Articole Hanging Up

“Deoarece eram la primul roman, am vrut sã merg la sigur cu el, asa cã m-am inspirat din relatia mea cu tatãl meu. Am dorit sã scriu despre cum este sã fii copilul mijlociu al familiei, cel care simte mereu nevoia de a-i face fericiti pe cei din jur”, spune Ephron.

“Actiunea si personajele sunt fictive”, adaugã Ephron. “Pentru început, eu sunt una din cele patru surori, nu trei, si pãrintii mei nu au divortat. Am încercat sã captez un adevãr emotionant legat de relatia meu cu tatãl meu”.

Ca si în cazul majoritãtii dintre noi, acel ’adevãr emotionant’ din viata ei a fost dulce-amar. “Cele mai bune filme sunt adesea cele amuzante si triste deopotrivã”, remarcã producãtorul Laurence Mark, “si Afurisitul de telefon! întruneste aceste conditii deoarece este în mare mãsurã ca si viata: râsete cu lacrimi, bucurie cu regret. De asemenea existã o temã puternicã a prieteniei în Afurisitul de telefon!, subiect care mereu mã fascineazã. Aceastã temã este prezentã aici deoarece, într-un fel sau altul, cele trei surori sunt si foarte bune prietene”.

Delia Ephron spune cã atunci când tatãl ei s-a îmbolnãvit: “Eram singura [din familia ei] în Los Angeles, si comunicam constant cu surorile mele prin intermediul telefonului despre starea lui. De asemenea comunicam prin telefon constant cu tatãl meu, care niciodatã nu s-a despãrtit de telefon. Cândva îmi spunea: «Mi-am petrecut jumãtate din viatã în lumea realã si pe cealaltã jumãtate la telefon». Asta m-a impresionat foarte mult. Romanul meu a prins contur în jurul acelei declaratii”.

Ephron sustine cã tatãl sãu avea “gena telefonului” si le-a transmis-o ei si surorilor sale. “Dacã vorbesc cu una din surorile mele la telefon si ea spune ceva ce mi se pare iesit din comun, întrerup convorbirea cu ea si îmi sun cealaltã sorã pentru a-i spune si ei. Deci telefonul, în special în familia noastrã, este un obiect indispensabil”.

Trecerea de la roman la scenariu a devenit ceva familiar atunci când sora Deliei, Nora Ephron, cu care realizase anterior trei scenarii, s-a alãturat echipei de realizatori pentru a colabora la scenariu.

Cu scenariul în mânã, a avut loc o citire cu actorii. Diane Keaton a citit rolul surorii mai mari, Georgia, în timp ce Lisa Kudrow a citit rolul surorii mai mici, Maddy. Laurence Mark spune: “Nora, Delia si cu mine am fost fascinati de Diane si Lisa când au citit textul. Stiam cã ele vor fi Georgia si Maddy ale noastre”.

Nu a trecut mult timp pânã ce Keaton a fost consideratã drept regizoarea idealã pentru acest film. “Unul din cele mai interesante aspecte ale acelei audieri, a fost faptul cã Diane si-a pus amprenta pe interpretarea sa”, îsi aminteste Nora Ephron. “Nu avea nimic în comun cu surorile Ephron si familia lor din nici un punct de vedere. Nici manierele nu erau ale altei persoane ci era doar Diane care-si interpreta rolul într-un mod exceptional. Si m-a fãcut sã cred cã dacã Diane ar regiza filmul, ar deveni mai general, altceva decât versiunea fictionalizatã a ceea ce ni s-a întâmplat nouã”.

Keaton îsi aminteste cã atunci când Laurence Mark si Nora Ephron au discutat cu ea despre regizare, ea nu a fost sigurã despre asumarea unei rãspunderi în plus chiar dacã îi plãcea foarte mult scenariul. “Deoarece eu sunt cea mai mare dintre surori, îmi era destul de usor”, spune ea. “Dar mi-a plãcut scenariul pentru cã era foarte amuzant, emotionant si privitor la problemele unei familii”.

“Eu si cu Nora am fãcut prima schitã a scenariului si atunci când ni s-a alãturat Diane, Nora regiza deja You’ve Got Mail. A fost nemaipomenit atunci când Diane a acceptat sã regizeze acest film deoarece ea are o atitudine atât de proaspãtã. De asemenea si ea este sorã, si este conectatã complet la acest material”.

Ca urmare a citirii scenariului, Keaton si Kudrow au primit câte un rol principal în film. Ultima piesã a trio-ului a fost Meg Ryan, care a semnat pentru rolul surorii mijlocii, Eve.

“Ce mi-a plãcut cu adevãrat la acest film este cã în primul rând este o poveste comunicare si despre valoarea si necesitatea ei în familia ta”, spune Ryan despre ce a atras-o la acest rol. “În scenariul nostru secventele se succed de la extrem de amuzante la unele mai triste, iar eu cred cã acesta este cel mai la îndemânã mod de a vorbi despre o parte din aceste probleme”.

Pentru rolul tatãlui, Lou, realizatoarele l-au ales pe Walter Matthau. Lou este descris de cãtre Diane Keaton ca fiind: “nebun, dement - dar care are o minte strãlucitã. Observatiile lui sunt excentrice, dar sunt atât de precise încât vrei sã asculti ceea ce spune si ceea ce gândeste. Chiar si asa el distruge totul în jurul sãu, fiind genul de om pe care nu îl poti ajuta dar de care te îndrãgostesti si pe care îl respecti într-un mod aparte”.

Dupã spusele Norei Ephron: “dacã l-ati fi întâlnit vreodatã pe tatãl meu si v-ati fi întrebat cine l-ar putea întruchipa într-un film, cu sigurantã ar fi fost Walter Matthau”.

“Este extraordinar sã-l avem pe Walter Matthau în rolul tatãlui meu”, afirmã Ryan. “Când a intrat pe platou, toti erau fericiti sã-l aibã în apropiere deoarece este amuzant, drãgut si inteligent. Si el stie ceea ce provoacã râsul. Iar atunci când zâmbeste, ai impresia cã apare soarele. Este incredibil sã vezi cum se lumineazã acea fatã ridatã. E imposibil sã nu îl îndrãgesti”.

Probabil cã una dintre cele mai importante vedete ale acestui film nu este un actor sau o actritã, ci un obiect. “Telefonul din acest film este de fapt un instrument de torturã, iar firul sãu este ca un cordon ombilical. Acesta ne leagã de familiile noastre în prezent”, observã Bill Robinson.

“Este o gascã idealã de surori, nu-i asa?” spune Delia Ephron zâmbind. “Mereu am avut senzatia cã aceste surori si tatãl lor trebuie sã împartã un creier cam tãcãnit. Simteam cã toate personajele din carte trebuie sã fie un pic sãrite de pe fix, dar într-un mod amuzant. Si Diane, Meg, Lisa si Walter posedã aceste creiere tãcãnite. Toti sunt genii ale comediei”.

Pentru Delia Ephron, telefonul are o semnificatie aparte. “În familii, telefonul este legãtura noastrã cu lumea si, o datã ce te maturizezi, cu pãrintii tãi. Si când ai un pãrinte nebun, la un moment dat trebuie sã înveti sã ignori nebunia lui, lucru pe care Eve este nevoitã sã-l învete. Telefonul devine metaforã atât pentru comunicare cât si pentru izolare, în final pentru a face fatã situatiei.