Articole Khumba

KHUMBA

Curios din fire, Khumba pune tot timpul întrebări, știind foarte bine să discearnă între bine și rău. Deși e conștient că arată altfel decât ceilalți, el are o forță interioară și un curaj care îl vor duce departe atunci când decide să plece dintre ai săi.

Respins de turma lui, și, într-un fel, chiar de propriul său tată, din cauză că e doar pe jumătate dungat, Khumba e uneori nesigur pe el. Dar faptul că e diferit l-a făcut să fie mai profund, mai deschis la minte și mai empatic decât restul zebrelor. Este și foarte isteț, generos și prietenos, și nu-i e deloc teamă să ia atitudine când e provocat.

La început, Khumba e nesigur pe el și se comportă ciudat, în special când e în public. Dar, când se află față în față cu un singur oponent, Khumba nu se sfiește să arate că e isteț și hotărât. Nu-și dă seama încă de la început că e mai deschis la minte decât ceilalți, și nici că are un curaj special, căci turma l-a făcut să-și piardă încrederea în sine. Pe parcurs, Khumba intră în aventuri care-l ajută să-și șlefuiască caracterul, scoțând la iveală o forță interioară pe care nimeni, nici măcar el n-o bănuia.

Inițial, din cauză că e șicanat de suratele lui, Khumba e mai mult tentat să se ascundă, dar cea care îl va ajuta să-și găsească încrederea în sine e Tombi. Are încredere în ea, pentru că-l ajută să uite de toate problemele lui când e cu ea. Când cei mai bătrâni din turmă îl necăjesc, Khumba se retrage în ascunzătoarea lui în care a adunat tot felul de obiecte care-l fac să se simtă în siguranță. Are mereu tot fel de emoții, pentru că se străduie să fie acceptat și să dovedească celorlalți că merită respectul lor, dar, când e respins, suferă imens, așa că ajunge să fie mereu furios și să aibă un comportament distructiv. Își întoarce furia împotriva lui Tombi, pierzând, astfel, sprijinul ei, și sfârșind prin a se simți și mai singur decât înainte.
Khumba începe să fie interesat de lumea din afară, un loc unde nu s-ar mai simți vinovat, umilit și vinovat. Moartea mamei sale e ultima picătură care-l face să strângă tot curajul de care se simte în stare pentru a pleca departe.
Pornit în călătoria vieții lui, Khumba e entuziasmat de tot ce vede. La început, naivitatea lui se manifestă printr-un optimist exagerat, dar șocul realității îl face să revină rapid cu picioarele pe pământ. Devine mai serios și mai hotărât, îi ține piept lui Bradley, o supără pe Mama V, punând, astfel, capăt dependenței lor reciproce. Își înfruntă soarta singur, și învinge.

Khumba s-a născut cu picioarele tremurânde, cu ochi mari și curioși, și cu un zâmbet incoent. Pe măsură ce creștea, persecuțiile celor din jurul lui l-au făcut să-și piardă încrederea în el, și să se bâlbâie sub imperiul emoțiilor, în special în fața tatălui său. Încearcă mereu să-și ascundă posteriorul din fața celorlalți, și e mereu agitat, nesigur dacă vrea să plece, sau să stea. Privirea o are mereu cercetătoare, întrebătoare și mereu avidă de a afla lucruri noi. Ochii arată cât de frustrat e, dar și cât de hotărât să-și rezolve problemele.
Crescând, capătă încredere în el, mai ales când e foarte optimist. Dar, când speranțele îi sunt înșelate, revine rapid la gesturile sale care-i trădează nesiguranța, deși se întâmplă din ce în ce rar. Ultima oară i se va întâmpla când se va întâlni cu Vulturul.
La final, Khumba va avea statura unui armăsar puternic, cu o privire încrezătoare și sigură de sine.

