AMENDAMENTELE LUI MUNGIU

[halebardul]

Scrisoare deschisă către mass-media

Stimate doamne, stimaţi domni,

Scrisoarea deschisă a d-lui Cristian Mungiu către Ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional este un document forţamente subiectiv, produs nu de o persoană neutră, ci de către un participant implicat direct în competiţia cinematografică. Autorul face parte dintr-un grup artistic caracterizat prin apartenenţa la aceeaşi generaţie, cu universuri tematice înrudite şi mijloace stilistice de exprimare asemănătoare. Prin urmare, el exprimă în mod firesc în judecăţile sale interesele artistice şi financiare atât ale sale cât şi ale grupului din care face parte. Din această cauză, el consideră "greşite" acele reglementări, proceduri, interpretări ale Regulamentului de concurs care nu sunt de natură a crea avantaje proiectelor personale sau provenind din cercul domniei sale, deşi a luat parte efectiv, alături de toţi producătorii şi realizatorii de film, la realizarea acestui Regulament. Acum, după câştigarea premiului de la Cannes, dl. Mungiu se consideră centrul universului cinematografic românesc şi tot ce nu îi mai place sau nu îi mai serveşte etichetează drept "greşit".

Însă Centrul Naţional al Cinematografiei este o instituţie chemată prin lege să asigure un cadru competitiv cât mai corect şi mai echidistant pentru toţi participanţii la concurs, fie ei mai tineri sau mai în vârstă decât generaţia d-lui Mungiu. Cinematografia română nu este formată dintr-un singur om, ci din mai multe generaţii şi din individualităţi artistice, fără vârstă biologică. Ea are un trecut important şi un viitor important. Ceea ce dl. Mungiu, din unghiul său de vedere, consideră greşit alţii consideră corect. CNC nu poate schimba Regulamentul după cum vrea unul sau altul dintre participanţi sau după cum li se schimbă lor statutul de-a lungul carierei. CNC poate propune îmbunătăţirea unor prevederi din Regulament pe baza unei dezbateri şi a unui consens sau cel puţin a unei largi majorităţi a celor interesaţi din industria cinematografică. Echilibrul atins în ultimii doi ani nu trebuie stricat de dragul nimănui.

De exemplu, dl Mungiu este nemulţumit că "se pune semnul egal între un film care a luat Palme d’Or la Cannes şi un film care a fost prezentat la Festivalul din Cairo". Dar la data la care a fost statuat Regulamentul de concurs, această prevedere nu i-a suscitat d-lui Mungiu nicio îngrijorare, deoarece ambele festivaluri erau (sunt şi acum) considerate de FIAPF ca făcând parte din categoria A (festivaluri competitive) şi nimeni nu fusese selectat nici la Cannes nici la Cairo. Ulterior, dl. Mungiu a repurtat un Palme d’Or. Dintr-o dată, prevederea de mai sus nu-i mai convine, domnia sa dorind să se departajeze de cei selectaţi la Cairo. Drept urmare, inventează un scandal şi îl "informează" pe Ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional că Regulamentul este "sabotat", manipulând în acelaşi timp şi opinia publică. Alt exemplu: Dl Mungiu a făcut în timpul jurizării o obsesie contra proiectului lui Dinu Tanase, pe care în scrisoare îl veştejeşte în toate felurile. Oare de ce? Dacă dăm timpul înapoi, descoperim că dl. Dinu Tănase a fost membru în juriul sesiunii de concurs din decembrie 2006 şi a notat proiectul "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" doar cu nota 6,40. Asta este situaţia.

De la un capăt la altul al scrisorii, dl. Mungiu se căzneşte să demonstreze că CNC – aceeaşi instituţie care i-a selectat, pe baza aceluiaşi Regulament, proiectele filmelor, inclusiv participarea la Cannes şi la Oscar, finanţându-l în ultimii doi ani cu suma de aprox. 800.000 Euro; aceeaşi instituţie care l-a invitat de bună credinţă să facă parte din juriu - aceeaşi instituţie deci… nu e în stare să organizeze concursuri!! Mai mult, dl. Mungiu, orbit de o sfântă mânie, pune în cârca instituţiei noastre şi problema sălilor de cinema, şi problema distribuţiei filmelor, şi pirateria, şi altele, confundând probabil CNC cu Armata Salvării, Mama răniţilor sau Crucea Roşie! În realitate, niciuna dintre aceste probleme nu se află în competenţa şi în atribuţiile CNC. Pentru publicul larg, nespecialist, confuzia poate prinde. Pentru cei din industrie, ea nu poate decât să-l discrediteze şi mai mult pe autor.

