Articole Side Effects

Cu peste un deceniu în urmă, scenaristul Scott Z. Burns s-a documentat timp de câteva săptămâni în renumitul centru psihiatric din New York, spitalul Bellevue. Burns, care pe atunci lucra la aclamatul serial Wonderland, i-a intervievat pe psihiatri și i-a urmărit tratând pacienți suferinzi de boli mintale, unii dintre care comiseseră acte criminale.

„A fost o experiență extraordinară” - spune Burns - „Unii dintre oamenii internați erau criminali înspăimântători, alții erau atât de bolnavi încât nu înțelegeau regulile de bază ale societății și nu le puteau respecta sub nicio formă.”

Burns a început să scrie scenariul pentru Efecte Adverse cu ajutorul dr. Sasha Bardey, care atunci ocupa funcția de director adjunct al departamentului de psihiatrie juridică al spitalului Bellevue. „L-am cunoscut pe Sasha când lucram la Wonderland. Contribuția lui a fost esențială, pentru că filmul trebuia să corespundă fidel cu realitatea.”

Și Bardey a fost dintotdeauna intrigat de ideea unui thriller bazat pe conceptul de psihiatrie: „Odată ce am construit structura poveștii, Scott a scris scenariul, iar eu i-am oferit datele contextuale.” Talentul uluitor de a povesti al lui Burns și expertiza lui Bardey s-au îmbinat într-un thriller revelator. „Exploatează frontiera dintre realitate și boală mintală”, spune Bardley. „Nu poți să știi cu certitudine dacă lucrurile sunt ceea ce par a fi, e un concept caracteristic lui Hitchcock. Iar finalul e fantastic, e o lecție de viață și e foarte incitant.”

Burns a găsit dovezi în articolele de presă publicate la acea vreme cum că medicamentele prescrie pentru depresie, anxietate sau alte dereglări psihice totodată induceau un comportament inexplicabil în cazul unui număr mic, dar semnificativ, de pacienți. Medicamentele prescrise frecvent erau considerate cauza unor crime, începând de la agresiune fizică până la omucidere. Un bărbat din California a fost achitat de pedeapsă într-un caz de accident de mașină pe care l-a provocat în timp ce era sub influența unui tratament prescris pentru insomnie. Un antidepresiv popular a fost invocat într-un caz de răpire și viol.

La fel de fascinante i s-au părut lui Burns și poveștile despre abaterile disciplinare ale medicilor. „Apăruse o știre despre un psihiatru care a încercat să-l angajeze pe unul dintre pacienții săi, un criminal condamnat, s-o ucidă pe amanta lui.” - spune Burns. „Când pacientul s-a dus la poliție, nu i s-a dat crezare pentru că, evident, era considerat nebun. Povestea noastră e cu totul alta, dar răsturnările de situație sunt la fiecare pas și te fac să te întrebi în permanență ce s-a întâmplat cu adevărat și cine spune adevărul.”

Producătorul Gregory Jacobs, care a lucrat cu Soderbergh și Burns la filmele Informatorul! și Contagion: Pericol Nevăzut, spune că Efecte Adverse e primul thriller plasat în contextul ăsta. „N-am văzut nicio producție cinematografică despre industria farmaceutică sau despre răspândirea antidepresivelor în societatea noastră. Și e, totodată, un thriller incitant.”

Pe măsură ce dezvolta scenariul, Burns a luat legătura cu doi colaboratori de încredere: regizorul premiat la Oscar și producătorul Lorenzo Di Bonaventura. „Lorenzo m-a angajat să scriu scenariul pentru Informatorul ! pentru Warner Bros, într-un moment în care nu eram în măsură nici să fiu ghid în studiourile Warner Bros.” - mărturisește Burns. „Dar a crezut în mine. Tocmai pornise o companie de producție, așa că l-am sunat. El a fost acolo când filmul era al nimănui și a fost deschis la variantele de distribuție. Omul ăsta a făcut filme uriașe, dar iubește cinematografia și vrea să facă diferite tipuri de film.”

Soderbergh e foarte priceput la „matematica narațiunii”, spune Burns. „Câte elemente intră în joc? Cum interacționează cu așteptările publicului? Cum să evităm clișeele? E un bun arhitect și creează personaje fascinante și scrie dialoguri intrigante.”

Burns avea de gând să regizeze Efecte Adverse, dar când Soderbergh l-a întrebat dacă îl lasă să regizeze filmul, scenaristul n-a ezitat să-i dea undă verde. „Steven avea o perioadă de pauză și era foarte dornic să regizeze Efecte Adverse”, își amintește Burns. „Aveam o abordare similară asupra filmului. N-aș fi avut niciun motiv să regizez filmul decât pentru a-mi hrăni orgoliul și orgoliul nu e bun catalizator creativ. Mi-am spus: dacă rămân două minute din meci și aș putea să intru pe poziția de fundaș, dar ar putea și Drew Brees, cine ar fi mai folositor echipei?”

