Articole Across the Universe

Regizoare de teatru, film si opera, JULIE TAYMOR (regizoarea si autoarea povestirii) a realizat filmul Frida, cu Salma Hayek si Alfred Molina. Filmul a fost rasplatit cu doua Oscaruri si sase nominalizari. Debutul sau in cinematografie a avut loc in 1999, cu Titus, avandu-i ca protagonisti pe Anthony Hopkins si Jessica Lange. Bazat pe piesa shakespiriana "Titus Andronicus", scenariul ei adaptat a fost publicat si intr-o carte ilustrata, publicata de Newmarket Press.

Taymor a primit numeroase premii si pentru "The Lion King", care s-a jucat la New Amsterdam Theater in 1997. Printre ele, doua premii Tony: pentru regia unui muzical si pentru originalitatea costumelor. Ea a colaborat la crearea mastilor si a papusilor si a scris versuri pentru "The Lion King", care s-a jucat in 11 tari din lume. Recent, "The Lion King" a avut premiera in Africa de Sud, iar in octombrie 2007 se va juca la Paris.

"Flautul fermecat", in regia ei, a avut premiera in toamna anului 2004, avandu-l ca dirijor pe James Levine, iar acum se afla in repertoriul Metropolitan Opera.in 2000, Taymor a regizat "The Green Bird" a lui Carlo Gozzi, pe Broadway.

Viziunea regizorala originala a lui Taymor in cadrul spectacolelor de opera, s-a facut remarcata si in "Juan Darien: A Carnival Mass", prezentat la Vivian Beaumont Theater in 1996, spectacol ce a primit cinci nominalizari la premiul Tony, inclusiv pentru cea mai buna regie. Initial produs de Music Theater Group in 1988, "Juan Darien" a fost regizat de Taymor si scris impreuna cu compozitorul Elliot Goldenthal. Spectacolul a primit doua premii Obie si numeroase alte distinctii si s-a jucat la Festivalul International de la Edinburgh, la festivaluri din Franta, Jerusalim si Montreal, si s-a aflat multa vreme in repertoriu la San Francisco.

In septembrie 1995, Taymor a regizat "Olandezul Zburator" pentru Music Center din Los Angeles in co-productie cu Houston Grand Opera. A mai regizat si "Salome", de Strauss, pentru Opera Kirov din Rusia, care s-a jucat in Germania si Israel, sub bagheta dirijorului Valeri Gherghiev. In iunie 1993, ea a regizat "Flautul fermecat" de Mozart, pentru opera Maggio Musicale din Florenta, avandu-l ca dirijor pe Zubin Mehta.

Prima regie de opera realizata de Taymor a fost "Oedip rege", cu Saito Kinen Orchestra din Japonia, sub bagheta dirijorului Seiji Ozawa, in 1992. Spectacolul de opera i-a avut ca protagonisti pe Philip Langridge, in rolul lui Oedip si pe Jessye Norman in rolul Iocastei. Filmul realizat dupa opera a fost prezentat la Festivalul de Film Sundance, iar la Festivalul Filmului de Arta de la Montreal a castigat premiul juriului. Filmul a fost difuzat international in 1993, cand a castigat un Emmy, iar in 1994, premiul pentru cea mai buna productie de opera, in cadrul festivalului International Classical Music.

Fool’s Fire, primul film facut de Taymor, pe care l-a regizat si adaptat, este bazat pe povestirea lui Edgar Allan Poe "Hop Frog". Produs de American Playhouse, el a fost prezentat pentru prima data la Festivalul de Film Sundance si a fost distribuit pe PBS in martie 1992. Filmul a castigat premiul pentru Cea mai buna drama la Festivalul japonez Tokyo International Electronic Cinema Festival.

Piesa de teatru "Titus Andronicus" a lui Shakespeare a fost regizata de Taymor la un teatru din afara Broadway-ului, Theatre For a New Audience, in 1994. Alte realizari ale sale in domeniul regiei sunt: "Furtuna" (prezentat la Stratford American Shakespeare Festival), "imblanzirea scorpiei", "The Transposed Heads" (bazat pe nuvela lui Thomas Mann, in co-productie cu American Musical Theater Festival si The Lincoln Center) si "Liberty’s Taken", un muzical original creat impreuna cu David Suehsdorf si Elliot Goldenthal.

