Articole The Taking of Pelham 123

În 1 2 3 S-a furat un tren, Denzel Washington interpretează rolul impiegatului de metrou din New York City, Walter Garber, a cărui zi obișnuită de lucru este aruncată în haos de o faptă criminală: deturnarea unui tren. John Travolta interpretează rolul lui Ryder, mintea criminală aflată în fruntea unei bande de patru infractori înarmați, care amenință că vor executa pe pasagerii trenului dacă într-o oră nu vor primi o răscumpărare uriașă. În timp ce tensiunea crește până la incandescență, Garber se folosește de faptul că știe fiecare detaliu din subteran ca pe propriile buzunare, încercând să-l păcălească pe Ryder și să-i salveze pe ostateci. Dar o întrebare rămâne fără răspuns chiar și pentru Garber: în condițiile în care tâlharii ar obține banii, pe unde ar putea scăpa?

Regizorul Tony Scott imaginează deturnarea trenului de metrou și încleștarea ce a urmat între polițiști și infractori ca pe un joc sinistru de-a șoarecele și pisica, în care un impiegat obișnuit, interpretat de Denzel Washington, trebuie să lupte cu un killer periculos, interpretat de John Travolta în actualul thriller de acțiune 1 2 3 S-a furat un tren..

Washington afirmă că a fost atras de acest action-thriller pentru că în centrul acțiunii sale se află un personaj neobișnuit. “El nu este polițist, ci un simplu angajat la metrou,” explică actorul.

În mod similar, John Travolta a descoperit că personajul său, Ryder, este plin de valențe nebănuite. “Dacă ai un rol negativ te simți eliberat, pentru că tipii din rolurile pozitive trebuie să fie reținuți,” explică Travolta. “Când ai un rol negativ, poți să-i construiești singur structura morală, extrem de diversă, și de obicei ieșită din tiparele obișnuitului. Într-un asemenea rol pot să fiu sălbatic și totodată calm, sau dur, șarmant, sau oricum vreau eu.”
The Taking of Pelham 1 2 3 a fost la început un roman de succes al lui John Godey. Întrebarea esențială a romanului îi ține pe cititori în tensiune. Cine ar putea deturna un tren de metrou? Ar trebui să fii nebun să faci așa ceva – metroul este un sistem închis. Chiar dacă obții banii, nu ai pe unde să scapi. Romanul a fost transpus pe ecran pentru prima dată în 1974, avându-l pe generic pe Walter Matthau și Robert Shaw, iar astăzi este considerat un film clasic. De data aceasta realizatorii au făcut o nouă adaptare – Scott, scenograful Brian Helgeland, și producătorii Todd Black, Jason Blumenthal, și Steve Tisch – nu consideră că au realizat un remake al filmului clasic, ci mai degrabă un film cu identitate proprie. Ei s-au întors la romanul de bază, reluând povestirea ca pe un thriller contemporan și reinventând-o pentru un New York modern, din ziua de azi. “Este o poveste extraordinară, dar nu este cunoscută noii generații de spectatori de film,” spune Scott. “Lumea, și în special New York City, s-au schimbat extrem de mult din 1974.”

Această nouă interpretare a povestirii diferă esențial față de prima adaptare și în mai multe privințe. “Pe mine m-a interesat să dezvolt mai mult relația dintre impiegat și tâlhar,” recunoaște Helgeland. “Mi s-a părut că nici romanul și nici prima adaptare a lui nu i-au forțat pe Garber și pe Ryder să se pună unul în pielea celuilalt, pentru a-și da seama de intențiile inamicului.”

Impiegatul Garber încearcă să-și spele reputația: el fusese acuzat de luare de mită, iar asta cauzase retrogradarea sa din funcția de administrator în cea de dispecer de mișcare. Pata aceasta îl face să se lupte cu toate puterile cu atacatorul. “El crede că dacă va reuși să-i ajute pe oamenii din tren, în felul acesta va răscumpăra răul făcut,” spune Helgeland. “Garber vrea să-și spele păcatele.”

La polul opus, Ryder vrea răzbunare. Ryder, întruchipat de Travolta este fantastic de inteligent, dar în același timp un maniac coleric, care în unele momente arată îndurare, pentru ca într-o fracțiune de secundă să explodeze într-o criză de furie oarbă. În viața sa anterioară, el a lucrat pe Wall Street și a fost închis pentru delapidare; acum, printre motivațiile lui ascunse se află dorința de a se răzbuna pe New York City.

Personajele se află la poluri opuse, la fel ca și mediile din care provin. “Garber lucrează la direcția de mișcare, MTA NYC Transit, care se află la suprafață,iar atunci când noi am vizitat-o, am constatat că este extrem de tehnologizată, de parcă ne aflam la NASA,” spune Scott. “Am prezentat această lume, liniștită, curată și cu tehnologie avansată și am pus-o în contrast cu lumea întunecoasă și periculoasă a tunelurilor din măruntaiele metroului new-yorkez.”

Regizorul a susținut că nu există decât o singură modalitate de a-și transpune viziunea. “Tony a ținut foarte mult să filmeze pe viu tunelurile, când am decis să facem filmul,” își amintește Barry Waldman, producătorul executiv. “El vroia să obțină zgomotul specific și senzația de teamă pe care ți-o dau trenurile gonind pe șine, astfel încât metroul să devină un al treilea personaj alături de Denzel și John.”

Scott a filmat timp de patru săptămâni, cea mai lungă perioadă de filmare în rețeaua de metrou de la New York care a fost realizată vreodată. Producția a obținut accesul în zona NYC Transit, drept care n-a mai fost acordat niciunei echipe de filmare până acum, nici măcar echipei care turnase filmul inițial.

Filmările în tunel sunt o experiență extrem de stresantă datorită coloșilor de 400 de tone care trec zăngănind pe lângă tine la numai câteva zeci de centimetri, în timp ce contactorii electrici de șină se află la numai câțiva centimetri de tine, cu cei 600 de volți ai lor. “Când te afli pe peron nu-ți dai seama de dimensiunea uriașă a trenurilor,” explică Washington. “Dar când te afli jos, pe șine, trenurile sunt niște monștri care gonesc cu viteze de 60 - 80 de kilometri pe oră. Suflul lor poate să te dărâme dacă nu te ții bine pe picioare.”

Angajații NYC Transit i-au supravegheat îndeaproape ca să le asigure securitatea; totuși actorii și echipa de filmare au fost preveniți, ca și toți cei care intră în tunel, că trenurile pot apărea pe orice șină, oricând și din orice direcție…