BRADLEY

Bradley e păsăroiul antipatic care-ți intră pe sub piele. Pe lângă faptul că e regele sarcasmului, acest struț cu limba ascuțită e încăpățânat, lipsit de tact și, ironie, ultrasensibil, mai ales când vine vorba de penele lui. Mult prea teatral și artist nedeclarat, lui Bradley îi place să fie în centrul atenției și să fie răsăfțat de Mama V, căreia îi e profund loial.

La început, Bradley e gelos pe Khumba și se simte amenințat de atenția pe care i-o acordă acestuia Mama V, așa că profită de cea mai mică ocazie ca să-l sumbineze pe Khumba. Dacă inițial e preocupat numai de aparențe, adică de frumoasele lui pene, de-a lungul călătoriei alături de Khumba, se apropie de acesta și vedem că superficialitatea lui pornește de la teama de a nu fi dat deoparte de ceilalți. Într-un final, Bradley va descoperi că interiorul e la fel de important ca exteriorul cuiva!
Bradley e centrul propriul său univers. E adesea pierdut în "lumea lui Bradley", și se poartă de parcă nu ar avea nicio grijă. E absolut înspăimântat să nu piardă grija pe care i-o poartă Mama V, la care ține enorm, și-și face mereu griji ca aceasta să nu fie copleșită de greutatea trecutului ei.
E sfidător până la un punct, pentru că nu vrea să-și piardă prietenii, e adesea necioplit, aruncă cu insulte și îi place să se audă vorbind. Lașitatea de care dă dovadă uneori îl face să se comporte ca o fetiță, dar își revine repede și se face că nu sa întâmplat nimic.
La început, încearcă să-și țină pentru el părerea lui despre Khumba, de dragul Mamei V. Dar, când frustrarea devine prea mare și Khumba îi ia locul în grațiile Mamei V, Bradley nu-și mai poate ține în frâu adevăratele sentimente. Începe să-l respecte pe Khumba după ce acesta îl pune la locul lui.

MAMA V

Așa cum o sugerează și numele ei, Mama V este maternă, are un suflet cald și e foarte protectoare cu "copiii" ei adoptivi, Bradley și Khumba. Mama V poate să facă față oricărei situații cu care e confruntată și nu se dă în lături să facă uz de greutatea ei impresionantă. Mama V nu se teme decât de… leoparzi! Pretinde că e un spirit liber căruia îi pasă mai mult de locul încotro merge decât de locul de unde se trage, dar exuberanța și felul ei prietenos, ambele dezarmante, nu fac altceva decât să-i mascheze vina pe care o poartă în suflet pentru că și-a pierdut copilul, victimă a lui Phango.
POVESTEA MAMEI V
Puterea Mamei V stă în blândețea și sensibilitatea ei. Este veșnic optimistă și nu se uită niciodată înapoi. Dar, pe măsură ce povestea avansează, trecutul începe să-i facă greutăți, și începem să vedem cât de vulnerabilă e, de fapt. Descoperim că face tot ce poate ca să uite de întâlnirea cu Phango, care a lăsat-o fără copil și respinsă de ai ei. Deși își dorește din suflet să fie din nou mamă, e copleșită de vina trecutului. Începe ca liant al acestui trio, dar, odată ce vulnerabilitatea ei iese la iveală și reușește să scape de vină, e din nou aptă să facă loc ideii de a deveni din nou mamă.

Mama V este împărțită între impulsul pe care nu și-l poate controla de a fi mamă, și povestea ei personală, când a eușat în încercarea de a-și proteja propriul copil. Încearcă fără succes să nu-și dea frâu sentimentelor materne față de Bradley și Khumba, și oscilează între un comportament rezervat și blând și impulsurile de a fi feroce de protectoare și periculos de puternică. Se poate convinge singură că totul va fi bine, pentru ca, brusc, să sufere un atac de anxietate.
E tot mai temătoare când vede cum cresc tensiunile dintre Khumba și Bradley, dar când e doborâtă de oboseală, pierde controlul și, astfel, ajunge să se accepte așa cum este. La final, nu-și mai ține în frâu instinctul matern, ci îl acceptă.