În final, dl. Mungiu dă cărţile pe faţă: "CNC să fie degrevat de sarcina organizării concursului", care să revină unui "organism independent". Iată-ne veniţi acasă! Adică – la bani! Organism independent care să împartă banii? Independent de cine? Autorul nu precizează. Să înţelegem că o anume entitate doreşte să diriguiască banii Fondului Cinematografic pe alte criterii? Cine este acea entitate şi care ar fi acele criterii? Autorul nu precizează…

Deocamdată faptele vorbesc. CNC a organizat 5 concursuri în doi ani. Din aceste concursuri au ieşit filme care au repurtat un Palme d’Or pentru lung metraj de ficţiune, un Palme d’Or pentru scurt metraj de ficţiune, un Urs de Aur pentru scurt metraj de ficţiune, alte numeroase premii importante. Anul trecut am crescut producţia de filme finanţate de CNC cu 60 la sută. Avem în producţie 50 de filme de lung metraj de ficţiune, ceea ce este un record absolut în istoria instituţiei. Aceste filme trebuie să iasă pe piaţă în următorii 2 ani şi jumătate. Au fost contractate 17 milioane de euro în doi ani de zile. Banii nu provin de la buget, nu sunt bani publici, ci provin din procentele prelevate din venitul operatorilor de publicitate, jocuri de noroc, cablişti etc. Între producţiile în lucru se află cele ale lui Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu, Cătălin Mitulescu, Radu Gabrea, Sinişa Dragin, Sergiu Nicolaescu, Stere Gulea, Constantin Popescu, Napoleaon Helmis, Nae Caranfil, Radu Mihăileanu, Adrian Istrătescu Lener, Alexa Visarion, Dan Piţa, Şerban Marinescu, Călin Netzer, Radu Jude, Mircea Daneliuc, Bogdan Dumitrescu, Fanny Ardant, Adrian Popovici, Hanno Hofer, Marian Crişan - citaţi într-o ordine aleatoare.

În pofida asaltului denigrator la care este supus, parteneriatul Public-Privat al Cinematografiei (adică sistemul de ajutor de Stat, fără de care n-ar exista nici filme, nici premii, nici egouri supraexpandate) funcţionează. Fireşte, nu există sistem infailibil. Orice sistem este perfectibil. Dar, atenţie! Mai binele este uneori duşmanul binelui.

Perfecţionându-l, văr rugăm nu-l distrugeţi!

Cu mulţumiri,
Eugen Şerbănescu
Director General CNC
18 Martie 2009

[halebardul]

si inca o replica:

Bucureşti, 18 martie 2009

BRAVO, DOMNULE MUNGIU!

Vă scriu în calitate de exemplar reprezentativ pentru cineastul român de carură medie; sunt nici tânăr, nici bătrân, nici pe val, nici sub el, nu sunt în gaşcă, nu sunt o pleaşcă, sunt unul din cei care au ales să-şi câştige existenţa făcând filme.

Vă scriu pentru a vă spune public că aveţi dreptate: regulamentul concursului CNC e ciuruit în multe locuri şi există indicii că se fac mânării cu duiumul.

Nu contează că regulamentul a fost propus şi impus chiar de grupul pe care îl reprezentaţi, nu are importanţă că problemele nu ţin de interpretări, ci de formulări defectuoase şi e irelevant faptul că, uneori, chiar cavaleri neprihăniţi din noua gardă s-au folosit de ele ca să-şi vâre în desagă. Important e că, după ce vi s-a dat la gioale, aţi sesizat chestiunea şi apreciaţi că rezolvarea ei imediată a devenit prioritate zero.

Scrisoarea pe care aţi făcut-o publică m-a lămurit de ce nu prea vă interesează strădania unora de a obţine mai mulţi bani pentru singura artă interpretativă sau industrie din România care nu primeşte nici măcar un leu din bugetul statului şi de ce vă lasă rece tentativa de a crea stimulente fiscale pentru o cinematografie care, în lipsa lor, va sucomba.

Dumneavoastră sunteţi un om calculat şi porniţi cu interesele mai mărunte, imediate şi, dacă se poate, personal(izat)e. Cu o argumentaţie perfect corectă, stârniţi încă o bălăcăreală, puneţi tunurile pe ministru şi îl lăsaţi să creadă că e suficient să dea pe câţiva afară şi să cârpească un regulament pentru ca lucrurile să se îndrepte. Iar dacă de concurs s-ar ocupa nu CNC, ci "Asociaţia Recenţilor Câştigatori la Cannes", de exemplu, iar în comisie nu s-ar mai strecura impertinenţi cu alte păreri şi gusturi decât ale dumneavoastră, totul ar merge uns în cinematografie.