In timp ce se afla cu o bursa Watson in Indonezia, intre anii 1975-1979, Taymor a infiintat o companie de dans si teatru cu masti, Teatr Loh, la care au participat actori, muzicieni, dansatori si papusari din Java, Bali, arhipelagul Sunda, Franta, Germania si America. Compania ei a facut turnee in toata Indonezia, jucand doua spectacole: "Way of Snow" si "Tirai" (care a fost jucat ulterior si in SUA).

In 1991, Taymor a primit o bursa MacArthur pentru "geniali". A mai primit o bursa Guggenheim, doua premii OBIE, primul premiu anual de teatru "Dorothy B. Chandler" , iar in 1990 premiul artistic Brandeis Creative Arts. Harry N. Abrams a revizuit de curand cartea ilustrata care prezinta cariera de 25 de ani a lui Julie Taymor, care se numeste Julie Taymor: Playing with Fire. Cartea ei, The Lion King: Pride Rock on Broadway, este publicata de Hyperion. De asemenea, cartea ilustrata Frida: Bringing Frida Kahlo’s Life and Art to Film, poate fi gasita in editia Newmarket Press. Retrospectiva carierei de 25 de ani a lui Taymor a fost prezentata pentru prima data in 1999, la Wexner Center for the Arts in Ohio si apoi la National Museum of Women in the Arts din Washington si la Field Museum din Chicago.

In ultima perioada, Taymor a colaborat cu Goldenthal la realizarea unei opere originale, "Grendel", care a avut premiera la Opera din Los Angeles in 2006 si apoi s-a jucat la Lincoln Center Festival.

BRUNO DELBONNEL, A.F.C. (imagine) a primit o nominalizare la premiul Academiei de Film, premiul ASC si premiul Cesar pentru cea mai buna imagine, pentru filmul "A Very Long Engagement", din 2004. Pentru realizarea in colaborare cu regizorul Jean-Pierre Jeunet, Amelie, el a primit nominalizari la premiile Academiei, BAFTA, ASC si premiul European Film pentru cea mai buna imagine.

El va face din nou echipa cu Jeunet pentru adaptarea cinematografica a best-sellerului Life of Pi. De asemenea, el va realiza imaginea filmului Harry Potter and the Half-Blood Prince, in regia lui David Yates. Delbonnel a realizat si imaginea filmului Infamous, despre viata lui Truman Capote, in regia lui Douglas McGrath. A fost director de imagine si pentru The Cat’s Meow, film regizat de Peter Bogdanovich. Filmele sale franceze includ Ni Pour, Ni Contre, Marie, Nonna, La Vierge et Moi, C’est Jamais Loin si Tout Le Monde N’a Pas Eu La Chance D’avoir Des Parents Communistes.

FRANCOISE BONNOT (montaj) se afla la a treia colaborare cu regizoarea Julie Taymor, realizand montajul si pentru filmele Frida si Titus. in cazul lui Bonnot, filmul este o pasiune de familie. Cand s-a nascut, mama ei, Monique Bonnot, realiza montajul filmelor vestitului Jean-Pierre Melville. Cand s-a facut mare, ea si-a urmat mama, iar fratele ei Alain a devenit regizor. Francoise Bonnot s-a casatorit cu renumitul regizor francez, Henri Verneuil, iar fiul lor Patrick Malakian, a dus traditia mai departe imbratisand cariera de regizor.

Bonnot a devenit colaboratoarea constanta a lui Costa Gavras si a primit, in 1969, premiul Academiei de Film pentru cel mai bun montaj, pentru filmul Z, iar in 1982, premiul Academiei Britanice pentru Missing. Ea a mai reeditat filmul lui Jean-Jacques Annaud, Black and White in Color, care a primit premiul Academiei pentru cel mai bun film strain, in 1976. Ea a obtinut in 1994 o nominalizare la premiul Eddy pentru montajul filmului lui John Frankenheimer, The Burning Season, si cateva nominalizari la premiul francez Cesar (pentru Le Passe Simple, al lui Michel Drach, Hanna K., al lui Costa Gavras si Place Vendome, al lui Nicole Garcia).

Compozitorul ELLIOT GOLDENTHAL creeaza muzica pentru orchestra, teatru, opera, balet si film. In 2003, i-au fost decernate premiile Academiei si Golden Globe pentru cea mai originala partitura, pentru Frida, in regia lui Julie Taymor. Fiind nominalizat de doua ori in acel an, Goldenthal a obtinut si o nominalizare la Oscar pentru cel mai original cantec ("Burn it Blue", interpretat de Caetano Veloso).

In 2006, opera lui Goldenthal in trei acte, Grendel, in regia lui Julie Taymor, a avut premiera la Opera din Los Angeles, devenind una dintre cele mai apreciate productii din cariera lor. Pentru aceasta opera, in 2006, Goldenthal a devenit unul dintre cei doi finalisti la Premiul Pulitzer pentru muzica.

Fire Water Paper, piesa sa simfonica de mare anvergura, menita sa comemoreze 20 de ani de la razboiul din Vietnam, a fost incredintata Orchestrei Simfonice Pacific si a aparut pe disc in 1996, inregistrata fiind de Sony Classical Records si interpretata de Yo Yo Ma. Dupa debutul sau de la Pacific Symphony Orchestra, piesa a mai fost cantata cu succes la Carnegie Hall si Kennedy Center, in interpretarea Orchestrei simfonice din Boston, sub bagheta dirijorului Seiji Ozawa.

American Ballet Theater i-a incredintat lui Goldenthal si transpunerea lui Othello intr-o opera de balet in trei acte. Aceasta a fost prezentata publicului la Metropolitan Opera in mai 1997. Goldenthal a compus muzica pentru mai mult de 12 productii teatrale, inclusiv "Juan Darien: A Carnival Mass", aparuta pentru prima data in 1988, in regia lui Taymor.

Goldenthal a compus muzica pentru filme ca Heat, Titus, Interview with the Vampire, Michael Collins, Batman Forever, A Time to Kill, Drugstore Cowboy, Alien 3 si multe alte filme. A obtinut doua nominalizari la Globul de Aur, doua la premiul Tony si trei la premiul Chicago Critics Awards. I-a fost decernat premiul L.A. Film Critics pentru cea mai originala muzica, pentru filmul lui Neil Jordan, The Butcher Boy.

Lucrarile cele mai recente ale lui DANIEL EZRALOW (coregrafia) pot fi vazute la Cirque du Soleil, unde se joaca spectacolul de succes "Love" si la Dance Theatre, care face un turneu cu spectacolul "Why", care a avut premiera in primavara lui 2007, la Milano, Italia, unde s-a bucurat de cronici entuziaste.

Lucrand cu precadere pentru film si televiziune, Ezralow a realizat coregrafia pentru filmele unor regizori ca: Julie Taymor, Ron Howard, Lina Wertmuller, Marco Belocchio, Nakano Hiroyuki, Dominique Sena si Julian Temple. El a creat dansul premiat din "Windows", care s-a bucurat de cronici extinse in Bravo si a primit Emmy Award pentru creatia sa din emisiunea "Episodes" de la PBS.

In lumea muzicii, el a creat coregrafia si punerea in scena pentru artisti ca Josh Groban, Faith Hill, Andrea Bocelli, U2, David Bowie, Sting, Pat Metheny, Lucio Dalla, Ricky Martin si multi altii.

Imaginea si miscarea sa plina de gratie onoreaza multe coperte si carti cu ilustratii din lumea dansului, cum ar fi The Fugitive Gesture si Breaking Bounds. El a devenit subiectul unui film documentar intitulat The Journey of a Dancer: Daniel Ezralow, care exploreaza adancurile procesului de creatie, viata si opera sa.