui tanar nascut in '89
[...]
Daca cineva l-ar cunoaste pe Ceausescu pentru prima data prin conceptia (mi se pare mult spus "scenariu si regia - Andrei Ujica", cuvantul 'conceptie' e mai corect) regizorala a Autobiografiei, nu prea ar avea niciun motiv sa-l [...]

[Pashpix]

"Autobiografia" - premiul pentru cel mai bun documentar est-european, la Jihlava

Lungmetrajul "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu", în regia lui Andrei Ujică, a fost distins cu premiul pentru cel mai bun documentar est-european la cea de-a XIV-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Documentar de la Jihlava (Cehia), care s-a desfăşurat între 26 şi 31 octombrie.

Potrivit unui comunicat emis de Voodoo Films, secţiunea în care a fost proiectat filmul reuneşte cele mai bune producţii realizate în Europa centrală şi de est.

"Juriul a decis să acorde premiul unui film ambiţios, de proporţii epice. (...) Găsind un echilibru fin, dar dificil între «tragedia unui om ridicol» şi aroganţa excesivă a unui lider care îşi pierde progresiv legitimitatea, «Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu» este un testament despre provocarea de a scrie astăzi istoria prin intermediul imaginilor", se arată în motivaţia juriului.

Recent, "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" a obţinut marele premiu al secţiunii documentar la Festivalul Internaţional de Film de la Bergen (BIFF), una dintre cele mai importante manifestări de gen.

În România, în primul weekend în cinematografe, filmul a strâns deja peste 5.000 de spectatori.

Regizorul Andrei Ujică va susţine marţi, de la ora 17.30, la sediul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) din Capitală, conferinţa "Cinematograful non-ficţional: Ceauşescu şi filmul istoriei".

În Bucureşti, filmul poate fi văzut în continuare la Cinema Studio, Hollywood Multiplex şi AFI Cotroceni, iar în ţară rulează la Cinema Studio din Timişoara şi Cinema Victoria din Cluj. De săptămâna viitoare, filmul va fi proiectat în Bucureşti şi la Noul Cinematograf al Regizorului Român, iar în ţară, în cinematografe din Arad şi Oradea. Din 19 noiembrie, filmul va rula şi la Iaşi, unde va beneficia de o proiecţie de gală.

Filmul "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" a fost realizat de Icon Production, în asociere cu Televiziunea Română, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei şi cu participarea The Media Partnership, Fundaţia Arte Vizuale şi HFG / ZKM Filminstitut. Filmul este distribuit în România de Voodoo Films. Andrei Ujică, născut în 1951, la Timişoara, este scriitor, regizor de film şi profesor. El trăieşte din 1981 în Germania. A studiat literatura la Timişoara, la Bucureşti şi apoi la Heidelberg. În anii '70, Ujică a colaborat cu Şerban Foarţă la compunerea versurilor pentru formaţia Phoenix. În 1990 îşi începe primul proiect cinematografic, "Videograme dintr-o Revoluţie", în colaborare cu Harun Farocki. Filmul, a cărui premieră a avut loc în 1992, a devenit un punct de referinţă în ceea ce priveşte relaţiile dintre media şi puterea politică în Europa sfârşitului de eră comunistă.

[keepwalking]

eu nu inteleg la ce au folosit cei 550.000 de RON, in jur de 130.000 de euro dati de CNC pentru acest film.
ce-au facut cu banii astia?
cat te costa sa scoti niste imagini de arhiva?

[rvn]

ce-au facut cu banii astia?
cat te costa sa scoti niste imagini de arhiva?

keep, daca te roade chestia asta asa de mult, poti face o sesizare unde trebuie.
dorinta ti se va indeplini: vei primi raspunsul la sfarsitul controlului.

[Pitbull]

Corect.
Spre deosebire de valoarea artisticä, în principiu interpretabilä, finantarea unui film este 100% verificabilä - deci, orice speculatii sunt inutile. Cine are suspiciuni, poate cere un control cât se poate de concret.