Când v-am întâlnit la Senat, la discuţiile recent deschise pentru a încerca schimbarea în bine, am sperat că v-aţi hotărât să faceţi uz de nume şi prestigiu pentru a întoarce privirea guvernanţilor spre cinematografie. Acum mi se pare că doriţi mai ales să atrageţi atenţia asupra persoanei dumneavoastră. Şi bine faceţi, domnule Mungiu, că nu pierdeţi timpul. În curând, s-ar putea să se găsească vreun (şi mai) tânăr cineast care să vă spună că vi s-a uscat Palma, aşa cum unii dintre tinerii (încă) dumneavoastră confraţi îl iau peste picior pe Nae Caranfil, aşa cum generaţia mea striga după Dan Piţa că i-a năpârlit leul, iar generaţia lui se făcea că nu ştie că Liviu Ciulei şi Mircea Mureşan au câştigat premii la acelaşi Cannes la care vă închinaţi şi dumneavoastră. De Gopo încă nu s-a luat nimeni, pentru că el a desenat, nu-i aşa, premiile la care ne uităm cu drag.

Apropo, vă rog insistent să-i daţi peste mână lui Tudor Giurgiu. Individul e aproape de a uni breasla prin festivalul şi premiile lui, aşezând alături veterani şi pifani, plebei şi corifei. Învăţaţi-l cum se procedează româneşte: sub pretextul înnoirii şi al luptei contra mediocrităţii, fiecare nou val are datoria să le bage la fund pe celelalte.

Domnule Mungiu, sunt şi acum sub impresia filmului pe care l-aţi născut. Despre dumneavoastră, pot spune doar că îmi amintiţi o vorbă pe care bunica mea mi-o spunea des în copilarie: "Fereşte-te de iacobini!".

Cristian Comeagă, producător de film

[halebardul]

Mungiu a aratat ca exista hibe in regulament si in modul de functionare a concursului iar astia s-au simtit lezati de parca le-a adus un afront personal.

[keepwalking]

ce-i aia "iacobin"?

[farabeuf]

Va scriu in calitate de exemplar reprezentativ pentru cineastul roman de carura medie;

corect

Liviu Ciulei si Mircea Muresan au castigat premii la acela?i Cannes la care va inchinati ?i dumneavoastra?.

Care Mircea Muresan, ala de a facut Azucena (2005), Sexy Harem Ada-Kaleh (2001), A doua cadere a Constantinopolului (1994) si Miss Litoral (1990) ?

Apropo, va rog insistent sa-i dati peste mana lui Tudor Giurgiu. Individul e aproape de a uni breasla prin festivalul si premiile lui, asezand alaturi veterani si pifani, plebei si corifei.

$ si E.

[farabeuf]

ce-i aia "iacobin"?

Tu esti director de editura, nu?

[keepwalking]

Tu esti director de editura, nu?

am si eu scaparile mele.
intre timp, am aflat.

[cornel]

daca nici acum nu se schimba nimic, nu mai am nici o speranta pentru cinematografia romaneasca ...

[Pitbull]

Primele trei contraatacuri la Mungiu au fost labentabile.

1) Conferinta de presä.
O farsä. Radu F. si Alexa au vorbit mult, rational, cu bun-simt si învârtitor-în-jurul cozii, pânä când Valerian Sava si Andrei Gorzo au început sä punä întrebäri concrete. Atunci, Radu F., vizibil în offside, a început sä pareze stângaci - mai ales când Gorzo a cerut, REPETAT SI INSISTENT, câteva justificäri pentru calificativul acordat proiectului Popovici-Turcanu. Aici, Alexa a spus clar: "I-am dat nota 4", iar Radu F.: "Nu mai stiu cât i-am dat... 4, 5, 6..." Valerian: "I-ati dat 9, domnule!" - la care s-a produs incredibilul: Radu F. Alexandru si-a luat lucrurile si A PLECAT DIN CONFERINTA DE PRESA PE CARE EL INSUSI O CONVOCASE!

2) Textul Serbänescului
"O operä de artä!", cum i-am spus si lui Andrei în finalul conferintei, de l-a umflat râsul.
Un text cretin si mojic, care pute a panicä.

3) Textul Comeagului
O reeditare a autobägärii în seamä (dacä pentru altä destinatie e cam târziu) din timpul räzboiului Puiu-C.N.C. de acum doi ani. Tipul nu se dezminte.

