FABULE CINEMATOGRAFICE... si nu numai

[Cinemania]

Da, cateva melodii ma relaxeaza.

Glory Box?

anyway...


eram ieri la schi, pe una din partiile din Predeal...de fapt la jumatatea uneia dintre ele...ajunsesem pana acolo cu chiu cu vai, cu slalomuri printre alti schiori (schiori nu ca mine)...ma opresc, ma uit in jos, mai erau vreo 50 de m pana la casa de bilete pt telescaun...ma gandesc putin, scot mobilul, dau un apel scurt (apel pe dracu), imi scot manusa de pe mana stanga, ma uit la umflatura capatata dupa cazatura pe fund (cazut si el pe mana cu pricina) care se aflase cu 1h inainte pe o sanie, pe alta partie, bag manusa la loc, ma uit in jur, ma aplec, imi scot claparii, iau schiurile in spate si o iau la vale "accidentat"...eram desigur singurul care cobora cu schiurile in mana, ca restul urcau...ma intreaba unul echipat corespunzator: "aveti nevoie de instructor?", "nu', zic, si cobor mai departe. De ce nu am ramas pe partia pt incepatori, aia cu inclinatie de 0,01 %? Si de ce dracu unii parinti isi lasa plozii sa se joace la terminarea partiei pt sanius? Doar ca sa-mi pot eu rupe noada curului? Da' de instructor tot voi avea nevoie data viitoare...

[Pitbull]

Benone la sedintä

(Pentru cine nu stie cine e Benone, vezi pagina anterioarä)

La o sedintä a asociatiei de locatari, prin 1967.

BENONE:

Mda... :?
(pauzä)
As avea si eu câte ceva de spus... în problema aceasta...
(pauzä)
De ce sä däm vina pe copii, dacä nici oamenii mari nu stie sä se poarte? :huh:
Am väzut-o pe Tovaräsa Pätrascu cum scutura punga de la aspiratoru' de praf, de pe balcon, ziua-n-amiaza-mare!
Am väzut bäieti MARI, care CALCA pe iarbä! :o
Unu' era lung cât o präjinä! I-am si zis: "Mä! Tu esti cât o präjinä, si calci pe IARBA???
Si avea pantaloni LUNGI! Si EVAZATI! Eu zic cä trebuia sä fie si la MINTE evazat! 8)

[st3fan]

Pe strada, 2 tiganci discutau.
- Am luat amenda, ca cica am circulat nere.......ner...neregulat.
- Neregulamentar, faaaaaaa!!!

(Realitatea chiar e un banc)

[Pitbull]

Prin anii '70-'80, la Paris, într-o parcare din fata Palatului Chaillot, un Trabant cu numär de Bucuresti, pe care era asternut straturi-straturi tot praful Europei.
Si-n praf, scris cu degetul:

TU CUM AI AJUNS AICI, MA TATA?

[Pitbull]

Acu' vreo patruzeci de ani, erau niste documentaristi români la mare, cu oarece filmäri - si, când aveau timp, se duceau si ei la plajä, la nudisti, între Eforie Nord si Sud.
Si-ntr-o zi, îsi ia Carol Corfanta un cornet de seminte. Lângä el, Sinisa Ivetici (care avea vreo 200 kg.), fäcea plajä culcat pe burtä. Corfanta-si terminä bonboanele agricole, si, ce idee-i vine? Cornetul gol, îl înfige în curul lui Ivetici, care adormise.
Trece un timp, si lumea începe sä observe. Priviri lungi... Pânä când un vecin de plajä nu mai rabdä, se ridicä de pe stätäul lui si-ntreabä:
- Nu vä supärati... Dar... ce se întâmplä aici...?
Corfanta zice:
- Stiti, domnul are hemoroizi, iar medicul i-a recomandat helioterapie, si acest cornet e foarte bun - concentreazä razele soarelui, întelegeti, se vindecä omul mult mai repede!

A doua zi, ce sä vezi?
Pe toatä plaja de nudisti, numai oameni cu cornete-n cur! Unele, deja sofisticate, cäptusite cu staniol de la ciocolatä, chestii! Adicä, folclorul devenise creator deja!

[77ravens]

Pitbull,si eu vrea sa fac filme,dar mie nu mi s a spus faza aia cu notatu' de clipe interesante(bine,inca n am dat admiterea la facultate).Oricum,ideea e interesanta.
Am si eu o povestioara simpatica.Personaje:doua colege,una foarte frumoasa,si alta, draguta si ea.Le voi numi Dana si Carmen.Dana s a despartit de primul ei prieten,pe care l a "luat" Carmen.Ele stau in prima,respectiv a doua banca,iar clasa are forma unui amfiteatru.Cele doua au ramas singure in primele doua banci,toate colegele erau pe altundeva.Dana statea cu un pix in mana,avea o stare incordata,si o mina seriosa spre iritata.Se juca nervos cu pixul.Carmen,in spatele ei,se uita cand in stanga pe perete,cand la Dana(cu repros),totul petrecandu se incet.La un moment dat,cand Carmen o privea,Dana intoarce pe jumatate capul,brusc,dar la fel de brusc revine.

