Tot ce știm despre lungmetrajul de animație Micul prinț

de Cinemagia în 18 Nov 2015
Inspirat de capodopera lui Antoine de Saint-Exupéry, va fi lansat în cinematografe pe 4 decembrie 2015

Redescoperiţi acum una dintre cele mai îndrăgite poveşti ale tuturor timpurilor. Mark Osborne, regizorul lui Kung Fu Panda, care a fost nominalizat la premiul Academiei Americane de Film, vine acum cu prima adaptare animată a legendarei capodopere a lui Antoine de Saint-Exupéry,  Micul prinţ.

Eroina povestirii este Fetiţa (Mackenzie Foy), pe care mama sa (Rachel McAdams) o învaţă cum să se poarte în lumea adulţilor. În acest proces intervine un vecin cumsecade, dar cam excentric, Aviatorul (Jeff Bridges). Acesta îi prezintă micii sale prietene o lume extraordinară, în care totul este posibil. Este lumea pe care i-a prezentat-o, la rândul său, Micul prinţ (debutantul Riley Osborne). Aici începe călătoria magică şi emoţionantă a Fetiţei în universul Micului prinţ. Iar Fetiţa îşi redescoperă copilăria şi învaţă că cel mai important lucru este să ai prieteni şi să înţelegi esenţialul vieţii prin prisma inimii; căci esenţialul nu poate fi văzut cu ochiul liber, ci poate fi cunoscut cu adevărat doar prin prisma sufletului.

Un film animat, frumos realizat, inspirat de capodopera lui Antoine de Saint-Exupéry, din 1942, povestirea „Micul prinţ”, care va fi lansat în cinematografele din România pe 4 decembrie 2015. Regia şi producţia ii apartin lui Mark Osborne, care a fost co-regizorul filmului DreamWorks „Kung Fu Panda,” nominalizat la Oscar. Filmul este produs de Aton Soumache, Dimitri Rassam şi Alexis Vonarb, co-fondatorii On Animation Studios.

O echipă internaţională extrem de talentată în domeniul animaţiei a fost atrasă atât la Paris cât şi la Montreal pentru a lucra la acest film, la care a contribuit o distribuţie de mari actori, printre care se numără: Jeff Bridges (Aviatorul), Rachel McAdams (Mama), Marion Cotillard (Trendafirul), James Franco (Vulpea), Albert Brooks (Negustorul), Mackenzie Foy (Fetiţa), Benicio Del Toro (Şarpele), Ricky Gervais (Vanitosul), Paul Giamatti (Profesorul), Bud Cort (Regele) şi Riley Osborne (Micul prinţ).

Micul prinț reprezintă un omagiu adus lui Antoine de Saint-Exupéry şi a extrem de popularei povestiri, care a fost tradusă în peste 250 de limbi şi vândută în peste 145 milioane de exemplare în toată lumea. Filmul se concentrează pe prietenia dintre un bătrân aviator excentric (Jeff Bridges) şi o fetiţă, foarte matură, care se mută în casa de alături, împreună cu mama sa, şi mai matură, (Rachel McAdams). Prin intermediul cărţii Aviatorului şi a desenelor acestuia, Fetiţa (Mackenzie Foy) află povestea Aviatorului, care s-a prăbuşit mai demult în deşert, unde s-a întâlnit apoi cu Micul prinţ (Riley Osborne), un băieţel enigmatic de pe o planetă îndepărtată. Experienţele aviatorului şi povestea Micului prinţ, care călătoreşte prin diferite lumi, îi fac pe fetiţă şi pe Aviator să se împrietenească, datorită faptului că ei participă împreună la această remarcabilă aventură.

Scenariul Micului prinț a fost scris de Irena Brignull („The Boxtrolls”) şi Bob Persichetti, pe baza unei povestiri create de Mark Osborne. Lumea Fetiţei şi a mamei sale este creată într-un stil foarte „matur” de animaţie computerizată (CG), folosit ca fundal pentru povestea clasică Micul prinţ, în timp ce acesta este realizat cu ajutorul unei tehnici de animaţie „copilăroase”, cu stop-cadru (stop-motion), care intenţionează să redea imaginaţia şi felul Fetiţei de a privi viaţa. Muzica filmului este compusă de Hans Zimmer.