[halebardul]

Unii isi apara scaunul, altii isi vor obrazul fariseic curat, altii isi sublimeaza invidia pentru Marele Premiu.
Ce mizerie! Sper ca Mungiu sa aiba ficatul mai tare ca mine, ca eu m-am scarbit de tot.

[Pitbull]

Mungiu era în salä, cu Radu Muntean, dar n-au pus botu'. Dimpotrivä - în final, când ziaristii s-au întors spre ei cu întrebäri, Cristi a refuzat sä profite de conferinta de presä convocatä de Radu F., asa cä orice discutii cu el au putut avea loc doar individual, afarä.

[halebardul]

probabil ca a evitat ca toata povestea sa devina o tiganeala.
desi unii ar putea interpreta altfel tacerea asta, din pacate.

[Pitbull]

1) Sigur.
2) Si mai sigur.

[halebardul]

nu stiu unde a zis Mungiu in scrisoare ca CNC-ul trebuie sa rezolve si problema salilor de cinema, a pirateriei, etc, de a sarit Serbanelu cu gluma aia dincolo de orice americ?, dar iata ce sprijina CNC-ul frantuzesc:

http://www.cnc.fr/Site/Template/A0.a...TID=7&id=8&t=3

la "aides et commissions"

sprijina chiar si crearea de jocuri video!!!

[halebardul]

http://www.cotidianul.ro/iar_se_rupe...cnc-77287.html

Iar se rupe filmul la CNC
19 Mar 2009 Alexandra Olivotto | 0 comentarii | 179 vizualizari

După ce proiectul de lungmetraj produs de Ada Solomon a fost exclus din concursul organizat de Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC) pe motiv că Alexandru Solomon se afla în juriul de la documentar-animaţie, un nou măr al discordiei se prefigurează.

Regizorul Constantin Păun a participat la competiţia pentru dezvoltarea proiectelor şi a câştigat 33.000 de lei pentru proiectul „A doua moarte”, lungmetraj produs de compania Pratech, cu un scenariu scris de Eugen Ovidiu Chirovici şi de Raluca Jurcovan. Cineastul a rămas însă director general la Pratech TV. Păun a declarat pentru Cotidianul că s-a retras din acţionariatul companiei de producţie Pratech înainte de a intra în juriul CNC pentru a-şi conserva obiectivitatea, dar nu ştie dacă foştii săi colegi au realizat deja modificarea. În cazul în care nu au făcut-o, va trimite o hârtie lămuritoare la CNC, el neconsiderând că acesta ar fi un conflict de interese.

De aceeaşi părere este şi Eugen Şerbănescu: „În lege scrie că se exceptează de la realizarea unui proiect cinematografic, iar dl Păun a participat la dezvoltarea de proiect, unde a câştigat aproximativ 8.000 de euro”.
Publicitate

„În măsura în care se confirmă că dl Păun este acţionar/ director general al firmei Pratech nu văd de ce în cazul Solomon CNC a considerat că ar fi conflict de interese, iar în cazul Păun, nu. Eu doar pot să vă confirm că Pratech TV face parte dintre televiziunile care au achiziţionat filmul «Maramureş, tradiţie şi credinţă», coprodus de către Paradox şi Casaro Film, contribuind la punctajul acestora în concurs”, a declarat pentru Cotidianul Cristian Mungiu.

[keepwalking]

eu ma intreb daca mai pot fi descurcate vreodata iţele incurcate de la cnc.
cred ca cristi mungiu are dreptate cand vorbeste de infiintarea unui organism independent, in sensul de curatare si dezinfectare a locului in care a functionat cnc, dar, asa cum spuneam recent, nu stiu cat de multa independenta mai poate avea un for in ziua de azi.

[farabeuf]

22 de oameni de film, de la Corneliu Porumboiu la Tudor Giurgiu, de la Marian Crişan la Oleg Mutu şi de la Ada Solomon la Stere Gulea (singurul semnatar din vechea gardă), îi cer ministrului Culturii restructurarea CNC-ului şi impunerea transparenţei în acordarea creditelor într-o scrisoare deschisă care poate fi citită integral în continuare.