[Pitbull]

Bunutä observatie, cu o micä precizare:
Incä nu e o "povestioarä", ci o "situatie". Nu are final. Sigur, n-avem ce sä-i facem - asa a fost în realitate, iar tu ai fäcut bine cä ai observat-o si ai retinut-o, ca model de situatie în sine (douä personaje, într-o relatie penibilä si tensiontä, diversele lor reactii, ambianta)... Pentru a deveni "artisticä", aceastä "bazä" va trebui sä fie finalizatä, în functie de intentiile scenariului în care se va integra.

[lestatika_29]

huh, asta e o faza d asta-vara care m-a amuzat dar m-a si socat un pic in acelasi timp.
eu, ca o provinciala desteapta ce sunt, vin si eu la Bucuresti, ca tot omu, sa mai dau o raita prin mall-uri, magazine, cinema-uri sofisticate etc
si stand eu sa astept un metrou in Eroilor, il vad pe unu ca la vreo 13-14 ani cu o bucata de carton pe care scria ceva de genu "sunt surdo-mut, ajutati-ma, etc, bla bla, samd, scl and they lived happily ever after..." si in fine, intr-o pornire generoasa ii dau ceva marunt, dupa care ma suna tata ca sa-mi zica faptul ca venise si el si sa ies ca sa merg cu masina cu el. si ies din statia de metrou si dau sa-l ginesc pe pater familiae. intre timp surdo-mutul meu iesise si el si cum de la o masina parcata mai incolo razbateau la max ororile unui lalait de manelist (god! the horror), pushtiu incepe sa dea din cap pe ritmul melodiei. hopa! asta-i surd cand is eu Papa! asa ca eu, dracusor innascut, ma duc prin spatele lui si cand nu e atent, emit un "bau!" de-ar fi speriat si mortii. la care pushtiu urla cat il tine gura si-apoi incepe sa ma-njure. noroc k intre timp ajunsese si tata k poa ma trezeam cu toata satra pe cap
sper k nu v-am plict prea tare, dar era prea aiurea ca sa nu fie spusa catre intreaga natine cinemagista

[Pitbull]

Ntz, e drägutä!
Mä temeam cä nu-i decât eterna reiterare a "curtii miracolelor" - dar faza cu "bau" o scoate din banal!

Seamänä mult cu alta, tot realä: unu' ca el mergea prin metrou cu nelipsitul cartonas, si nu stia de ce toatä lumea râdea. Când se uitä - în spatele lui venea tacticoasä o elevä de liceu cu un carton pe care scria: "VA MINTE, NU-I NICI SURD, NICI MUT!" Evident, a urmat fugäreala cu înjuräturile de rigoare.

[Supastar]

variatiune pe aceeasi tema:
Acum vreo 3 luni, am urcat in tramvai si l-am ochit pe un cersetor pe care il mai vazusem si alta data si stiam clar ca nu e surdo-mut, asa k nici nu m-am obosit sa ma uit la foaia (nici carton nu avea!) pe care o tinea in mana. Tipul era foarte priceput la meserie, isi ia figura trista si se posteaza in capul tramvaiului. Tinea capul inclinat intr-o parte intr-un gest de amaraciune combinat cu o urma de mandrie straveche si cu ochii inlacrimati. Intr-o mana tinea foaia si cealalta o tinea usor intinsa pentru a primi banii. Cand a pornit sa culeaga banii d l calatori, m intorc si eu si citesc ce statea mazgalit cu un pix pe foaie: "Sunt un labagiu! Sug p.ula pe 5roni sau 10roni! Va multumesc!"
Tipul continua sa mearga cu aceeasi figura amarata si tot intindea mana. Pana sa ajunga la mine, o doamna il opreste si ii spune sa arunce hartia ca scrie ceva urat. Dupa un moment de ezitare, cersetorul impatureste hartia de trei ori, extrem de tacticos, avand grija sa nu o indoaie aiurea (netezea marginile cu degetele!) si o baga in buzunar. Acum, cu adevarat trist, se aseaza pe un scaun, ofteaza si mormaie mai mult pentru el: "Ma miram ca nu-mi da nimeni bani. Ala e un betiv nenorocit!"..... Acestea fiind zise, tipul impietreste holbandu-se amarat in gol. Cat am mai mers eu in tramvai (vreo 4 statii), tipul nici nu s-a mai clintit...

