Articole Volver

(2006)

Volver

Almodovar despre Volver

Cel mai greu lucru la “Volver” a fost sa scriu sinopsisul. Filmele mele devin din ce in ce mai greu de povestit in cateva linii. Din fericire aceast fapt nu s-a reflectat si in munca actorilor sau a echipei. Filmarile la “Volver” au mers ca pe roate. Banuiesc ca mi-a placut enorm sa fac acest film intrucat filmarile la ultimul (“La mala educacion”/”Proasta crestere”) fusesera un infern absolut. Uitasem ce inseamna sa filmezi fara a te simti in permanenta pe marginea prapastiei… Asta nu inseamna ca “Volver” este mai bun decat filmele mele precedente. De fapt, sunt foarte mandru ca am facut “La mala educacion”. Inseamna doar ca de data asta am suferit mai putin. Sau chiar deloc.

In orice caz, “Proasta crestere” mi-a confirmat ceva esential (ceva ce descoperisem deja in “Matador” si in “Carne vie”). Ca nu poti sa abandonezi. Chiar daca esti convins ca munca ta e un dezastru, trebuie sa continui sa te lupti cu fiecare cadru, cu fiecare repetitie, fiecare privire, fiecare moment sau tacere, cu fiecare lacrima. Nu trebuie sa-ti pierzi niciun gram de entuziasm chiar daca esti disperat. Trecerea timpului iti aduce o alta perspectiva.

“Volver” (Intoarcerea) include cateva intoarceri ale mele. M-am intors la comedie. M-am intors la lumea femeilor, la tinutul La Mancha, cu traditiile, vorbele, terasele lui. M-am intors la lucrul cu Carmen Maura (dupa 17 ani), lucrez din nou cu Penelope Cruz, cu Lola Dueñas si cu Chus Lampreave.
M-am intors la maternitate, ca origine a vietii si ca fictiune. Si bineanteles m-am intors la mama. La Mancha este pentru mine sanul matern… Mama a fost mereu prezenta in timpul scrierii scenariului. Nu stiu daca filmul e bun, insa mie mi-a facut enorm de bine sa-l fac. Pana acum am dramatizat prea mult moartea. Nu am acceptat-o si nici n-am inteles-o. Si asta m-a intristat teribil, mereu.

Fantoma mamei care le apare fetelor este cel mai important lucru din “Volver”. In satul meu aceste lucruri se intampla. Am auzit de astfel de aparitii, desi eu nu cred in ele. Decat daca li se intampla altora. Sau in fictiunea filmului meu. Fapt care mi-a adus o mare seninatate.

Niciodata in viata nu am fost senin. Nelinistea mea launtrica, alaturi de insatisfactia galopanta, au actionat in general ca un stimul. In ultimii ani insa ele au creat anxietate, in viata si in munca mea. Pentru a regiza un film iti trebuie mai multa rabdare decat talent. Si eu mi-o pierdusem de mult. O data cu “Volver” cred ca mi-am recuperat o mare parte din rabdare…

Cu acest film am umplut un gol, mi-am plans mortii. Mi-am luat ramas bun de la ceva (tineretea mea?) de care inca nu ma despartisem. Nu e nimic paranormal aici. Mama insa nu mi-a aparut, desi i-am simtit prezenta mereu.

Volver este tributul meu fata de riturile practicate de consatenii mei in privinta mortii. Mortii nu mor niciodata total. Dintotdeauna mi-am invidiat consatenii pentru usurinta cu care vorbesc cu mortii lor, cu care le cultiva memoria. Precum Augustina in film, multi isi ingrijesc propriul mormant de cand sunt inca in viata.

Pentru prima data acum accept ca moartea exista. Nu ma mai infricoseaza. Desi nu sunt religios, am facut presonajul lui Carmen Maura sa vorbeasca despre Infern, Paradis si Purgatoriu. Si rezulattul e ca cealalta lume este exact lumea noastra. Aici suntem in Infern, in Paradis sau in Purgatoriu.