Dacă îţi place Rowan Atkinson, comicul britanic celebru pentru personajul Mr. Bean, categoric ai ce să vezi la parodia după filmele cu James Bond, Johnny English Reborn/Johnny English... se întoarce!, pe marile noastre ecrane de la începutul acestui weekend. Ar fi o idee bună, totuşi, să nu te aştepţi la mai mult decât delicioasele gaguri fizice ale lui Atkinson, pentru că aventurile lui English sunt cam străvezii în ceea ce priveşte spectaculosul.
În lunga serie de parodii inspirate de James Bond (poţi citi mai multe despre ele AICI), Johnny English se numără, alături de Austin Powers, printre campionii la capitolul încasări. Lansată în 2003, prima parte îl urmărea pe English salvând bijuteriile coroanei britanice de-a lungul unor aventuri ce au amuzat suficient de mulţi spectatori pentru ca încasările să se ridice la 160 de milioane de dolari în întreaga lume. Opt ani după acest succes, sunt mari şanse ca situaţia să stea la fel cu Johnny English... se întoarce!, în care Rowan Atkinson dovedeşte că nu are nevoie de un scenariu inteligent pentru a-şi captiva privitorii cu grimasele sale irepetabile.
În sequel, Johnny English trebuie să descopere o cârtiţă din MI7, crema cremei agenţilor secreţi ai Angliei. Mai mult, ineptul agent trebuie să împiedice asasinarea premierului chinez de către un grup de asasini internaţionali, posesori ai unei arme infailibile... Ajutat de aghiotantul său (mult mai capabil), agentul Tucker (Daniel Kaluuya), English trebuie să se descurce printre mafioţi chinezi, multi-miliardari ruşi, asasine blonde, pisici, femei minunat de frumoase (şi cu interese ascunse), prim-miniştri, regine şi aşa mai departe, ajutat sau încurcat ba de Rosamund Pike (actriţă care s-a jucat şi ea de-a James Bond, în Die Another Day), ba de Gillian Anderson, încă celebră pentru longevivul serial Dosarele X.
Da, Johnny English... se întoarce! categoric merită văzut, dar din păcate recomandarea este doar pentru Rowan Atkinson, pentru că scenariştii nu au reuşit să vină cu un ambalaj pe măsură pentru fantasticul talent al actorului în ceea ce priveşte improvizaţiile şi expresivitatea fizică. Nu ai nici măcar o clipă senzaţia că English ar fi în pericol (poate doar în pericolul de-a se prăbuşi, din pricina propriei prostii, de la o fereastră) şi nici nu-ţi bate inima prea repede că inamicii agentului ar putea isca haos mondial cu maşinaţiunile lor la nivel înalt. De la un capăt la celălalt este evident că tot se întâmplă în sequel e gândit doar pentru ca Rowan Atkinson să se mişte, mire, strâmbe şi rostogolească în stilu-i propriu şi lucrurile chiar funcţionează atâta vreme cât actorul este în cadru. Când nu este, râzi mai degrabă DE scenariu, şi nu de el.
Pentru o distracţie inofensivă de weekend, Johnny English... se întoarce! este o soluţie eficientă (mai ales când alternativa este Abduction - poţi citi o cronică la pagina filmului de pe Cinemagia), prin urmare uită-te în secţiunea Programul Cinematografelor pentru a vedea în care cinematografe din ţară poţi vedea noile aventuri ale aiuritului agent secret.
Părerea ta
Spune-ţi părerea