O nouă povestire, inspirată din cea originală, care să permită tuturor să revadă Micul prinţ prin ochii Fetiţei

Drumul lung, dar fructuos al adaptării povestirii clasice a lui Saint-Exupéry şi transformării sale într-un film animat modern, a început acum opt ani, când producătorii francezi Aton Soumache, Dimitri Rassam şi Alexis Vonard au primit aprobarea lui Olivier d'Agay, preşedinte al domeniului Saint-Exupéry, de a crea un film bazat pe această operă.

Osborne a creat o nouă povestire, inspirată din cea originală, care să permită tuturor să revadă Micul prinţ prin ochii Fetiţei din vecini. „Am fost norocoşi că l-am avut ca lider pe Mark, care e un regizor talentat, cu o viziune extrem de clară,” spune Soumache. „Faptul că am putut să spunem povestea Prinţului prin intermediul unei animaţii stop-motion adaugă încă o calitate acestui film. Vedem astfel cum ilustraţiile familiare ale lui Saint-Exupéry prind viaţă într-un mod foarte realist, chiar tangibil”.

Abordarea filmului ca o ghicitoare care trebuie rezolvată

Mark Osborne îşi aminteşte ziua când a auzit despre acest proiect din gura impresarului său. „În anul 2009, impresarul meu m-a întrebat dacă citisem cartea, pentru că doi producători francezi vroiau să facă un mare film de animaţie după ea,” povesteşte el. „Eu cunoşteam foarte bine povestirea aşa că primul meu impuls a fost să spun nu. Consideram că era imposibil să faci o adaptare clasică a povestirii. Dar apoi m-am mai gândit şi mi-am dat seama că materialul era prea bun ca să spun nu. Era chiar o şansă într-o viaţă să construieşti o poveste plecând de la acest punct de pornire; temele cărţii sunt extrem de fertile şi impresionează pe cititor. În plus, şansa de a împrospăta şi proteja cartea era ceva ce nu puteam rata. Când am sugerat să facem un film care să protejeze şi să susţină cartea, în loc să extindă povestirea, am fost fericit să aflu că cei de la Domeniul Saint Exupery erau în favoarea acestei abordări”.

Regizorul afirmă că el a abordat filmul ca pe o ghicitoare care trebuia dezlegată. „Marea întrebare era cum să reuşim o experienţă cinematică măcar la acelaşi nivel emoţional cu experienţa pe care ţi-o dădea lectura cărţii?”, exclamă regizorul. „Mi-am pus la încercare capacitatea mea de convingere prezentându-i lui Dimitri propunerea mea de scenariu, care includea ideea radicală de a mixa animaţia pe calculator cu tehnica stop-motion. Ideea mea era să explorez relaţia emoţională dintre excentricul Aviator şi Fetiţa care se mută în casa de alături. Mă gândeam că ar trebui să fie povestea Fetiţei care învaţă să-şi ia la revedere de la prietenul ei, ceea ce era o idee asemănătoare cu cea din carte. Părea o abordare corectă a acestui material extrem de delicat. Dar, ca să fiu sincer, nu mă aşteptam să fie o abordare îmbrăţişată de ceilalţi”.

Din fericire, atât cei care administrează domeniul Saint Exupery cât şi producătorii s-au îndrăgostit de abordarea pasională a regizorului. În octombrie 2010, Osborne a adunat o mică echipă de artişti şi scenarişti la Los Angeles pentru o şedinţă de brainstorming din care să rezulte conceptul şi prima variantă de scenariu. Apoi Osborne s-a mutat cu întreaga familie la Paris pentru a începe pre-producţia filmului. Odată ajunşi acolo, a mai fost convocată şi o echipă specializată în storyboard, designeri de personaje şi experţi în fluxul de producţie, pentru a începe procesul de transpunere pe film a acestui vis.