[Pitbull]

Hai c-asta chiar le bate pe toate! :lol: E... e... e ROTUNDA, dom'le!

[lestatika_29]

wow, "saracii" "surdo-muti", au ajuns si subiect d discutie p ditai site-ul!
ar mai fi ceva, o chestie pe care mi-a povestit-o tata, si pe care probabil toti care au prins o bucata buna din regimul comunist o stiu. e din seria 'facem paturi pentru copii cu picioare de lemn"
cica era un anunt de genu "remaiem (sper k asta e termenul) ciorapi de dama cu gaura mica" am ras la faza asta in mijlocu ditamai supermarketu-lui (ala mare d tot din Bucuresti, Militari cred, stiti voi care) de se uita lumea la mine ca la urs.
asta era exact dupa faza cu surdo-mutu, cand se mai uitasera altii la fel la mine pt acel "bau " (de fapt, nu pot baga mana in foc k o baba nu a facut infarct din cauza mea). mama ce zi a mai fost si aia!

[Bubu]

E mai bine sa regret ce am facut decat ce nu am facut.

[Pitbull]

Vai, dar ce surprizä! :w00t:
Personajul fabulei coboarä de pe ecran în salä!
"Last Action Hero" în toatä puterea cuvântului!

[Bubu]

Hehe, si cu chef de harta C-asa e pe forum, daca n-ai samanta de scandal nu faci nimic. Dar dincolo de asta poate lasam armele la garderoba si ne mai vedem si noi.

[Pitbull]

Päi hai la berea de mâine - vezi Cafenea > La o bere reloaded

[Bubu]

Nu poci, moncher!

[Bubu]

FABULA CINEMATOGRAFICA here:

http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=9583

[Pitbull]

Altä imagine halucinantä...

Între anii 1999 si 2004, am tradus aproape constant pentru Editura ALCRIS, cu sediul pe Strada Panait Istrati - exact vis-�*-vis de Piata Domenii, spre Cimitirul Sfânta Vineri. Ca atare, sträbäteam adesea pe jos distanta dintre editurä si statia de metrou Grivita.
La coltul sträzii P. Istrati cu o alta, perpendicularä, se aflä, printre multe altele, o... casä cu curte. De zeci de ori trecusem prin dreptul ei, färä s-o observ. Într-o dupä-amiazä târzie, când se îngânä ziua cu noaptea, o miscare ciudatä dincolo de gard mi-a atras atentia si am întors capul într-acolo...
Ceva se välurea pe suprafata curtii... Gardul era format din zid în partea de jos, continuându-se deasupra cu gratii peste care erau aplicate täblii metalice, asa cä nu puteam vedea în curte decât prin spatiile înguste dintre zid si täblii, si dintre o täblie si alta. Prin urmare, abia peste câteva secunde am väzut ce continea curtea.
Câteva zeci de câini maidanezi, mergând încet dupä o bätrânä în zdrente, printre muntii de gunoaie ce acopereau totul. Baba fäcea ceva (ducea... cäuta... "aranja"...) prin infernul în care locuia, iar câinii o urmau cu miscärile prelinse si atente ale celor care asteaptä sä le pice o îmbucäturä de mâncare. Reactionau la fiecare pas sau gest al babei, care se propaga prin multimea câinilor ca un val încet si nervos... Totul, într-o täcere irealä...
Apropo de "univers välurit"... si de minti välurite în räspär sau de-a curmezisul...

[Nightwane]

Intr-adevär, imaginea e foarte expresivä - si ambele interpretäri pe care le-ai propus sunt valabile. Personal, o prefer pe a doua.
Iar acum, asa cum v-am promis...

