"A Single Man"

[Windom]

Cum plm nu a ajuns filmul ăsta pe lista nominalizaţilor la Best Picture anul ăsta? Au nominalizat toate dudele posibile şi imposibile şi au lăsat pe dinafară bijuteria asta. Revoltător.
Din cîte am înţeles, regizorul a fost designer de modă înainte de a trece la regie, iar acest lucru se observă pe film – cadrele reuşesc să surprindă, cu stil, trăirile interioare ale personajului principal. Urmărim, pe parcursul unei întregi zile, un om care încearca să-şi încheie socotelile cu lumea. Partenerul de viaţă i-a fost ucis într-un accident de maşină iar evenimentul l-a afectat în asemenea măsură încît nu mai găseşte niciun motiv să continue. Colin Firth face un rol fenomenal, un personaj în interiorul căruia se dă permanent o luptă între scorţoşenia englezească şi sentimentele universale. Punctul de vedere e subiectiv. Predomină un cenuşiu în ton cu starea de spirit a personajului, întrerupt, din cînd în cînd, de cîte o explozie de culoare, atunci cînd se instalează nostalgia, cînd, pentru cîteva secunde, în iadul personal se strecoară o amintire din trecut.
Prezentul se împleteşte cu trecutul, culorile se accentuează ori se diluează corespunzător... George se îngrijeşte de toate detaliile, îşi pregăteşte costumul de îngropăciune, serveşte ultima cină în compania lui Charlie (Julianne Moore), o fostă parteneră care nu a reuşit să treacă complet peste relaţie (living in the past is my future, spune ea la un moment dat). Prizonier al trecutului şi al disperării, George se leapădă de boema sa existenţă, rezistînd eroic în faţa tentaţiilor venite din partea celor doi tineri chipeşi ce orbitează în jurul lui.
Emoţiile unei întregi existenţe se concentrează în această ultimă zi. În profunda sa izolare, tot ceea ce mai poate străpunge bariera ridicată sînt detaliile: senzualitatea buzelor, delicateţea unei priviri în close-up. Un personaj vorbeşte la un moment dat despre frumuseţea apusului, indusă de smogul oraşului. La fel reuşeşte şi regizorul să găsească frumuseţea în disperare...
Încă o dată, ruşine Academiei pentru faptul că promovează nonvalorile si pentru ca ignora pe nedrept asemenea filme.

[miercuri]

Regizorul este designer de moda in continuare. Personal pe mine nu m-a incantat extrem de tare efortul lui Tom Ford. Felul in care a folosit lumina, culorile, slow-motionul si muzica mi s-a parut mult prea mura in gura si aici s-a vazut lipsa de experienta. Apoi atentia obsesiva fata de detalii devine un pic agasanta. De exemplu, puloverul de angora al lui Nicholas Hoult e exact genul ala de detaliu enervant, gandit clar de cineva care e estet in primul rand si apoi regizor. Asa m-am bucurat cand l-a dat in sfarsit jos. Si scriptul a fost scris tot de Ford. Eu am citit cartea inainte (intamplator Isherwood e unul din autorii mei preferati, cam subapreciat el din pacate) si se vede de la o posta ca Ford e un primul rand un mare fan al cartii, dar ceea ce il diferentiaza de alti mari fani e ca e are si bani sa-si faca propriul film dupa carte.
Altfel, filmul are categoric meritele lui, dar mi se pare departe de maiestrie. Nu e catusi de putin subtil, din cauza ingramadirii de elemente tehnice destul de transparente in fond. E frumos, estetic, dar overdone cumva si asta mi-a stirbit un pic experienta emotionala atunci cand l-am vazut.

[Windom]

Spoilers!!!

E drept ca eu nu am citit cartea, asadar nu pot sa fac o comparatie care sa-mi mai domoleasca entuziasmul. Mie mi s-a parut ca filmul evita cu eleganta anumite clisee in care risca sa cada la un moment dat. Daca e sa amintesc totusi o chestie care nu prea m-a incintat, e vorba de partea finala, in care heruvimul ala care aduce cu Cruise in tinerete il readuce cumva pe personaj pe calea cea dreapta. Renuntarea la suicid urmata de atacul de cord mi s-a parut, intr-adevar, cam fortata.