După cum s-a dovedit, călătoria Micului prinţ, dintre paginile cărţii până la marele ecran a beneficiat şi de o istorie de producţie neobişnuită. Proiectul, care a început cu Osborne şi mica lui echipă din Los Angeles, s-a mutat ulterior la Paris în etapele de dezvoltare şi storyboard. Pentru fazele finale ale animaţiei, producţiei şi luminilor, echipa s-a deplasat la Montreal pentru a profita de beneficiile fiscale oferite proiectelor franco-canadiene (a fost creată o companie mixtă între Onyx Entertainment din Paris şi Mikros din Montreal).

Atragerea vocilor potrivite. Jeff Bridges îşi aminteşte că a fost atras imediat de rolul Aviatorului

Datorită abordării emoţionale a regizorului şi a popularităţii la nivel mondial a lucrării lui Saint-Exupéry, a fost posibil ca vocile personajelor din film să fie asigurate de actori din lista de top a cinematografiei americane. După cum explică Osborne, „Totul a început cu Jeff Bridges. El a fost prima şi ultima noastră opţiune pentru rolul Aviatorului, aşa încât după multă vreme în care am încercat să dau de el, am prins ocazia de a merge acasă la el, la Santa Barbara, pentru a-i vorbi direct. A fost entuziasmat de abordare, iar asta ne-a determinat să căutăm actori de mare calibru şi pentru celelalte roluri, realizând astfel o distribuţie perfectă”.

Bridges susţine că rolul acesta era apropiat de inima lui. „Îmi amintesc cum citeam această carte când eram copil”, spune el. „De asemenea îmi amintesc cu claritate ilustraţiile—în special cea reprezentând pălăria, sau elefantul înghiţit de şarpe. Nu sunt chiar aşa de bătrân ca Aviatorul—a trebuit să-mi îmbătrânesc vocea un pic, dar mă înrudesc cu el destul de mult. Aviatorul şi Fetiţa petrec bine împreună. Eu însumi am trei fetiţe, aşa că mi-a fost uşor să intru în pielea lui”.

Rolul important al Fetiţei care locuieşte lângă casa Aviatorului este interpretat de talentata tânără actriţă Mackenzie Foy („Interstellar”, „Ernest and Celestine”, „Twilight: Breaking Dawn”). „Am citit cartea acum câţiva ani, la şcoală şi mi-a plăcut foarte mult,” spune Foy. „Când am auzit că se face un film după ea, am vrut imediat să joc în el. Personajul pe care-l interpretez este o fetiţă isteaţă, cuminte, incredibil de tocilară şi oarecum ciudată”.

„Micul prinț celebrează misterele vieţii. Când devii adult e uşor să ceri un răspuns pentru fiecare întrebare. Ca şi cartea, filmul subliniază importanţa călătoriei şi a prieteniei, dar nu şi necesitatea de a înţelege tot ceea ce ne înconjoară. În film se revine mereu la citatul din carte: ‘Esenţialul nu se vede cu ochiul liber’...” (Rachel McAdams)

Pentru a da voce mamei Fetiţei, realizatorii au abordat-o pe cunoscuta actriţă Rachel McAdams („The Notebook”, „About Time”, „Sherlock Holmes”). McAdams spune că îşi aduce aminte de un serial animat după Micul prinţ, care rula la televizor când era mică, în Canada.

Micul prinț este primul film animat în care ea îşi împrumută vocea unui personaj. „M-am bucurat enorm să fac parte din acest proiect şi pot să spun că mi-a plăcut grozav şi „Kung Fu Panda”, aşa încât am ştiut că regizorul nostru, Mark (Osborne) urma să facă o treabă minunată cu adaptarea acestei povestiri. Nu puteam să am un debut mai fericit într-un film de animaţie ca acesta!” McAdams spune că pentru ea cel mai important este să iasă din eul propriu şi să se transpună în noul personaj.