“În atenţia Ministrului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional şi Centrului Naţional al Cinematrografiei,

Subsemnaţii dorim să ne manifestăm susţinerea pentru demersul lui Cristian Mungiu, manifestat în urma ultimului concurs de proiecte organizat de CNC. Considerăm că, pornind de la descrierea unor grave disfuncţionalităţi în derularea acestui concurs, atât analiza, cât şi sugestiile dlui Mungiu oferă argumentele necesare pentru iniţierea unei reforme radicale a Centrului Naţional al Cinematografiei şi pentru redefinirea sa ca element central al politicilor de stat în favoarea filmului românesc. Considerăm că, pentru o funcţionare eficientă şi pragmatic viabilă a acestei instituţii, trebuie să se pornească de la analiza nevoilor specifice actuale ale momentului cinematografic, nu de la nevoi identificate în mod general sau de la perpetuarea unei organizări structurale şi a unor practici executive care corespund unei epoci deja depăşite şi care se dovedesc astăzi insuficiente şi contraproductive.

În acest sens, susţinem :
Restructurarea Centrului Naţional al Cinematografiei şi convertirea lui într-o structură administrativă capabilă să pună la punct, să promoveze şi să aplice o viziune de ansamblu asupra politicilor culturale ce privesc filmul românesc, viziune care să depăşească simpla gestionare a fondului cinematografic.

Nu e nevoie de crearea unor noi entităţi care să gestioneze derularea concursului de proiecte, dar se impune regândirea profundă, de substanţă, a felului în care CNC poate să asigure o viziune amplă şi de perspectivă asupra dezvoltării cinematografiei româneşti.

Impunerea transparenţei pe parcursul întregii proceduri de acordare a creditelor de către CNC, cu implicaţiile de rigoare în reformularea unor paragrafe din Legea Cinematografiei, precum şi din Regulamentul de concurs, astfel încât deciziile comisiilor de selecţie să se facă în condiţiile unei concurenţe loiale, care să favorizeze valoarea şi nu raportările cantitative sau interesele de grup.

Implicarea statului român într-o politică activă de încurajare, finanţare şi promovare a filmului şi industriei cinematografice din România, pe măsura valorii trecute şi prezente a cinematografiei româneşti şi mai ales în rezonanţă cu rezultatele obţinute de filmele româneşti în ultimii ani şi cu beneficiul de imagine adus României de acestea.

De asemenea, este necesar să precizăm că acest demers urmăreşte o reconfigurare globală a sistemului instituţional pus în slujba potenţialului cinematografic românesc în ansamblul său, nicidecum promovarea unor interese reducţioniste.
În fine, solicităm ca autorităţile competente să-şi asume responsabilitatea administrativă activă care le revine în reglarea disfuncţionalităţilor semnalate şi să ofere expertiza necesară punerii în practică a sugestiilor făcute de grupul de semnatari.

Ataşăm acestei scrisori documentul “O strategie pentru cinematografia română”, prezentat MCC şi CNC în luna mai 2008 şi care este, în continuare, extrem de actual.

20 Martie 2009”

ALEX BACIU
THOMAS CIULEI
MARIAN CRIŞAN
RĂZVAN GEORGESCU
TUDOR GIURGIU
STERE GULEA
HANNO HOFER
FLORIN IEPAN
CĂTĂLIN MITULESCU
DANIEL MITULESCU
VELVET MORARU
RADU MUNTEAN
BOGDAN MUSTAŢĂ
OLEG MUTU
CĂLIN NETZER
CORNELIU PORUMBOIU
ANCA PUIU
RĂZVAN RĂDULESCU
ADRIAN SITARU
ADA SOLOMON
ALEXANDRU SOLOMON
TUDOR VOICAN

http://www.cotidianul.ro/noul_val_sa...lui-77498.html

[Pitbull]

Doamne ajutä!

Lista de semnäturi mai e deschisä?

[halebardul]

O strategie pentru cinematografia romana
Cinematografia romana, prin succesele repurtate in ultimii ani, a devenit principalul promotor al imaginii Romaniei in lume. Succesele internationale au fost obtinute in ciuda faptului ca Romania are cea mai scazuta rata de intrare in cinematografe din Europa (0.13 filme/cap locuitor, fata de media europeana de 1.9), cel mai mic numar de ecrane de cinema la mia de locuitori, printre cele mai crescute rate de piraterie audio-video; nu exista masuri legislative care sa determine investitii private in productia sau distributia de film.
Mai presus de chestiunile concrete de natura organizatorica si legislativa, lipsesc, inainte de toate, o viziune culturala, o strategie coerenta si un plan de masuri pe termen scurt si lung care sa puna in valoare succesele cinematografiei romane si sa asigure continuarea lor pe fondul imbunatatirii conditiilor de productie si vizionare.