Burns și Soderbergh au făcut echipă bună când au colaborat la filmele Informatorul! și Contagion: Pericol Nevăzut, adaugă producătorul. „Se înțeleg perfect. Filmele lui Steven sunt întotdeauna un comentariu social. Povestea asta e concepută în jurul ideii că nu știm cum ne afectează cu adevărat medicamentele astea, dar societatea a ajuns să depindă de ele. Privitorul va decide în final dacă e un lucru bun sau rău.”

Asta e una dintre întrebările cu care se confruntă publicul filmului Efecte Adverse, un thriller construit pe ambiguitate morală și fragilitatea umană. „Cred că factorul uman e ceea ce atrage la un thriller. Ești pus pe gânduri de crezurile și percepțiile tale, dar și de mecanica intrigii. E distractiv să îi tai publicului craca de sub picioare, iar eu și Steven ne-am dorit să zdruncinăm crezurile oamenilor.” - spune Burns.

DOCTORI ȘI PACIENȚI

Efecte Adverse e primul film în care joacă Rooney Mara după ce a fost nominalizată la Premiile Oscar pentru rolul din producția care a lansat-o pe scena hollywoodiană, Fata cu un Dragon Tatuat. Dar Soderbergh a remarcat-o pe Mara din filmul ei anterior, Rețeaua de Socializare, regizat de David Fincher.

„Când alegea distribuția pentru Fata cu un Dragon Tatuat, David m-a întrebat ce părere am despre Rooney în rolul principal” - spune Soderbergh. „Consideram că o actriță mai puțin cunoscută ar fi potrivită pentru rol. Ne-am împrietenit, pentru că auzise că l-am încurajat pe David să-i dea rolul, și când s-a ivit ocazia unei colaborări, am sunat-o.”

Mara a spus că și povestea, și rolul lui Emily i s-au părut fascinante. „Am citit scenariul de mai multe ori. E construit în așa fel încât crezi că înțelegi pentru ca mai târziu să-ți dai seama că realitatea e alta. Nu se mai fac astfel de filme thriller în prezent. Cu siguranță e o revenire la filmele clasice. Iar Emily e un personaj complex și interesant. Nu am întâlnit prea multe astfel de roluri feminine. De obicei sunt roluri de iubite sau soții, adică a doua vioară pentru un rol masculin. Așa că e foarte incitant când se ivește un rol ca ăsta.”

Emily a plecat din Vestul Mijlociu la New York ca să studieze grafică, dar a ajuns să lucreze ca barman. „A cunoscut un tip bogat de pe Wall Street și a profitat de ocazie”, povestește Burns. „Îl iubește pe Martin, dar când ești bântuit de nesiguranță și frică, dragostea e o experiență aparte. Martin îi oferă siguranță. Asta o cucerește, iar el e sedus de frumusețea și misterul ei.”

Scenaristul spune că Mara este o prezență misterioasă. „Are ceva ce îți stârnește curiozitatea. De prima oară când am întâlnit-o mi-am dorit să descopăr mai mult. Interpretarea rolului lui Emily îți atrage atenția și te face să te apropii și să-ți ciulești urechile. Asta poate fi o atracție la fel de puternică precum simpatia. Vrei să afli ce se petrece în lăuntrul persoanei. Misterul poate fi sexi și periculos.”

Când Martin a fost condamnat la închisoare pentru spionaj industrial, Emily a rămas fără nimic, susține actrița. „Locuiau într-o casă superbă pe apă. Duceau o viață îmbelșugată. El a cucerit-o și a avut grijă de ea. Acum locuiește într-o garsonieră, departe de stilul de viață cu care se obișnuise. Trebuie să lucreze în fiecare zi, să plătească facturile, să se întrețină singură.”

Actrița, care începe să-și găsească locul în Hollywood, spune că experiența de lucru cu Soderbergh a fost o schimbare binevenită. „ A fost o experiență deosebită. Am lucrat cu un echipaj de filmare modest și am tras numai câteva duble. Zilele de lucru sunt mult mai scurte față de ce eram obișnuită. Steven stăpânește fiecare aspect ale filmelor sale. Vine pe platou cu o viziune completă asupra filmului.”

Mara și Soderbergh au construit cu mare atenție personalitatea dificilă și uneori contradictorie a personajului ei. „Cred că lui Rooney i-a plăcut să joace ambele fațete ale monedei.”, spune regizorul. „Are simțul umorului și apreciază aspectele de comedie neagră ale rolului. E greu să balansezi toate astea și să le îmbini în mod natural, mai ales pentru că, așa cum se întâmplă de regulă, nu am filmat în ordine cronologică. Rooney a punctat corect starea personajului său în fiecare scenă.”