McAdams consideră că intensitatea emoţională a filmului laolaltă cu faptul că filmul aduce un omagiu cărţii originale, reprezintă două atuuri esenţiale. „Micul prinț celebrează misterele vieţii. Când devii adult e uşor să ceri un răspuns pentru fiecare întrebare. Ca şi cartea, filmul subliniază importanţa călătoriei şi a prieteniei, dar nu şi necesitatea de a înţelege tot ceea ce ne înconjoară. În film se revine mereu la citatul din carte: ‘Esenţialul nu se vede cu ochiul liber’.”

 Dedicaţia faţă de sufletul şi tonul poetic al cărţii

Una dintre calităţile producţiei „Micul prinţ” este faptul că a beneficiat de realizatori care reprezintă la crème de la crème în industria animaţiei europene şi de veteranii animaţiei din studiourile de la Los Angeles. Creatorul povestirii şi scenaristul Bob Persichetti a lucrat la filme cum ar fi „Tarzan”, „Mulan” şi „The Hunchback of Notre Dame,” ale studiourilor Disney, sau „Shrek 2”, „Monsters vs. Aliens” şi „Puss in Boots”, filme realizate de DreamWorks. El îşi aminteşte că într-o bună zi a primit un telefon de la Osborne care i-a propus să se alăture echipei sale la începutul anului 2012. „Mi-am adus aminte de Mark de la DreamWorks, dar nu mai lucrasem împreună la niciun film , aşa că am acceptat deîndată şansa de a lucra la povestire şi de a mă alătura echipei de artişti care se ocupa de selectarea imaginilor pentru storyboard.”

Persichetti spune că de-a lungul întregului proces, ei au lucrat cu cartea lui Saint- Exupéry în mână. Totodată Persichetti susţine că şedinţele de creaţie pe care le-a avut cu Osborne şi scenarista Irena Brignull („The Boxtrolls”, „I Capture the Castle”) au fost foarte folositoare pentru că au definit personajele principale şi au pus în acord trăsăturile lor unice. „În aceasta constă frumuseţea acestui proces,” explică el.

Dedicaţia faţă de sufletul şi tonul poetic al cărţii este ceva de care Persichetti se simte foarte mândru. „Faptul că am lucrat la acest film independent a constituit o experienţă de creaţie eliberatoare,” observă el. „Noi toţi suntem ataşaţi de acest film şi am beneficiat de libertatea de a reprezenta cartea cât mai aproape de adevăr. Nu cred ca am beneficia de aceeaşi libertate într-un mare studio cinematografic, unde funcţionează atâtea condiţionări încât bună parte din carte s-ar fi pierdut în timpul procesului de producţie.”

Scenografa britanică Irena Brignull are aceeaşi părere ca şi Persichetti. „În copilărie aveam Micul prinţ în casă, aşa încât îmi amintesc ilustraţiile şi desenele din carte cu mare claritate,” relatează Brignull, care a lucrat şi la filmul premiat cu Oscar, „Shakespeare in Love”. “Desenele au fost primele noastre surse de inspiraţie. Două dintre ideile esenţiale ale cărţii apar cel mai pregnant: una susţine că ceea ce e esenţial în viaţă nu poate fi văzut cu ochiul liber, iar a doua se referă la modul în care un om poate deveni adult, menţinându-şi în acelaşi timp copilăria intactă. Ştiam că e o idee bună să luăm un personaj şi să arătăm cum o carte poate avea un asemenea impact asupra unui singur copil. Acesta a fost punctul nostru de plecare. Deîndată ce vedeam imaginile create de artişti, ne veneau alte idei pentru continuarea povestirii”.

Unul dinte artiştii care dăduseră filmului aspectul său unic era Lou Romano, cunoscut pentru filmele Pixar, „The Incredibles” şi „Up”. Pe lângă materialul de bază, pe care-l adora, el s-a bucurat şi de oportunitatea de a lucra cu Osborne, fostul său coleg de la Cal Arts, unde realizaseră împreună mai multe filme de scurt metraj.