Consideram ca principalele directii de lucru trebuie sa fie:
1. Crearea de structuri care sa asigure un management cultural eficient. Restructurarea Centrului National al Cinematografiei. in prezent, CNC actioneaza in principal ca un gestionar mai mult sau mai putin priceput al fondului cinematografic prin concursurile de proiecte – preocupat mai curind sa respecte cerinte formale prevazute in legislatie, decit sa aiba o viziune asupra dezvoltarii cinematografiei romane. Consideram ca CNC ar trebui sa devina principala structura care sa asigure un management eficient al cinematografiei, sa identifice problemele de fond care apar si sa propuna masurile legislative sau manageriale care sa conduca la rezolvarea lor.
2. Cresterea numarului de sali de cinematograf. De la peste 450 de sali inainte de 1989, s-a ajuns ca acum, in Romania, sa fie mai putin de 50 de sali de cinematograf. 87% dintre subiectii de peste 18 ani chestionati de CURS anul trecut nu au vazut nici un film vreodata intr-o sala de cinema. O suta de sali de cinematograf functionale ar trebui sa constituie un obiectiv minimal pe termen scurt. De asemenea, sint necesare si utile identificarea unor forme de sprijin financiar pentru imbunatatirea dotarilor tehnice existente in salile vechi, trecerea la proiectie digitala si crearea unei retele de sali la nivel national care sa difuzeze cu precadere film european si de arta, precum si restructurarea cinematecii in asa fel incit programele ei sa se extinda si in afara Bucurestiului.

3. Acordarea de facilitati fiscale pentru activitatile de productie, distributie si difuzare de filme. Investitiile private in productia de film, in construirea, modernizarea sau utilarea de sali de cinematograf, precum si in distributia de film, sint esentiale pentru o dezvoltare independenta de stat a acestui sector. De aceea consideram ca, date fiind beneficiile de imagine deosebite aduse Romaniei de catre cinematografie, acordarea de facilitati fiscale investitorilor in aceste domenii e o investitie in promovarea Romaniei pe plan extern.
4. Programe de educatie vizuala. Circa 80% dintre tinerii de 18 ani din Romania nu au vazut vreun film in sala de cinematograf. Educatia scolara nu include filmul sau artele vizuale printre materiile de interes general. 80% din cota de piata a difuzarii de filme in Romania e acaparata de filmele americane. La nivel judetean, nu exista acces la filme de cinemateca, nu exista o retea regionala de cluburi de film. Nu exista o retea de cinematografe aparte care sa prezinte un alt gen de filme decit cele comerciale. Obiceiul vizionarii de filme in sala de cinematograf a scazut constant in Romania, numarul de spectatori scazind de la peste 20 de milioane in 1989 la mai putin de 3 milioane in 2007. Fara masuri care sa stimuleze interesul pentru film prin educatie, perspectiva cresterii numarului de spectatori in Romania nu are nici o baza.

5. Implicarea posturilor de televiziune in sprijinirea cinematografiei nationale. Continuarea participarii televiziunii publice in finantarea productiilor cistigatoare ale concursului CNC, precum si stabilirea unor reguli de programare a filmelor in primetime la televiziuni, care sa avantajeze si cresterea frecventei vizionarilor la cinematograf.
6. Programe de specializare in meserii cinematografice. Nu exista in Romania forme legale de scolarizare sau specializare pentru meseriile cinematografice, de la producator sau masinist si pina la manager de sala. Cuvintul de ordine este calificarea la locul de munca. Sint necesare programe de educatie si specializare pentru toate aceste meserii, altfel trecerea salilor de cinematograf in administrare locala sau judeteana fiind un pariu pierdut din start.

7. Masuri antipiraterie. in Romania, rata pirateriei atinge cote foarte mari pe fondul apatiei totale si al lipsei de masuri privind limitarea fenomenului, precum si pe fondul lipsei unor programe educative care sa conduca la promovarea mesajului ca pirateria este furt.
8. Fonduri pentru promovare si training, fonduri regionale si de dezvoltare. in promovarea filmului romanesc in strainatate, dar si pe plan national, Romania investeste mai putin decit majoritatea statelor est-europene. Crearea unor fonduri si programe care sa permita accesul celor interesati la fonduri de promovare, training, dezvoltare si crearea unor fonduri regionale de catre autoritati locale ar putea degreva structurile statului de aceste obligatii si ar asigura celor interesati cadrul organizatoric si logistic, precum si fondurile necesare implinirii acestor cerinte.
9. Masuri pentru stimularea productiei de film strain in Romania. Date fiind masurile legislative adoptate de tarile invecinate, Romania risca sa devina o tara neatractiva pentru realizarea de filme straine pe teritoriul ei. Acordarea unor facilitati fiscale producatorilor straini care opteaza pentru realizarea de filme in Romania, concomitent cu directionarea unei cote anume din cheltuielile efectuate in Romania catre productia de film romanesc ar stimula, deopotriva, economia romaneasca, cit si productia de film autohtona.
10. Masuri pentru salvarea Arhivei Nationale de Film. in prezent, ANF functioneaza in regim de avarie, cu un buget care nu-i permite nici o investitie majora in restaurarea si conservarea filmelor din patrimoniu; conditiile de depozitare a filmelor lasa de dorit. Nu exista sisteme de arhivare digitala, ANF nu are un program de auto-prezentare on-line si nu exista nici o strategie coerenta pentru restaurarea si salvarea unor importante opere ale filmului romanesc.