După ce se izbește intenționat cu mașina într-un zid și ajunge la spitalul de urgență, Emily e lăsată în grija doctorului Jonathan Banks, interpretat de Jude Law. Un medic ambițios și de succes, Banks suspectează că accidentul lui Emily e un strigăt de ajutor, dar o externează din spital cu condiția să se supună la un tratament cu medicamente și psihoterapie.

„Jude e foarte atrăgător și fermecător și e... Jude Law !” - spune Burns. „Arată ca o vedetă de cinema, dar e foarte convingător în rolul unui om de știință cu o personalitate ușor stângace. Pe măsură ce trece timpul, pacienta îl dezechilibrează complet. Viața lui ajunge să atârne de marginea prăpastiei și nu are nicio cale de scăpare. Pătrunde într-un loc întunecat și e pedepsit pentru asta.”
„Jude interpretează foarte bine rolul omului încolțit”, adaugă Jacobs. „E foarte carismatic și cred că e rolul perfect pentru el.”

Rolul l-a intrigat pe Law. „Dr. Banks a ajuns într-un punct al vieții sale în care totul intră pe făgaș.” - spune actorul. „S-a mutat de curând într-un apartament nou cu familia lui, fiul său vitreg a fost admis la o școală privată, cabinetul său medical are succes și e ofertat de companiile farmaceutice pentru a face studii pe medicamente noi. Nu se așteaptă la ce va urma.”

„Scenariul ne-a permis nouă, actorilor, să nu ne înfrânăm ideile creative. Suntem umili, blânzi, suferinzi și totodată neînfricați, duri și puternici. Rooney e formidabilă în rolul lui Emily. Redă o profunzime care e rar întâlnită la actrițele de vârsta ei. Și are capacitatea de a împrăștia scântei, ceea ce e perfect pentru rolul ăsta.” - adaugă Law.

Law descrie filmul ca fiind un thriller matur și sofisticat ce se desfășoară în lumea psihiatriei și a medicamentelor. Dar adaugă: „Ceea ce mi se pare inteligent e că problema medicamentelor nu e în prim-plan. E vorba despre cineva care riscă să piardă tot și care, în cele din urmă, chiar pierde tot. De asemenea, există misterul vinovatului. Răsturnările de situație o să țină privitorii pe jar și poate că o să-i facă să revadă filmul.”

Channing Tatum, care interpretează rolul lui Martin Taylor, joacă pentru a treia oară într-un film regizat de Soderbergh. „Steven a avut ideea grozavă de a colabora cu Channing.” - spune Burns. „Inițial, mi-am dorit ca Martin să fie mai în vârstă decât Emily, dar Steven a spus că se va confunda cu ideea din Lolita. Channing e un tânăr materialist pe drumul către succes. Martin e un băiat foarte popular și arătos care s-a angajat pe Wall Street ca să împlinească visul american, chiar dacă va trebui să fure.”

E un rol nou pentru Tatum, ăsta a fost unul dintre motivele pentru care l-a ales Soderbergh. „Am vrut să-l îmbrac în costum de data asta, să vorbească diferit, și a lucrat îndelung cu un profesor de dicție pentru a învăța să vorbească articulat și curat. Prin comparație cu rolul din Mike Meseriașu’, ultimul film la care am lucrat împreună, vorbește foarte diferit. Channing e carismatic și e o vedetă de cinema, iar asta se potrivește cu personajul său.”
Tatum nu se aștepta să fie ales să joace rolul unui infractor la costum. „Eu sunt din sud și nu am absolvit facultatea. Dar Steven a fost de părere că aș putea oferi o nouă perspectivă poveștii, față de un actor care a mai jucat numeroase roluri asemănătoare.

Și actrița premiată de Oscar, Catherine Zeta-Jones, aflată la a treia colaborare cu Soderbergh, de data asta joacă rolul sofisticatei dr. Victoria Siebert. „Mi-a plăcut la nebunie ideea de a o vedea într-un astfel de film” - afirmă regizorul. „Regizez un thriller psihologic situat în New York City, așa că am vrut neapărat să joace în film. De fapt, a fost sugestia lui Scott. Mi-am spus: mie de ce nu mi-a trecut prin minte ?”

Zeta-Jones e de părere că Efecte Adverse este filmul prin care Soderbergh își dovedește cel mai bine măiestria. „E un scenariu minunat, cu o poveste captivantă și dialog inspirat cu un subiect relevant pentru societate. Are o mulțime de răsturnări de situație. Am citit multe scenarii și, de obicei, știu ce urmează să se întâmple. Dar, în cazul ăstuia, nu am știut. Jocul de-a șoarecele și pisica dintre personajul meu și al lui Jude Law e fascinant.”