PHANGO

Născut cu vedere la un singur ochi, și respins de familia lui când era doa un pui, Phango a ajuns să fie obsedat să fie întreg din nou. Așa cum zebrele au miturile și legendele lor, la fel sunt și leoparzii din Karoo. S-a prezis că, într-o bună zi, se va naște o zebră pe jumătate dungată, și că leopardul care o va ucide și va mânca din ea va deveni cel mai puternic vânător care s-a pomenit vredoată. Din cauza diformității sale, Phango a dezvoltat un simț al mirosului extrem de ascuțit, aproape supranatural, facându-l, astfel, un vânător excelent. Cu toate acestea, tot e bântuit de o lipsă de respect de sine și de o adâncă nemulțumire de sine, și a ajuns atât de rău, încât a ucis aproape toți leoparzii din Karoo, doar ca să rămână el singurul care să poată mânca zebra pe jumătate dungată. E extrem de superstițios și e convins că destinul său e implacabil legat de cel al lui Khumba. Nemilos și sadic. Lui Phango îi face plăcere să terorizeze animalele mai slabe decât el, sau, așa cum spune el, îi place "să se joace cu mâncarea."

Phango e sadic, imprevizibil, și are o atracție continuă față de cruzime. E umbra lui Khumba, și e opusul lui – îi lipsește orice urmă de empatie, nu are încredere în nimeni, și este nemilos. Pe măsură ce povestea înaintează, vedem cum Phango își hrănește dorința de putere ucigând prăzi tinere, și că ferocitatea lui maschează, de fapt, o stimă de sine extrem de scăzută. Cea mai mare frică a lui este aceea că își va pierde forța și că va deveni din nou exemplarul nereușit din tagma lui.
Phango e calculat și rece, mereu în gardă. Nu știm niciodată ce mișcare va face mai departe. Este obsedat să câștige puterea, dar vedem cum, din când în când, are și alt fel de gânduri.
Are mișcări lente și precise, ca și cum s-ar afla mereu la pândă. Nu se pierde niciodată cu firea, nici măcar atunci când e în vreo luptă feroce.
E sadic, dar și masochist; îi place să simtîă frica celorlalți, dar își savurează și propria frică. Îi place să amâne momentul în care își savurează victoria.
Se clatină și își pierde încrederea în sine doar atunci când întregul său sistem de principii se prăbușește, iar speranțele că va obține puterea absolută sunt nimicite.

SKALK

Un câine sălbatic răpciugos și tare-n clanță, care se poate scoate singur din aproape orice situație. E un oportunist căruia îi lipsește orice urmă de curaj, dar compensează prin istețime. Este cel mai prăpădit din haita lui, dar, în același timp e singurul cu ceva minte și cu intenții oarecum mai bune decât restul fârtaților săi. Mai degrabă l-ar ține ostatic pe Khumba în schimbul apei, decât să-l ucidă.

Skalk e un șarlatan care acționează numai și numai spre binele său personal. Deși face parte dintr-o haită, știe că depinde numai de el singur pentru a supraviețui. Skalk e șiret și schimbător, dar are un suflet bun și i-ar prii să facă parte dintr-o comunitate sau o familie, pe care o va găsi, până la urmă, în afara haitei sale.
Un coțcar care e prea leneș ca să devină o amenințare reală pentru cineva. Haita îl pune să facă lucrurile neplăcute care el știe prea bine că ar trebui făcute în echipă.
Skalk pare să nu se adapteze nicăieri, așa că nu există niciodată nimeni care să-i păzească spatele. Este călcat în picioare și disprețuit de ai lui; e un escroc mărunt care trebuie să știe să se descurce ca să poată supraviețui. Ascunde ce gândește cu adevărat, e supus, dar intrigant, și are momente în care e sinistru. Nu e diabolic, dar știm sigur că nici nu se poate avea încredere în el.

