Dacă trailerul filmului Father Figures ne dădea de înţeles că personajele lui Owen Wilson şi Ed Helms sunt noii Tăntălăul şi Gogomanul, filmul ne arată că cele două personaje au un IQ rezonabil, chiar dacă niciun om cu scaun la cap nu s-ar fi blocat cu maşina pe calea ferată.
De altfel, faptul că cei doi fraţi aleg să se certe (şi chiar să se bată) în timp ce maşina lor se află pe o şină de cale ferată iar în depărtare se aude trenul, e şi singura gafă monumentală a celor doi protagonişti, pe care i-am fi bănuit capabili de mult mai multe situații trăsnite.
Pornind de la o premisă cu potenţial şi anume că gemenii au ca misiune să-şi descopere tatăl pe care îl crezuseră mort, filmul ne aruncă repede în poveste şi prezintă o succesiune de peripeţii liniare ale celor doi. Fiecare nou potenţial tată e sursă de noi situaţii comice, mai mult sau mai puţin reuşite.
Bastarzii este practic un road movie, pe parcursul căruia gemenii află lucruri despre ei înşişi şi unul despre altul. La capătul drumului cei doi vor fi diferiţi de ei, cei de la început.
Există mai multe situaţii comice, replicile nu sunt cele mai reuşite, glumele preponderent silly, iar tema predilectă a dialogurilor are conotaţii sexuale.
Dacă personajul lui Owen Wilson e „excentricul”, provocator al unor situații cel puțin stânjenitoare, personajul lui Ed Helms este geamănul „șters”, banal.
Fără să reuşească deplin la capitolul umor, Bastarzii rămâne o comedie cu loseri trăsniţi de văzut când avem câteva ore de omorât cu un film uşurel.