În calitate de scenograf, Romano a contribuit la imaginea şi identitatea filmului, oferindu-i decorurile, lumina şi culoarea, atât în 2D cât şi în CG. „Am avut asigurată de la bun început structura de bază, aşa încât ulterior am beneficiat de destul timp pentru a hotărî în privinţa luminilor şi a atmosferei filmului,” recunoaşte el.

Deşi povestirea se schimba pe parcurs, Romano susţine că Mark ştia din prima clipă ce tonuri trebuiau folosite pentru fiecare dintre lumile prezentate în poveste. „Lumea Aviatorului este un loc magic şi cald, în timp ce lumea Fetiţei este rigidă, rece şi axată pe ordine. Din punctul meu de vedere, e important să creezi lumea respectivă în funcţie de sentimentele şi emoţiile pe care vrei să le trezeşti în rândul spectatorilor”.

Pe lângă cartea lui Saint Exupery, Romano spune că realizatorii s-au mai inspirat şi din filmele reputatului regizor francez, Jacques Tati, cum ar fi „Play Time” sau „Mon Oncle”. “Ele conţin un fel de satiră la adresa lumii adulţilor,” consideră Romano. „El era un povestitor extrem de vizual, care folosea imaginea pentru a înlesni spectatorilor o înţelegere rapidă a mesajului. De asemenea ne-am uitat la multe filme vechi, care foloseau tehnica stop-motion. Se pot vedea influenţele design-ului modern, din anii 1950 şi ’60, în lumea reală de pe Planeta Adulţilor. Ele amintesc de simplitatea esteticii de atunci, prin contrast cu textura mai aspră şi inegală din lumea Aviatorului, de exemplu.”

Scenografa Celine Desrumaux („Harry Potter and the Deathly Hallows, Part 1”, „Astérix: Le Domaine des Dieux”) consideră că mixul de tehnici, CG şi stop-motion, permite filmului o mai mare simplitate, imagini frumoase şi un şarm oarecum naiv şi copilăresc. „Am încercat să respect cât am putut de mult ilustraţiile originale ale cărţii”, afirmă ea.

Designer-ul de personaje, Peter de Sève, apreciază că filmul i-a dat şansa de a reevalua cartea pe care o citise ca adolescent. „Nu cred că am înţeles cartea cum trebuie atunci, dar de data aceasta am fost profund impresionat de ea. Când am primit primul apel de la Mark (Osborne), trebuie să spun că m-am simţit intimidat de sarcina pe care mi-o propunea, pentru că trebuia să recreez nişte personaje care erau deja întipărite în mintea a milioane de cititori din toată lumea. Dar abordarea lui Mark avea atâta magnetism, iar el era atât de pasionat, încât am ştiut din start că vom face o treabă bună, care să onoreze textul original.”

De Sève, care e renumit pentru creaţiile sale din seria de filme “Ice Age”, sau alte filme animate ale studiourilor Disney, cum ar fi “Tarzan” şi “The Hunchback of Notre Dame”, sau filmul DreamWork - “The Prince of Egypt” şi filmele Pixar - “A Bug’s Life” sau “Finding Nemo,” susţine că deşi personajele sunt cunoscute din ilustraţiile cărţii, ele sunt mult mai simpliste şi mai naiv desenate. “Puteam să dau mai multe interpretări acestor figuri, dar cel mai important era să reuşesc să redau esenţa desenelor lui Saint-Exupéry.”

Adesea, cel mai greu de desenat este personajul principal

Pentru forma finală a personajelor principale, de Sève a creat mai multe opţiuni din care Osborne să poată alege. „Adesea, cel mai greu de desenat este personajul principal,” explică el. „În această situaţie, fiecare avea o idee despre cum ar trebui să arate Micul prinţ. Eu făceam câte 20-30 de schiţe şi i le trimiteam lui Mark pe Skype. El obişnuia să solicite modificări vizavi de fizionomia prinţului, sau de proporţiile corpului, costume, etc. până când ne apropiam de ingredientele pe care le doream pentru protagonist.”