ÎN CULISE

„Efecte Adverse a fost filmat în zone din New York City și din jurul orașului, iar asta poate să te intimideze”, spune Soderbergh. „În New York s-au turnat multe filme mari. E descurajator să te gândești la cei ce-au fost înaintea ta, fie că vorbim de Sidney Lumet, Martin Scorsese sau Alan Pakula. Există numeroase filme-simbol despre New York. Mi s-a părut important ca spațiul să fie un element viu în film. Nu m-am folosit de fotomontaje și n-o să-ți arăt anumite zone din New York pe care nu le cunoști doar pentru că pot. Narațiunea e prioritară. Asta nu înseamnă că nu am căutat spații interesante și diferite, dar nu am ales locuri pe care personajele nu le-ar fi știut.”

Dar filmul ne duce și în locuri sumbre, cum ar fi Centrul de Corecție din Bedford Hills, New York, Centrul de Detenție din Queens, Spitalul Bellevue din Manhattan și Centrul Psihiatric Manhattan din insula Ward de pe râul East River din New York, care e închisoare și spital pentru suferinzii de boli mintale acuzați de crime.

S-a dezbătut mult unde va locui Emily Taylor după căderea ei în dizgrație. „Am ajuns pe 157th Street, în Morningside Heights. E la periferia insulei Manhattan. Steven s-a îndrăgostit de cartier. Era un loc al nimănui la periferie și întărea ideea că ea se ascunde. S-a iscat un scandal despre soțul ei care apărea în ziare, iar prietenele ei o evitau. Încearcă să se redefinească.” - spune Cummings.

Majoritatea locuitorilor din Manhattan ar spune că e un apartament spațios, dar pentru Emily e o mare decădere. „Nu e mare, dar e tipic new-yorkez. Dormitorul ei o sufragerie despărțită de uși de sticlă. Trebuie să treci prin bucătărie ca să ajungi în baie. Știam că lui Steven îi va plăcea. Se simte mai inspirat într-un spațiu restrâns, pentru că, datorită limitărilor, va alege unghiuri pe care altfel nu le-ar fi ales.” - adaugă Cummings.

La Centrul Psihiatric Manhattan, care și azi e în stare de funcționare, au filmat într-o aripă închisă a instituției. „Am folosit un salon uriaș, care nu se afla în scenariul inițial, dar care era potrivit de cutremurător.” - continuă Cummings. „E ca o închisoare - o închisoare în care oamenii sunt ținuți sub medicație și sunt îngrijiți, dar tot o închisoare e. Locul e scăldat în culoarea verde, specifică instituțiilor de stat, care insuflă o stare deprimantă.”

Au avut acces în sala de judecată de pe 100 Center Street, unde se judecă procesele de crimă din New York. „Nimeni nu are acces acolo, dar Steven lucrează cu o echipă de filmare mică și echipamentul de iluminat e minimal, așa că suntem mai agili decât alții. A făcut într-o zi ce alții ar fi făcut într-o săptămână. Decorul oferă credibilitate poveștii.”

În fiecare seară Soderbergh monta materialul filmat în timpul zilei. „Am văzut scene pe care nu le-aș fi văzut decât peste patru sau cinci săptămâni după ce terminam de filmat.” - spune Di Bonaventura. „E un mare avantaj, pentru că își poate da seama într-un timp scurt dacă deciziile pe care le-a luat au efectul dorit. Poate să corecteze interpretările actorilor aproape pe loc, știe care va fi mersul poveștii și observă cât de bine se construiește suspansul. E un proces foarte eficient.” Cummings și Soderbergh au lucrat cu designerul Susan Lyall pentru a crea garderoba. „Ne-am gândit că ar fi potrivit ca Emily să poarte negru, e specific New Yorkului. Lucrează pentru o agenție de publicitate, așa că avea sens, dar totodată am vrut să descriem lumea ei prin culoare.” - spune designerul.

Personajul lui Jude Law i-a permis designerului să fie mai creativ. „L-am îmbrăcat pe Jude în haine frumoase, pentru că un psihiatru se îmbracă frumos. Are succes și apare în presă ca martor expert. Toate astea ne descriu felul în care arată. Dar nu am vrut să arate ca angajatul unei corporații, așa că am adăugat mici detalii, cum ar fi culoarea cămășii sau o vestă.” - adaugă Lyall.

Zeta-Jones și Tatum se îmbracă amândoi la fel de pretențios. „Personajul lui Catherine aparține de un grup elitist de pe Coasta de Est, e o autoritate în medicină și arată ca atare. Personajul lui Channing își trăiește viața în costum. Bărbații de pe Wall Street se îmbracă atent, așa că și ținutele sale mai puțin formale sunt elegante.”