Bubu

Vara anului 1999. Citesc un anunt la mica publicitate cä cineva cautä scenaristi. Hai sä-ncercäm! Dau un telefon, îmi räspunde un tip, entuziast, zice cä-i vorba de niste scenarii de bandä desenatä pentru copii. Minunat! Îl iau pe fi-miu de aripä si pornim spre "Läptäria lui Enache", unde se aranjase prima întâlnire.
Ne-am adunat vreo douäzeci de preopinenti. Initiatorul era un anume domn Valentin Cristescu, autor de benzi desenate în "Universul copiilor" - fostul "Cutezätorii" de pe vremea comunistilor. Personajul lui era un pui de bufnitä numit Bubu, având ca partenerä o testoasä pe nume Carolina. (Parantezä: brandul Carolina fusese înregistrat de redactie, asa cä fata a fost înlocuitä acum de varä-sa, numita Clementina.)
Vali suferea cä Bubu cäzuse în letargie de ani de zile, nu-i mai veneau idei, nu mai avea unde sä-l publice, si voia sä-i facä reanimarea. Asa cä ne-am pus cu totii pe treabä, si dä-i si dä-i cu idei: de scenarii, de jocuri, de reclame, de tot felul. Vali era în culmea entuziasmului - vai, ce de idei bune, vai, ce înnoitoare, vai ce bine, Bubu a-nviat, adevärat a-nviat!
De-atâtea idei, lui Vali i s-au räzvrätit initiativele si nu peste mult a conceput un periodic nou, gäzduit de Bubu si Clementina, care sä se numeascä "Ziarul copiilor". Tot efortul de creatie se îndrepta într-acolo.
Treptat, ceilalti au dat cu pas, asa cä pânä la urmä în echipä am mai rämas doar patru: Vali, fiu-meu, Cornel (acelasi de la "Casa Creatorilor"), si cu mine.
I-am gäsit lui Vali si un editor cu tipografie proprie, dispus sä finanteze el însusi lansarea proiectului... Totul era în regulä. Nu mai rämânea decât sä finalizäm conceptia, sä facem primele numere, si sä publicäm revista.
Ei bine, si...
Se fäcuse luna noiembrie.
La ora asta, toate sedintele noastre de lucru se desfäsurau în felul urmätor:
Cornel, fi-miu si cu mine veneam cu liste-liste de idei (acoperind TOTUL: teme de articole, titluri de rubrici, subiecte de povestiri, scenarii de bandä desenatä, glume, bancuri, poante, etc., etc.)
Cu o regularitate demnä de o cauzä mai nobilä, Vali le trata pe toate fie prin respingere categoricä, fie prin tundere a tot ce aveau inedit si novator.
- Am sugerat cä "Ziarul copiilor" era un titlu mult prea räsuflat, si ar fi bine sä cäutäm ceva mai aträgätor, mai insolit, mai incitant. Degeaba! "Ziarul copiilor" în sus, "Ziarul copiilor" în jos!
- I-am fäcut o conceptie de tehnoredactare bogatä si inventivä, aträgätoare pentru copii; mi-a arätat un manual de tehnoredactare si a înlocuit-o cu un template fäcut ca la carte, sec si auster, tipic pentru publicatiile de reciclarea cadrelor.
- Am propus ca pagina de povesti sä se intituleze "E-mail-ul cu povesti". Nu, cä "e-mail" nu-i cuvânt românesc. Punem "Traista cu povesti". (Apropo, refuza TOATE neologismele si mai ales anglicismele.)
- I-am inventat fel de fel de jocuri si rebusuri. Le-a simplificat asa de bine, c-au rämas doar niste labirinturi cu douä cotituri si-o fundäturä, care nici mäcar de creion n-aveau nevoie, se rezolvau cu ochiul liber.
- Un articol despre rolul pozitiv al câinilor în relatia cu copiii (inclusiv efectul lor aseptic si igienic, documentat stiintific), a cäzut pentru cä mama lui Vali a lucrat la Sanepid si stia ea cä animalele au microbi.
- Limbajul sprintar, glumet, sältäret, al personajelor, a cäzut treptat în platitudini präfuite, vechituri, locuri comune.
- Nenumärate rubrici au zburat, pe motiv cä "Cine-a mai väzut asa ceva?"
- etc., etc., etc...
Toate astea aveau o anume explicatie: Vali era conditionat de munca la "Universul copiilor", al lui Ovidiu Zotta, unde functionau din plin automatismele, cenzura si autocenzura de pe vremea "Cutezätorilor".
Nivelul maxim de umor al scenariilor cu Bubu era urmätorul (exemplu de episod din "Universul copiilor"): Bubu ia din bibliotecä un brat de cärti. Carolina e impresionatä. Când colo, Bubu vrea sä se urce pe cärti ca sä ia borcanul cu gem de pe ultimul raft. (Ästa a fost cel mai "interesant" episod pe care l-am väzut vreodatä.)
Într-un final, obositi cu totii, am încetat sä ne mai cäutäm.
Dar nu puteam ocoli întrebarea: de ce dracu' mai cäutase "scenaristi", sau colaboratori în general, dacä era atât de rigid si refractar la orice propuneri, si fäcea NUMAI ce stia el?
Si mä întreb si acum: cum naiba îsi închipuie unii cä sunt "creatori", când de fapt sunt atât de "ANTI-creatori"?

În vara urmätoare, am väzut pe o tarabä "Ziarul copiilor".
O foaie de patru pagini, bicolorä, cu multe spatii goale (una din marotele lui era tehnoredactarea "aerisitä"), cu rubrici putine, banale, färä sare si piper.
A zäcut câteva zile printre ziarele si revistele de la chioscuri.
Pe urmä, n-am mai väzut-o.
Niciodatä.

* * *

Si totusi...
Bubu a murit, träiascä Bubu!
http://bubu56.tripod.com/images/images.html

auoleeeeu asta e ala cu bufnita aia sinistra.