Experimentații animatori Ricardo Curtis (The Incredibles) și Rodrigo Perez-Castro (Rio 2, The Angry Birds Movie) s-au unit pentru a regiza Zooapocalipsa, un film potrivit pentru întreaga familie și totodată un omagiu adus filmelor cu zombie și monștri ca Noaptea morților vii sau Godzilla. Conceptul îi aparține lui Clive Barker, un scriitor responsabil pentru francize horror cunoscute ca Hellraiser și Candyman. Dacă doriți să petreceți Halloween-ul la film cu copiii, Zoopocalipsa reprezintă cea mai inspirată alegere.
Gracie, parte dintr-o haită de lupi, se plictisește în cușca ei de la zoo. Deși se antrenează constant pentru un eveniment de proporții catastrofice și bunica ei avertizează că ceva rău urmează să se întâmple, protagonista se resemnează cu gândul că zilele ei sunt doar o rutină imposibil de spart. Asta până când un meteorit aterizează chiar în perimetrul grădinii zoologice și o epidemie locală se dezlănțuie. Gracie trebuie să găsească o soluție pentru a opri răspândirea ei, dar nu va reuși singură. Leul de munte Dan și o haită de alte animale, reprezentate ale anumitor tipologii, o vor ajuta în misiunea ei.
Printre personajele cele mai interesante se numără lemurul Xavier, un cinefil francez înrăit. El știe deja cum se poate sfârși scenariul lor pentru că a văzut destule filme de gen și împărtășește fiecare presupunere atât cu noii săi prieteni, cât și cu audiența. Astfel comedia de aventură capătă o dimensiune de metacinema, pentru că atrage constant atenția publicului cu privire la faptul că vizionează o ficțiune și sparge iluzia de realitate. Această alegere poate reprezenta o ocazie potrivită pentru copii și adulți deopotrivă să se familiarizeze cu diferite concepte și clișee folosite în realizarea unui film cu monștri și duce chiar la momente comice, pentru că ajunge să chestioneze deciziile scenariștilor – ca atunci când animalele calcă pe o jucărie ce scoate sunete și se întreabă ce caută acolo pentru că apariția ei nu are niciun sens, iar lemurul o numește „un element convenabil care duce mai departe acțiunea”.
Din punct de vedere tehnic, filmul creează o atmosferă misterioasă, asortată cu suspansul din poveste. Muzica instrumentală înfiorătoare, ceața ce învăluie noaptea și cadrele monocromatice cu tente fosforescente, adesea verzi, mov, roz sau albastre – culori asociate cu monștrii – conturează exact doza de tensiune necesară pentru a conferi un sentiment de neliniște, dar a nu speria prea mult micii spectatori. Singura melodie cu versuri, auzită când se închide grădina zoo și cântată chiar și de animăluțe, va fi folosită ca leac împotriva virusului, deci are o importanță majoră în cadrul scenariului. Astfel Zooapocalipsa în cuvintele lui Xavier este „un film cu monștri cu un final de musical”.
Dincolo de aspectele comice, horror și științifico-fantastice, Zooapocalipsa are și o parte profundă, pentru că vorbește despre solidaritate și încrederea în ceilalți. Când trăiești în sălbăticie – sau într-o lume în care când ești bun, ești luat de prost – e ușor să devii egoist și adept al conceptului de „fiecare pentru el”. Totuși, puterea stă în unitate, iar adevăratele schimbări majore și misiuni imposibile au fost duse la capăt de grupuri ce au luptat pentru un scop comun. De Halloween, acesta e mesajul cu care trebuie să rămânem: indiferent cât de înspăimântătoare este situația, îi putem face față dacă avem lângă noi oamenii potriviți. Chiar dacă uneori mai pleacă pe propriul lor drum, așa cum pleacă și Dan la finalul animației.