NORA

O oaie merinos cam într-o doagă, lăsată singură într-o fermă abandonată din Karoo. Frica și izolarea i s-au urcat la cap într-un mare stil! E extrem de suspicioasă cu ciudații, ceea ce e ironic, având în vedere că ea umblă de colo-colo cu craniul soțului ei decedat.
Are ochi holbați, e agitată și plină de energie, tresare și tremură tot timpul. Din cauza craniului uriaș pe care-l poartă, Nora nu-și poate întoarce capul, și e nevoită să se întoarcă cu tot corpul, așa că, pentru a-și privi victima în fața e nevoită se facă întoarcerea din trei mișcări. Când îi cade masca e doar o bătrânică inofensivă și un pic țăcănită.

SEKO

E tatăl lui Khumba, un lider puternic căruia îi pasă de turma sa. Seko e mândru, diplomat și grijuliu. Nu-i e teamă să ia decizii dificile, dar uneori acestea îi sunt o povară grea. Puterea lui începe să se clatine când își pierde partenera, fiul și controlul asupra turmei sale.

Seko își începe povestea ca un lider puternic stimat de turma sa. De obicei, e foarte diplomat, dar, când e supus unei presiuni uriașe din cauza faptului că fiul său e considerat vinovat de comunitate pentru secetă, și, mai ales după ce își pierde soția, Seko începe să fie coplești de îndoieli care-i vor știrbi autoritatea.

Lider mândru și impozant, Seko poartă o responsabilitate grea. Are privirea fermă, mișcări calculate. În mod normal nu e superstițios, așa că nu dă crezare zvonurilor care spun că fiul său e devină pentru secetă. Dar, după ce moare soția lui, Lungisa, îi vine tot mai greu să creadă că nu e așa.

NIGEL

Nigel e "trâmbițașul" turmei de zebre, cu toate că ar fi mult mai eficient dacă nu ar fi mereu ultimul care află ceva! Este mereu stresat și gata să dea bir cu fugiții. În ciuda lipsei de coordonare, a prognatismului greu de trecut cu vederea și a ochilor bulbucați, entuziasmul și optimismul lui îl fac să fie una din cele mai îndrăgite zebre din turmă.

ZUKI

E o zebră băgăcioasă și bârfitoare. E geloasă pe Fifi, pentru că arată bine, și caută mereu aprobarea celorlalți, punându-i să-i numere dungile.
E disperată să-și găsească un partener, dar strâmbă din nas la orice mascul care-i aruncă vreo privire, ceea ce, din nefericire pentru ea, nu face decât să-i agraveze situația, căci îi ies la iveală dinții extrem de urâți. A ajuns în situația în care e gata să accepte pe oricine, așa că începe să-i facă ochi dulci lui Nigel. Într-un final își va găsi fericirea alături de Mkhulu.
Zuki are obiceiul neplăcut de a-și da buzele peste cap și a-și suge dinții ca o babă care încearcă să-și șteargă rujul de pe buze. Când zâmbește (oroare!), arată lumii o față extrem de comică.

TOMBI

Singura prietenă a lui Khumba, Tombi, e diferită de celelalte zebre din turmă, care nu știu să vorbească decât despre băieți sau despre dungi. Tombi e dezghețată, curioasă, independentă și curajoasă, și nu se teme să-și apere punctul de vedere, chiar dacă asta înseamnă ca uneori, să-și înfrunte propriul tată, Thabo. Îi ajută pe cei din jur să devină mai buni.

Tombi e diferită; e deschisă la minte și nu se mulțumește cu viața îngrădită pe care zebrele din neamul ei sunt nevoite să o ducă. E convinsă că, undeva, în altă parte, o așteaptă o viață mai bună. La fel precum Khumba, Tombi va avea parte de o experiență care o va maturiza, transformând-o dintr-o adolescentă într-o tânără cu convingeri puternice, care e capabilă să-și apere principiile.