Boose, coordonatorul de animaţie al filmului afirmă că cel mai greu de realizat i s-a părut combinaţia dintre sensibilitatea poetică europeană şi estetica tradiţională a naraţiunii. “Este un film foarte personal,” susţine Boose, care a lucrat ca animator pentru filmul Disney “Lilo & Stitch” sau filmele studioului Pixar - “Cars,” “Ratatouille” şi “Up.” „Acesta este un film personal, aşa că a trebuit să ne convingem întâi dacă relaţia dintre bătrânul Aviator şi Fetiţă era credibilă. Pentru a reda pe ecran legătura lor, care se transformă încet-încet în prietenie, a fost o adevărată încercare.”

Boose de asemenea consideră că dimensiunile mai mici ale proiectului, echipei, studioului, etc, au avut un efect eliberator asupra lui. “Aveam o echipă mai mică, ceea ce a contribuit la o experienţă mai intimă. Ne-am implicat în mai multe aspecte ale filmului. Procesul era acelaşi, echipa era eterogenă, însă extrem de pasionată de acest proiect. Cu Mark am lucrat extraordinar pentru că el îi îndrumă pe animatori ca şi când ar fi actori. Tot ceea ce conta era ca ei să fie legaţi emoţional de personaje.

Dezvoltarea magiei tehnice

Coordonatorul de personaje în 3D, Hide Yosumi, care a fost director tehnic pentru filmele Disney - „Bolt”, „Tangled” şi „Wreck-It Ralph” şi echipa lui au creat un nou sistem de macarale special pentru „Micul prinţ”. “Am creat acest sistem flexibil, dar robust, pentru că trebuia să fim foarte atenţi la personajele în 3D,” remarcă el. “Noi modificam personajele tot timpul de-a lungul filmărilor. Scopul nostru era să nu pierdem prea mult timp de fiecare dată când regizorul ne cerea să schimbăm modelul pentru personaj, sau decorul, iar o oră mai târziu, să-l punem la loc.”

Conform celor spuse de Yosumi, o mare provocare pentru echipa CG a fost să adauge dimensiuni noi lumii 2D pe care am introdus-o în film. „Treceam de la o lume în 2D, creată de Saint-Exupéry la o lume în 3D, CG. Aceasta schimba tot procesul. Când cream un personaj în 2D, trebuia să concepem şi imaginea lui completă, la 360 de grade. Trebuia să verificăm permanent toate unghiurile şi să ne asigurăm că personajul era potrivit pentru marele ecran. Filmul avea propria lui identitate, dar aveam totuşi nevoie de o legătură puternică cu lumea descrisă în carte. De asemenea trebuia să facem legătura între secvenţele filmate în tehnica stop-motion şi părţile realizate pe calculator. Imaginea nu trebuia să fie nici prea realistă, dar nici ca-n desenele animate, ci undeva, pe la mijloc—o lume care să fie credibilă pentru spectatorii care o văd pentru prima dată.”

Bine aţi venit în lumea Stop-Motion

Când a sosit momentul să aleagă o echipă pentru realizarea secvenţelor  stop-motion ale MICULUI PRINŢ, Osborne a decis să-l cheme pe Jamie Caliri, recunoscut pentru reclama premiată “Dragon” a United Airlines şi pentru secvenţele de final ale filmelor: “Lemony Snicket’s A Series of Unfortunate Events” şi “The United States of Tara.”

“Am avut noroc să-l avem alături de noi pe Alex Juhasz (“The United States of Tara”, “The Babadook”), care are un ochi extraordinar şi un stil fantastic în ceea ce priveşte ilustraţiile, care a lucrat la conceptul de producţie în primele sale faze. Am creat nişte modele sculptate, pe baza ilustraţiilor sale, pe care le-am fotografiat şi apoi le-am trimis lui Mark. Intenţia noastră era de a filma într-o manieră liniştită şi conservatoare, pentru că vroiam să ne concentrăm pe frumuseţea simplă a materialului.”