Dumitru BudralA, Nae Caranfil, Tudor Giurgiu, Hanno Hofer, Florin Iepan, Daniel Mitulescu, Catalin Mitulescu, Cristian Mungiu, Radu Muntean, Bogdan Mustata, Calin Netzer, Corneliu Porumboiu, Adrian Sitaru, Ada Solomon, Alexandru Solomon, Ileana Stanculescu

(redau in continuare tot articolul d-lui Valerian Sava, ca merita parcurs)
Exuberanta antireformei
Nu mici si nu putine au fost surprizele care ne-au intimpinat pe 6 martie, la Muzeul Satului – Ministerul Culturii si Cultelor. Mai intuitivi, cu premonitii acute de artisti, trei sferturi dintre cei 16 tineri cineasti absentau, in timp ce, bizuindu-se doar pe scepticismul funciar fata de un dialog cu oficialitatile, numai jumatate dintre cei opt colegi din critica au stiut sa-si foloseasca mai bine timpul (nu dau nume, ca sa nu fac elogiul individualizat al zadarniciei). Dar adevaratele surprize au inceput odata cu speech-ul dlui ministru Adrian Iorgulescu. in loc sa prefateze o discutie de lucru profesionista despre proiectul tinerilor, ale carui trei file si zece puncte le citisem prin e-mail, sub titlul O strategie pentru cinematografia romana, domnia sa a facut o lunga declaratie de presa, in fata unui mare numar de camere de luat vederi convocate pentru ocazie, prefatind oral, ca pentru niste ziaristi picati din cer, un teanc de 25 file, strecurat intre timp discret pe mese de o domnisoara secretara si purtind titlul Promovarea industriei cinematografice in Romania (ca sa nu gresim tara).
Puse fata in fata, cele doua enunturi titulare – „promovarea industriei“ vs „strategia cinematografiei“ – spun multe, dar nu totul.

Primul punct din ipoteticul decalog al celor 16 tineri regizori fusese (vorbim la trecut, fiind clar ca am asistat la o inmormintare) o noutate absoluta in istoria demersurilor institutionale reformiste ale Noului Val. Razbate, macar printre rinduri, din nou, exactitatea radiografiei operate asupra sistemului de catre Cristian Mungiu, anul trecut, inainte de plecarea la Cannes, dupa care, daca s-ar fi intors fara La Palme d’Or, urma sa faca fata unui proces de calomnie: „filme facute strict pentru interesul producatorilor si al celor care le favorizeaza finantarea. E vorba de infractiuni, de valize cu bani, de ilegalitati si trafic de influenta, Sa califici atitea ineptii pentru finantare la un concurs CNC, ca la ultima editie, si sa nu finantezi proiecte ale lui Cristi Puiu, Razvan Radulescu sau Dumitru Budrala, e scandalos. Sa nu ne amagim, finantarea tinerilor la concursurile CNC e doar acoperirea necesara pentru ca, in spate, sa se poata derula nestingherita impartela malaiului“ (s.m. – Evenimentul zilei, 2 mai 2007).
Iata ca a trecut aproape un an de la aceasta radiografie. Sistemul in vigoare restrictioneaza accesul pe platouri al tinerilor regizori performanti, precum regimul defunctei dictaturi pe disidentii de dinainte de 1989: Cristi Puiu nu va ajunge probabil la al treilea lungmetraj mai repede decit a ajuns la al doilea, dupa mai mult de patru ani. Iar ministrul nu crede ca are ceva de schimbat, dupa ce regizorul a declarat (si se tine de cuvint) ca nu va mai participa la concursurile de proiecte ale unui CNC nereformat.

