Clasicele Un om în loden, Privește înainte cu mânie, Poarta albă, printre filmele difuzate de TVR în weekend, la „Noaptea albă a filmului românesc”

În prima săptămână a lunii ianuarie 2024, „Noaptea Albă a Filmului Românesc” este dedicată unuia dintre cei mai apreciaţi cineaşti români. Operator, scenarist, producător și regizor de film, Nicolae Mărgineanu a adunat cinci decenii petrecute în cinematografia românească. A făcut parte din generația anilor 70, extrem de importantă pentru tot ceea ce a însemnat filmul românesc și a fost martor la nașterea noului val, cu regizori tineri și foarte curajoși, se vede într-un comunicat remis Cinemagia.

TVR Cultural, TVR Internațional și TVR Moldova invită telespectatorii în noaptea de sâmbătă, 6 spre 7 ianuarie, la un maraton cinematografic alături câteva dintre cele mai reprezentative creaţii semnate de Nicolae Mărgineanu. „Noaptea Albă” va debuta, de la ora 21:15, cu un interviu-portret al cineastului, realizat de producătoarea Claudia Nedelcu Duca, urmat de Un om în Loden (ora 21:41), Privește înainte cu mânie (ora 23:06), Amfiteatre și închisori (ora 00:25), Părintele Arsenie Boca, omul lui Dumnezeu (ora 1:15), Poarta Albă (ora 2:40) și Cardinalul (ora 4:20).

Regizorul Nicolae Mărgineanu s-a născut în 1938, în Cluj și poartă numele tatălui sau, marele psiholog și profesor la Universitatea Victor Babeș din Cluj, Nicolae Mărgineanu, închis de regimul comunist mai bine de 16 ani, în urma unuia dintre cele mai absurde procese politice.

În urma detenției tatălui său, Nicolae Mărgineanu a fost dat afară din liceu împreună cu sora sa. Mai târziu, s-a înscris la Facultatea de Chimie din Cluj, de unde a fost exmatriculat și a lucrat câțiva ani ca șofer pe un șantier din Hunedoara. Regizorul Nicolae Mărgineanu a mai urmat o școală tehnică de metrologie și a intrat primul la secția de imagine film a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, pe care l-a absolvit în 1969. Regizorul Nicolae Mărgineanu este căsătorit cu actrița Maria Ploae.

Despre reîntâlnirea cu tatăl său, după 16 ani, cineastul a povestit în interviu: „Tata se mira, se minuna că suntem atât de mari, că am crescut… greu de descris în cuvinte. Nu ne mai săturam să îl privim. Nu ne mai săturam! Despre închisoare nu a vrut să vorbească în primele clipe, pe urmă, l-am rugat și ne spunea, dar foarte puțin. La un moment dat a fost un mic incident care ne-a stupefiat pe toți - mama, la bucătărie a aruncat niște firimituri la gunoi, fără să își dea seama și tata a avut o izbucnire de furie, singura de altfel: “Cum poți să faci așa ceva? Firimiturile astea… cineva ar fi fericit să le aibă!”. Doar așa răzbătea ceva din suferința lor. Au fost multe cazuri de foști deținuți care, după ce au ieșit din închisoare, nu se ridicau de la masă până nu mâncau toate firimiturile rămase pe masă. Nu puteau fi convinși să renunțe la acest obicei, atât de mult le-a lipsit hrana și atât de umiliți au fost neavând aceste condiții minime de trai”.

Marcat de destinul tragic al tatălui său și de trauma trăită în copilărie şi adolescenţă, regizorul Nicolae Mărgineanu a realizat filme despre detenţia politică, despre nedreptăţile, suferinţa şi rănile celor care au plătit cu libertatea pentru curajul lor.

„Am fost un martor al acestor vremuri. Am avut șansa să cunosc foarte bine această lume. După '89, am stat de vorbă cu mulți deținuți politici și cu oameni care au trecut prin aceste întâmplări, încât era o datorie de onoare să fac astfel de filme, pentru că știam foarte bine despre ceea ce fac. Faptul că la „Undeva în est”, finalul într-adevăr este tragic, e așa pentru că așa a fost cu colectivizarea agriculturii. Nu a fost nimic exagerat. În filme ca „Binecuvântată fii, închisoare”, „Poarta Albă” sau „Cardinalul” finalul e luminos. E o Românie care a trecut prin aceste experiențe tragice, dar care a ieșit totuși din ele și sper și cred că a învățat ceva din toate aceste întâmplări”, spune regizorul Nicolae Mărgineanu.