Articole Wallace & Gromit in The Curse of the Were-Rabbit

In orice film animat, reprezentatia personajelor se datoreaza atat – sau chiar mai mult – animatorilor, cat si actorilor care le imprumuta vocile. Exista un adevar special in lumea animatiei, unde animatorii isi petrec nenumarate ore sa aduca papusi neanimate la viata, putin cate putin. Procesul incepe cu crearea papusilor.

In filmele de scurt-metraj, Wallace si Gromit rar se intalnesc cu alte personaje umane, dar acest lucru nu se intampla si in acest film de lung-metraj. Producatorul-designer al modelelor, Jan Sanger si echipa lui au avut datoria de a proiecta si crea un intreg cartier de vecini, atat oameni, cat si animale, de diferite varste, forme si marimi. În plus, pentru ca parul si imbracamintea modelelor sunt modelate si pictate manual pentru fiecare papusa inparte, modelatorii au trebuit sa fie si designeri vestimentari si hairstilisti – pentru niste clienti cu gusturi excentrice.

Park spune, „Personajele principale, Wallace si Gromit, erau deja stabilite, dar sunt mult mai multi oameni aiorasului implicati in poveste.Am avut o echipa grozava care a creat modelele a 40 de personaje suplimentare in film, inclusiv Victor si Lady Tottington. A fost multa munca in crearea acestor doua personaje, mai ales pentru Lady Tottington, care avea nevoie o intreaga garderoba de rochii. Au existat adevarate dezbateri asupra carei rochii trebuie sa poarte si in care scena”, recunoaste el razand.

Sanger spune, “Lady Tottington si Victor sunt niste personaje fantastice de lucrat cu ele. Victor este putin mai pretentios si are propriile planuri referitoare la ce sa faca cu iepurii. În general, il avem in costumul lui safari de vanatoare, care nu lasa nici o indoiala asupra intentiilor lui. Iar pentru Lady Tottington – pentru gratia si eleganta ei, am petrecut mult timp cautand prin reviste de moda pentru a ne inspira in crearea unui costum care sa i se potriveasca”.

Fiecare papusa are in esenta aceeasi constructie, incepand cu o armatura de metal, care tine locul scheletului personajului. Bineinteles ca sunt variabile dupa marimea si pozitia personajului, daca are doua picioare sau patru picioare, ca in cazul lui Gromit. Fiecare personaj trebuia refacut in diferite pozitii si costume variate – unele mai mult decAt altele, depinzand in cat de multe scene trebuiau sa apara. De exemplu, au existat 35 de versiuni ale lui Wallace si mult peste zece versiuni ale lui Victor si Lady Tottington. În plus, trebuiau sa fie un intreg asortiment de piese care se interschimba si se reinlocuiesc, incepand cu ochi si urechi, pana la capete si picoare. Zeci de guri au fost, de asemenea, modelate pentru fiecare personaj, astfel incat animatorii sa poata potrivii gurile personajelor cuvintelor pe care acestia le exprima. De fiecare data cand se schimba o gura, animatorul trebuia sa aiba grija sa stearga orice urma a vechii guri inainte de a continua.

Odata ce toate modelele au fost terminate, au fost inmanate animatorilor care si-au petrecut urmatorii cativa ani realizand reprezentatia papusilor. Daca ar fi sa ne gandim doar in termeni numerici: intr-o secunda de film sunt 24 de cadre, asa ca, depinzand de actiunea dintr-o secventa, este posibil sa avem 24 de cadre separate de filmat pe personaj pentru fiecare secunda dintr-o scena, fiecare cadru implicand cel mai mica miscare a corpului, a capului, a bratelor, a picioarelor, a mainilor, a degetelor, a ochilor, a urechilor, a gurii si asa mai departe. În plus, plastelina utilizata este maleabila, asa ca acest lucru implica o resculptare constanta.

Animarea lui Gromit a marcat una dintre cele mai mari provocari a echipei de animatie, datorita faptului ca tot ce gandeste si simte el trebuia sa fie exprimat fara nici un cuvant; totul era in fruntea, ochii si limbajul corpului lui.Toata reprezentatia lui se afla in mana animatorilor.