[miercuri]

Scena finala nici mie nu mi s-a parut ca are intensitatea care trebuie si pare un pic fortata. In carte naratiunea urmeaza fluxul constiintei personajului si stiind tot ce gandeste pe parcurs, evenimentele ajung sa aiba alt impact. In carte scena atacului e descrisa foarte amanuntit, dar in termeni extrem de vagi si nu ajungi sa-ti dai seama despre ce citesti decat atunci cand ai terminat si nici atunci nu esti sigur. In film e imposibil de redat in toata complexitatea ei.

asta e ultimul paragraf din carte, nu-mi dau seama cum pare out of context, dar pe mine m-a bantuit multa vreme

For a few minutes, maybe, life lingers in the tissues of some outlying regions of the body. Then, one by one, the lights go out and there is total blackness. And if some part of the nonentity we called George has indeed been absent at this moment of terminal shock, away out there on the deep waters, then it will return to find itself homeless. For it can associate no longer with what lies here, unsnoring, on the bed. This is now cousin to the garbage in the container on the back porch. Both will have to be carted away and disposed of, before too long.

[Liviu-]

Vad ca discutiile s-au stins foarte repede in topicul asta, desi cred ca e cu usurinta unul din cele mai bune filme din 2009. Din pacate eu abia acum l-am vazut, dar cat ma bucur ca am facut-o

Pentru inceput trebuie sa continui ce a inceput Windom si sa ma revolt inutil, dar cu motive foarte bune, fata de imbecilitatea Academiei (pentru a cata oara?). Cred ca macar jumatate din filmele nominalizate ar fi putut fi inlocuite usor de A Single Man.

Eu nu am absolut nimic fata de lipsa de subtilitate a lui Ford, l-am luat ca un exercitiu stilistic foarte potrivit si, sper sa nu ma insel, chiar original. Nu stiu daca s-a mai jucat cineva cu paleta de culori in modul asta si chiar de ar fi facut-o, modul in care Ford insufleteste imaginea e incantator. Sa nu mai vorbesc de muzica extraordinara, probabil cel mai bun soundtrack din ultimii ani, iar modul in care o muleaza pe imagine il recomanda cel putin ca un maestru stilistic. De fapt filmul exceleaza in primul rand atunci cand vine vorba de stil, slow-motion folosit foarte bine cu o muzica magistrala pe fundal, cu schimbarea culorilor si prim-planuri foarte sugestive... pur si simplu poezie.

Lipsa de experienta pentru ca foloseste si combina atat de bine elementele astea? Blasfemie! Ele fac filmul asta de o frumusete rara in cinematografie pentru ca povesti mai bune au fost si vor fi intotdeauna, dar sa nu se inteleaga ca filmul e slab narativ. Din contra, mi se pare o poveste destul de puternica, iar scena din final nu mi se pare nicidecum fortata, ci pur si simplu imprevizibila si incredibil de ironica. Dupa ce a planuit atat timp sinuciderea, exact in pragul de a o executa gaseste scaparea din trecut si un viitor mai putin sumbru, poate chiar fericit, dar ironia sortii e ca moare chiar in urma unui atac de cord, dupa ce atat timp a suferit de inima rea si dupa ce i s-a spus ca nu arata prea bine.

PS: O parte din soundtrack e compusa de Shigeru Umebayashi, responsabilul de muzica geniala din In the mood for love sau 2046, ba chiar unele scene in slow-motion m-au dus cu gandul la primul film asiatic. Au ceva din eleganta lui Wong Kar Wai uneori. Insa in filmul asta mi-au placut mai mult melodiile celuilalt compozitor, Abel Korzeniowski. De fapt de 2 zile numai soundrack-ul filmului il ascult

LE: Topicul asta n-ar fi trebuit sa fie la "Acum pe ecrane"? Inteleg ca nu o fi rulat la noi, dar nu-i singurul. Plus ca nu prea e "in general", ci strict despre un film.

[miercuri]

A rulat de fapt la noi in cadrul unui festival anul trecut.
Ma bucur ca l-ai vazut. And now that you mention it, chiar sunt unele asemanari cu In the Mood for Love. Dar si acum, privind retrospectiv, A Single Man pare tot overdone. Pe cand In the Mood For Love mi-l amintesc asa de ... effortless.