Caliri, Juhasz şi regizorul pentru animaţia stop-motion,  Anthony Scott, au lucrat îndeaproape cu Osborne pentru a construi lumea aşa cum apărea ea în paginile cărţii Aviatorului. “Am decis să folosim hârtia pentru că Mark şi-a construit povestirea în jurul Prinţului…acele pagini volante din cartea bătrânului Aviator, care au rezistat atâţia ani. Ele au o legătură clară cu povestirea. Aşa că începem cu secvenţa de la început, realizată în întregime din hârtie, apoi totul capătă volum, iar noi folosim hârtie şi clei, ceea ce permite aplicarea de acuarele pe feţele personajelor. Totul este construit foarte teatral, dar platoul este iluminat în mod realist.”

Caliri menţionează că una dintre scenele lui favorite are loc la începutul procesului. “În prima noastră secvenţă introducem o lume de hârtie, văzută prin ochii Fetiţei,” subliniază el. “Trecem de la tehnica CG la o lume de hârtie, filmată în stop-motion, aşa cum şi-o imaginează Fetiţa. Modelele de hârtie se deplasează spre un tunel de hârtie, care are norişori, iar apoi se întorc spre dunele de nisip. Am realizat asta cu ajutorul unor modele tăiate din hârtie şi apoi pictate, plasate într-un spaţiu 3D, pur şi simplu pe o masă.”

Anthony Scott, regizorul animaţiei stop-motion, consideră că felul în care sunt alcătuite păpuşile şi decorurile, face ca secvenţa aceasta să fie deosebită. În ceea ce priveşte dificultăţile, el menţionează complexitatea pe care au presupus-o filmările Micului prinţ. “Din punctul de vedere al animaţiei, unul dintre primele mele griji s-a îndreptat către eşarfa Micului prinţ,” îşi aminteşte el. “În carte, ilustraţiile arată cum eşarfa se opreşte uneori în aer, ca şi cum ar sta deodată vântul. Mă întrebam ce gândeşte Mark despre acest lucru, aşa încât am discutat şi am hotărât să stabilim viteza vântului pentru fiecare secvenţă în parte. În acest fel vântul devine un alt personaj al filmului! Odată ce aceste lucruri au fost decise, animatorii au întocmit un ghid în legătură cu modul cum să animeze eşarfa”.

Exploreaza subiecte similare:

The Little Prince

Alte știri din cinema

Unde se va opri Inside Out 2? Noi recorduri pentru animaţia Pixar

Continuarea a încasat 1,44 miliarde de dolari, dar totalul s-ar putea să fie considerabil mai mare

Primul serial Alien termină filmările: acţiunea are loc pe Terra!

Alien: Earth îi are în rolurile principale pe Sydney Chandler şi Timothy Olyphant

Animaţie cu spermatozoizi, pregătită să... ejaculeze pe ecrane

Animaţia Spermageddon promite să fie la fel de ireverenţioasă ca Sausage Party

Timothée Chalamet învaţă să joace ping pong pentru Marty Supreme

Actorul din Wonka şi Dune interpretează un campion la tenis de masă

Părerea ta

Spune-ţi părerea
cosmin742000 pe 2 decembrie 2015 17:39
l-am tras si eu.Din 11 filme vazute din 2016 . 5 sunt animatii , celelelalte 4 foarte foarte proaste., ca de 2015
conu66 pe 5 decembrie 2015 02:43
Interesantă ideea de a aduce o capodoperă clasică a literaturii pentru copii în epoca automobilului hibrid și a calculatorului...este însă bizar amestecul -animația este realizată în Franța ,sub sigla M6 iar dialogul în limba engleză,cu o pronunție get-beget americană.Filmul are și părți bune,dar nu mi-a plăcut că se îndepărtează mult de scenariul original iar animația este pe alocuri naivă...caraghioasă, de parcă un copil de grădiniță s-ar fi jucat cu culorile...Departe de calitatea unor super-producții gen Frozen,Big Hero 6 sau Inside Out...deși tema ar fi fost foarte generoasă !

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells