Regizoare românce de cinema

Cinefilii vor avea ocazia să (re)vadă „Serata", de Malvina Urşianu, proiectat în afara competiţiei la Cannes, în 1972, în cadrul evenimentului Les Films de Cannes à Bucarest (19 - 25 octombrie). Născută în 1927, Malvina Urşianu este una dintre cele mai importante regizoare românce. Şi-a făcut debutul în 1967, cu „Gioconda fără surâs”, şi a regizat peste 10 filme. Cinemagia vă prezintă astăzi, în semn de salut pentru aducerea acestui film la eveniment, regizoarele românce de cinema.

Afișează:

1 din 14

Malvina Urşianu

Malvina Urşianu - Indiscutabil, cea mai importantă regizoare de film a noastră. Născută la data 19 iunie 1927, într-o familie boierească din Guşoieni, Vâlcea, a fost marcată încă de timpuriu de persecuţiile regimului comunist asupra părinţilor - calvar căruia i-a pus capăt căsătoria cu dramaturgul Paul Anghel. Ulterior, filmele sale s-au distins printr-o stranie dualitate: păreau să urmeze cu entuziasm linia ideologică a partidului-stat, ascunzând de fapt subtile accente critice.

Au ieşit în evidenţă: "Serata" (1971), una dintre stereotipele poveşti despre noaptea de 23-24 august 1974, care dincolo de propaganda comunistă oferea o imagine sobră a societăţii aristocratice din epocă; "Trecătoarele iubiri" (1974), sub aparenţele condamnării transfugilor, medita asupra întoarcerii la izvoare şi la sensurile primordiale; "Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu" (1980), ecranizare a nuvelei lui Negruzzi, specula cu privire la esenţele dictaturii; "Liniştea din adâncuri" (1982), povestea în ton bizar şi de un mister cam ezitant despre anii ilegalităţii şi, apoi, ai instaurării regimului comunist, iar "Pe malul stîng al Dunării albastre" (1983) şi "Figuranţii" (1987), continuau tematica din filmul sus-menţionat. "O lumină la etajul zece" (1984) descria reintegrarea socială a unei foste deţinute politice, victimă a perioadei proletcultiste, sub pretextul unei apologii a "Epocii de aur".

Citeşte şi:

Părerea ta

Spune-ţi părerea

Nimicdinceparafi pe 4 octombrie 2012 21:53

Accente erotice cam vulgare ?Intr-un film romanesc din vremea lui Ceasca?Nu e cam exagerat?

PitbulI pe 4 octombrie 2012 23:12

Nu, e realitate. Am lucrat la "Al patrulea gard lîngä debarcader". Cenzorul sef, tovaräsu' Mihai Dulea, a fäcut scandal (fraza lui a fost: "filmul e plin de sexualitate vulgarä" - si cam avea dreptate, de data asta!) Cristiana a ripostat, s-au certat ca la usa cortului. Pânä la urmä, a mai täiat din film. (Oricum, nu erau imagini explicite - nuduri, atingeri, etc... Erau doar "accente" - de privire, intonatie, comportament, dar destul de vizibile.)