Nu, nu este Fast & Furious de România. Este un film de acțiune (și) despre curse de mașini, într-adevăr, dar nu americanii le-au inventat pe acestea. Și chiar dacă ar fi făcut-o, nu au monopol pe ele. Nu înseamnă că nu putem să facem și noi, la nivel autohton, un film pe acest subiect, atâta timp cât se prezintă original și ancorat în realitatea actuală. Iar Cursa oferă publicului tot ce și-ar putea dori, de la suspans și răsturnări de situație până la momente înduioșătoare sau comice. Trailerul nu îi face neaparătat cinste, arătând doar clișeele specifice filmelor de gen.
Am fost surprinsă, astfel, de profunzimea poveștii și a replicilor. Totul s-a explicat însă când am văzut cine semnează scenariul: Anghel Damian, care l-a scris și pe cel de la Călătoria fantastică a Maronei (premieră mondială la Annecy), o animație ce m-a emoționat până la lacrimi în urmă cu cinci ani. Deși fac parte din categorii complet diferite, ambele filme păstrează o atenție deosebită la detalii și la personajelor lor. Același cineast se află și la cârma regizorală, alături de Millo Simulov, cu care a lucrat în trecut la serialul Groapa. De aici viziunea comună, atât de omogenă încât ar fi greu să îți dai seama că sunt doi regizori și nu unul singur.
Firul narativ îl are în centru pe Andrei (Denis Hanganu), un mecanic auto și foarte talentat la condus care se complace în meseria lui simplă și sigură din cauză că tatăl său, un pilot de curse cunoscut, a sfârșit tragic la volan, intrând băut într-un parapet – deci nu, nu este aceeași poveste ca cea a tatălui lui Dom Toretto din Fast & Furious. Totuși, fratele său mai mic Petru (Aris Negoiță, într-un debut surprinzător), un geniu precoce pasionat de Tik Tok, îl încurajează să își atingă potențialul maxim – tot el ia, de asemenea, parte la două dintre scenele mele favorite, discuția despre pasiuni și performanță și cea în care demască un trădător, adevăratul antagonist al filmului.
Atunci când Petru este acceptat la Insistutul Davidson din SUA și realizează că nu au destui bani pentru a plăti cheltuielile, Andrei decide să se înscrie la High Stakes, cea mai importantă cursă (ilegală) de mașini din Europa. Ucenicul său David (Ștefan Iancu) și Dinu (Andi Vasluianu), prietenul tatălui său, îl vor ajuta. Dar odată cu intrarea într-o astfel de lume trebuie să îi facă față influencerului Mario (Codin Maticiuc), rivalul lui numărul 1 și iubitul fostei sale Cleo (Ștefania Codreanu), iar sabotajul pare să vină din toate părțile, chiar și de acolo de unde se așteaptă cel mai puțin.
Cursa excelează atât narativ, cât și tehnic. Cele mai performante tehnologii utilizate vreodată într-un film românesc se găsesc aici – de aceea a devenit și primul film 4DX din cinematografia locală. Camerele dinamice, fie ele hand-held sau drone, merg mână în mână cu montajul accelerat și timelaps-ul. Cascadoriile cu mașini nu au atins niciodată acest nivel în România. Sunetul e impecabil, iar muzica e diversificată și potrivită pentru fiecare scenă – de la trap la instrumentală sau la melodii originale cântate de Ștefania. Scenariul captivează complet, iar răsturnările de situație iau publicul pe nepregătite. Nicăieri în filmografia românească nu am mai văzut un echilibru atât de armonios între scenele de acțiune, cele profunde, cele romantice și cele comice, dar și între calitatea narativă și cea tehnică.
Pe lângă mașini și dragostea de familie, Cursa abordează și subiectul faimei și al internetului („cei ce își doresc să fie virali nu sunt sănătoși la cap”), integrând rețelele sociale, live-urile și aplicațiile de tracking ca elemente ce chiar contează în a duce povestea mai departe. E important de menționat, totuși, că nici cursele, nici lumea digitală nu sunt glorificate, întrucât personajele ating în conversație atât avantajele lor, cât și dezavantajele.
În concluzie, Cursa aduce încă o speranță în cinematografia românească, fiind un film cu buget mare care poate atrage și fascina atât publicul larg, cât și pe cel pretențios – dacă acesta renunță la preconcepții. Hai că se poate să avem și noi blockbustere!
