Pentru un mega-fan Star Wars care nu știa înainte aproape nimic despre Star Trek, Strange New Worlds face o treabă extraordinară în a genera un interes real în cealaltă mare franciză SF, întrucât creează o conexiune puternică între spectatorii vechi sau noi și personajele îndrăgite de mai mult de jumătate de secol. Pentru mine a funcționat cu brio. Acum sunt determinată să cunosc universul seriei și aventurile navelor spațiale Starfleet cât de mult îmi permite timpul. Dar cum reușește serialul creat de Akiva Goldsman, Alex Kurtzman și Jenny Lumet să fure inimile audienței și ce aduce noul sezon în plus?
Star Trek: Strange New Worlds reprezintă un prequel la Star Trek: The Original Series (1966-1969), urmărind trecutul personajelor iconice create de Gene Roddenberry precum Captain James T. Kirk, Spock, Nyota Uhura, Nurse Christine Chapel sau Lieutenant Montgomery Scott și faimoasa navă USS Enterprise în misiunile sale de explorare a vastei întinderi cosmice. După două sezoane de succes din cele cinci aprobate, producția lansează acum sezonul al treilea, disponibil în România doar pe SkyShowtime.
Primul episod începe în forță și aruncă publicul în haosul, agitația și dinamismul luptei, fiind o continuare directă a episodului de final din sezonul doi, care i-a lăsat pe fani în suspans. Câțiva membri ai echipajului Enterprise și sute de coloniști de pe o planetă aflată în afara teritoriului Federației au fost transportați fără voia lor pe nava monstruoasei specii Gorn, una dintre cele mai înspăimântătoare din universul cunoscut. Pentru a-i salva pe toți, Căpitanul Christopher Pike și echipa trebuie să treacă peste ordinul oficial dat de Amiralul Robert April și să vină cu o idee ingenioasă, ca de fiecare dată.
Deși se întâmplă adesea ca nivelul calității serialelor mai lungi să scadă de la un an la altul, sezonul al treilea din Strange New Worlds se menține, fiind produs cu aceeași atenție la detalii ca cele de dinainte. Fie că vorbim de episoade care au sens pe cont propriu, ca cele plasate preponderent în realități alternative (Wedding Bell Blues, A Space Adventure Hour), sau de episoade a căror acțiune se află în strânsă legătură cu un context larg și specific (Hegemony, Part II, Shuttle to Kenfori), totul este scris și executat meticulos: povestea, răsturnările de situație, construcția de personaj, dialogurile, imaginea, sunetul, muzica, decorul, costumele, coregrafia – de luptă sau de dans. Serialul excelează la toate acestea în timp ce își îndeplinește cea mai importantă și dificilă misiune, aceea de a rămâne fidel moștenirii lăsate de predecesorul lui.
Star Trek: Strange New Worlds explorează genuri și stiluri așa cum explorează Starfleet spațiul, combinând rădăcinile SF & Fantasy cu acțiunea, romantismul, comedia și drama psihologică pentru a livra un produs potrivit pentru toate gusturile. Unele episoade au chiar trăsături particulare, experimentând cu animația, musicalul, filmul de epocă, parodia sau elementele thriller/horror. Serialul propune un univers în care totul e posibil, dar orice e justificat – atât în interiorul poveștii cât și în ce privește crearea ei.
Însă atuul lui cel mai mare este că în ciuda explicațiilor științifice complexe, a lumilor bizare și a caracterului de epopee spațială, întregul scenariu este conturat cu ajutorul unor personaje profund umane, fiecare cu propriile dorințe, traume, frici și nesiguranțe. Din acest motiv captivează spectatorii, fiindcă aceștia se pot identifica cu ele. Chiar și cel mai bine intenționat echipaj cu cele mai spectaculoase aventuri are nevoie de mici defecte pentru a fi realist. Nimic nu e doar alb și negru, iar Star Trek: Strange New Worlds se joacă cu nuanțele fără a pierde esența idealurilor morale care stau la baza lui.