[E.Floares]

M-am interesat si eu astazi sa obtin niste imagini de arhiva din ultimii 2-3 ani... nu mi s-a spus cat costa, dar mi s-a spus, spre exemplu, ca TVR poate sa ceara cat vrea... daca cere 30.000 de euro pentru 100 de ore de arhiva, atata trebuie sa dai

[keepwalking]

M-am interesat si eu astazi sa obtin niste imagini de arhiva din ultimii 2-3 ani... nu mi s-a spus cat costa, dar mi s-a spus, spre exemplu, ca TVR poate sa ceara cat vrea... daca cere 30.000 de euro pentru 100 de ore de arhiva, atata trebuie sa dai

ei, hai, TVR a fost partener la realizarea acestui film.
asa ca nu cred ca a cerut bani pentru arhiva sa de imagini.

[keepwalking]

dintr-o stire aparuta pe site-ul TIFF:

"Filmul lui Andrei Ujică face portretul lui Nicolae Ceauşescu exclusiv prin imagini de arhivă preluate de la TVR şi Arhiva Naţională de Filme."
asadar, alte imagini nu sunt.
pe bune ca o sa fac cate o adresa la TVR si la ANF.

[Pitbull]

Am sunat un producätor profesionist si ne-am lämurit.

Pentru un film realizat pe baza unor materiale deja existente (imagini de arhivä, transpunere de pe magnetic sau digital, etc.), cu o duratä de trei ore, capitolul "peliculä" (adicä pelicula propriu-zisä, laboratorul, etc.), doar pentru copia etalon, acoperä cam 80.000 de euros si ceva. In functie de rata de schimb, bate spre 350.000 RON.
Copiile urmätoare sunt mai ieftine
Mai punem câteva cópii de difuzare suportate de producätor (cel putin una, pentru festivaluri, oferte cätre distribuitori, etc. - ulterior, distribuitorul îsi poate asuma el costurile altor cópii), si ne situäm tot mai aproape de 500.000 RON.
La astea, se adaugä drepturile de folosire a imaginilor, si mizilicurile: studioul de post-procesare, salariile, onorariile, etc.
550.000 RON e o sumä absolut decentä - nici umflatä, nici säräcäcioasä.
(Da, benzina pânä la Jilava... Asta-i ca si cum as zice eu cä mä duc mâine dup-amiazä pânä-n Noua Zeelandä si-napoi, cu trotineta...)
Am o rugäminte: pafaristii sä se abtinä. (Scuza cä se cred pedinäuntristi nu se acceptä.)

Deci, am rezolvat-o si pe asta.
Alte strâmbe, alte aberatii?
Hai, cä sigur se mai poate!

[keepwalking]

draga Pit,

practic, ai demonstrat ca ujica s-a folosit doar de fondurile CNC
de ce nu esti conectat la realitate?
550.000 de RON reprezinta subventia CNC.
asta inseamna cel mult 50% din bugetul total al filmului.
asta presupune ce ceilalti producatori au contribuit cel putin cu inca 550.000 de RON.
prin urmare, se pare ca producatorii s-au folosit DOAR de banii CNC.
de fapt, n-ar fi prima oara cand casele de productie romanesti fac filme exclusiv din banii CNC, fara sa mai puna nimic de la ele

[rvn]

subventia CNC.

keep,
te dai rotund ca esti economist.
tu ai idee ce inseamna termenul "subventie"? si ce presupune el?
si pentru ce acorda CNC-ul banii nerambursabili? si cum se deruleaza fondurile astea?
si cine le aproba? si cand se acorda? si cine verifica cheltuirea lor?
si cum sunt evidentiate sumele in contabilitatea ordonatorului de credite?

daca da, zi-o!
daca nu, nu te mai purta ca un boldeu de-ala care latra dar nu musca

[keepwalking]

rvn,

nu te fac ca n-ai inteles
desi e posibil sa nu fi inteles.

la CNC, fiecare casa de productie depune un proiect, un dosar prin care cere o subventie de la organismul statului in materie de cinematografie.
suma pe care o acorda CNC este de maxim 50%, in foarte rare cazuri se ajunge la 60%, din bugetul estimat al filmului.
producatorul demonstreaza ca are jumatate din buget, dar mai are nevoie de cealalta jumatate, din partea CNC, pricepi?
daca bugetul e de 1.100.000 de RON, eu, ca producator, demonstrez ca am macar 550.000 asigurati din fonduri proprii sau diversi sponsori.
si cer de la stat ceilalti 550.000 de RON, pricepi?

in cazul de fata, ujica a obtinut de la stat 550.000 de RON.
asta inseamna ca producatorul lui a facut dovada ca are restul banilor, pricepi?
dar daca productia filmului costa cam 550.000 de RON, asta inseamna, limpede, ca filmul s-a facut EXCLUSIV din banii CNC, pricepi?
iar producatorul a mintit ca ar avea si ceilalti bani sau a estimat un buget FALS.

[keepwalking]

dar deja nu mai am chef sa mai discut pe subiectul asta.
m-a luat o stare de lehamite...

[Pitbull]

Dragä Keep,

De ce nu te conectezi la realitate?
Practic, am demonstrat cä subventia de la C.N.C. a reprezentat o sumä apropiatä de costurile peliculei si, poate, putin mai mult.
Habar n-am cât costä o copie de difuzare; câte s-au tras; dacä producätorul e si distribuitor (si, deci, le-a plätit pe toate), sau dacä sunt diferiti (si, în acest caz, câte cópii si-a asumat fiecare).
Habar n-am ce alte capitole de deviz oi fi omis, din uitucealä sau informare incompletä, în calculul meu de mai sus, oricum doar partial.
Habar n-am cât au costat drepturile de difuzare a imaginilor - dar putem fi siguri cu totii de un lucru: n-a fost un chilipir! (Si, hellooo...! Anybody home, anybody home...?! Dacä T.V.R. a fost partener, NU INSEAMNA CA LE-A DAT PE DEGEABA IMAGINILE ALEA! Inseamnä cä A CONTRIBUIT CU ELE, adicä a trecut în acte, ca INVESTITIE, suma echivalentä cu drepturile de difuzare! Nimeni nu face cadouri în productia de film - pânä si sponsorul care aduce Fanta la ecghipä scrie sticlele alea undeva, în registrele contabile.)
E minunat dacä vrei sä trimiti sezisarea aia - dar, mai întâi, un sfat.
Pentru un präpädit de mesaj pe un forum, eu am dat un telefon si m-am consultat zece minute cu cineva, ca sä nu vorbesc din burtä. Am vaga impresie cä, pentru o sezisare oficialä ca aia, ar fi nevoie de un efort de documentare nitelus mai mare - nu de alta, da' sä nu te faci de râs, Doamne fereste!
Altfel spus... conecteazä-te la realitate!

Si încä ceva:
Toti, dar ABSOLUT TOTI, fac pe dracu-n patru ca sä economiseascä la maximum din propria investitie si sä se apropie, pe cât posibil, de realizarea filmului numai (sau aproape numai) cu banii de la C.N.C. Dacä vrei sä-i condamni pentru asta, e dreptul täu - dar atunci, fä bine si trimite sezisarea aia pentru TOATE filmele produse anul ästa... Ca sä nu se creadä, mai stii, cä ai ceva personal cu Ujicä sau cu Velvet.

A, si apropo... Cum se face cä ori de câte ori nu mai ai argumente, te apucä lehamitea - mm...?

[rvn]

keep,
te mai intreb inca o data
tu stii diferenta dintre subventie si credit?


l) credit direct - creditul financiar rambursabil, fara dobanda, acordat din Fondul cinematografic in urma castigarii unui concurs pentru productia de film si dezvoltarea de proiecte, in conformitate cu prevederile regulamentului;
m) sprijin financiar nerambursabil - sumele nerambursabile atribuite din Fondul cinematografic, sprijinul financiar automat pentru succes de public si calitate artistica, pentru distribuirea si exploatarea in cinematografe a filmelor romanesti sau cu participare romaneasca ori pentru organizarea sau participarea la festivaluri si targuri de profil, precum si pentru sustinerea unor programe de cultura si educatie cinematografica sau pentru functionarea cinematografului de arta

te rog sa-mi spui daca ce scrie aici e corect
ma refer la definitii.
pit, tu ce intelegi din asta?