Gresesc. Dl Iorgulescu a decis sa schimbe ceva, si anume sa acorde atributii plenipotentiare directorului general care l-a amenintat textual pe Cristian Mungiu cu procesul de calomnie, dupa ce lui Cristi Puiu ii pusese eticheta de „frustrat“. in sfidarea comunitatii cineaste, fata de care s-a lucrat in secret, a fost elaborata o Ordonanta (pare-se nr. 7/2008), care a si avut trecere la masina de vot a Senatului, mai asteptindu-se doar decizia Camerei Deputatilor, pentru a mutila o data in plus Legea Cinematografiei, dintru inceput decapitata si lipsita de coloana vertebrala. Rezultatul: daca sub presiunea criticii si a scandalului de presa de anul trecut, ministrul a fost obligat si a fost in masura sa inlocuiasca de pe lista inaintata de dl Eugen Serbanescu numele unor clienti ai UCIN, UARF s.a.m.d., precum Fanus Neagu, Andrei Blaier, Ioan Grigorescu, in viitorul previzibil, directorul general care nu si-a ascuns deloc afilierile partizane, din octombrie 2006 incoace, va putea actiona ultimativ in deplin largul sau. Caci nici o silaba nu s-a clintit din ideologia frecvent expusa pe toate podiumurile de care abuzeaza. E uluitor cum ne promite in continuare „jurii cit mai echilibrate“, declinind la infinit adjectivul „echilibrat“ – ca si cum ar fi un panaceu universal, cind de fapt e un speraclu compromis, ca in decembrie 2006, cind „echilibrata“ ar fi fost cea mai vasta deturnare (legala) de fonduri din istoria institutiei. E momentul, deci, sa numerotam si noi aici citeva dintre truismele si sofismele otioase si santajiste ale platformei ideologice a antireformei:
1. Pretentia ca La Palme d‘Or a lui Mungiu sau Ursul de aur al lui Mustata atesta automat ca acel concurs din 2006 si cele din 2007 ar fi fost OK si benefice.
2. Teoria ca la concursurile de proiecte trebuie judecate textele scenaristice in sine, nu virtualele filme intrezarite in ele, despre care n-am avea voie si nici aptitudinea sa ne pronuntam, decit la premierele aminate de regula cite 3-4 ani.
3. Afirmatiile ca orice comisie de selectie e subiectiva, ca inlocuirea incompetentei crase si a clientelismului hotesc cu calificarea si verticalitatea unor profesionisti veritabili ar insemna fatalmente „inlocuirea unor subiectivisme cu alte subiectivisme“.
4. Privilegierea legislativ-institutionala a coteriilor viagere din UCIN si UARF.

Daca sint de inteles „sperietura“ declarata de dl ministru si „pericolul“ iminent anuntat de secretarul de stat Andras Demeter, ca repunerea in discutia parlamentarilor a Legii Cinematografiei s-ar putea solda cu reducerea surselor de finantare a filmelor, e un mister de ce – odata ce si-au asumat acest risc, dupa ce-au refuzat ani in sir modificarea Legii, sub amenintarea drobului de sare –, de ce n-au profitat de ocazie pentru a da curs propunerilor de reformare institutionala, in directia propusa de tinerii cineasti?! Cristian Mungiu, Tudor Giurgiu si Corneliu Porumboiu au intrebat, dar in van: cine si cum va asigura aducerea in planul realitatilor a unora dintre enunturile privind „promovarea industriei cinematografice“, atita timp cit CNC ramine ce si cum este?! Cum s-a tot scris: complet lipsit de organisme de decizie si de lucru reprezentative si functionale – „un vid al competentei si responsabilitatii manageriale“, „o banda rulanta pentru risipirea si deturnarea banilor publici“. Si cum ar putea fi CNC-ul altceva si altfel, cind atit ministrul, cit si directorul general considera intangibile atit sistemul corporatist al celor vreo 15 uniuni si asociatii, dintre care vreo duzina sint grupuri de presiune fripturista ale mediocratiei si nulitatilor mafiote, cit si privilegierea prin lege a coteriilor viagere a doua dintre ele: Uniunea Cineastilor din Romania – cam fara cineasti si Uniunea Autorilor si Realizatorilor de Filme – din care nimeni n-a facut vreodata vreun film de autor?! (Valerian SAVA)

[redmen]

Sunt de acord cu aparitia unor noi cinematografe si a cinematecii in toate orasele.Ar fi un lucru minunat.Cat despre piratarea filmelor,mai greu sa se poata faca ceva ... dar atata timp cat apar cinematografe prezentabile,curate si cu tehnologie mai noua se vor gasi si oameni care sa dea bani pe bilet sa vada un film.Educatia in scoala ar fi o idee interesanta ... desi cam greu de pus in aplicare.