Articole The Chronicles of Narnia: The Lion, the Witch and the Wardrobe

-- Regizorul Andrew Adamson

Cand au abordat aceasta prima transpunere cinematografica a capodoperei lui C.S. Lewis cu personaje umane, producatorii filmului au stiut ca vor avea nevoie de un regizor neobisnuit de creativ si extrem de energic. Cineva care sa poata combina fara probleme lumea adevarata cu un taram fantastic de dimensiuni uriase, intr-un mod care sa fie in acelasi timp credibil si plin de forta, din punct de vedere emotional. Era nevoie de cineva cu experienta in filmari high-tech, cu o fantezie vie, dar si cu o sensibilitate capabila sa aduca la viata o poveste de suflet, despre copii, familie si ideea foarte puternica de a readuce binele inapoi in lume. Si, mai mult decat orice altceva, era nevoie de un om pasionat de stilul distinctiv in care isi spune Lewis povestile fantastice, intr-o combinatie de simplitate si rezonanta magica.

La inceput, in mod firect, cautarile au vizat cateva dintre cele mai cunoscute nume din lumea regiei actuale, dar ulterior a aparut un candidat neasteptat: Andrew Adamson. Unul dintre cei mai cunoscuti regizori de animatie de la Hollywood si artisti experti in efecte vizuale, Adamson si-a facut debutul regizoral cu filmul de animatie “Shrek,” un succes de talie mondiala, care a captivat publicul cu farmecul, omenia si forta imaginatiei sale vizuale. In pofida faptului ca nu mai regizase niciodata un film cu personaje umane, Adamson a venit la prima intalnire cu o adevarata furtuna de idei creative, care i-au lasat pe producatori uimiti de pasiunea lui personala pentru acest proiect. Adamson parea sa aiba o conexiune profunda, de mare forta cu Narnia lui Lewis, iar producatorii stiau ca un asemenea element era esential pentru a insufla magia necesara filmului.

Entuziasmul lui Adamson se baza pe propriile lui amintiri, de cand era un baiat de opt ani care, intrand in Narnia, se schimbase pentru totdeauna. “Am citit toate cele sapte carti in continuu, timp de un an sau doi. Pur si simplu le citeam si le reciteam tot timpul,” isi aminteste el. “Practic am trait o vreme in lumea din Narnia. Imi aminteam de ea ca de o poveste imensa, foarte vie, cu o batalie de proportii intre bine si rau, si o intreaga menajerie de fapturi mitologice – si voiam sa am sansa de a aduce pe marele ecran acea lume."

Starnit de amintirile lui din copilarie, Adamson a pornit de la premiza ca Narnia trebuia sa para 100% reala - indiferent ce eforturi erau necesare in acest scop, din punct de vedere cinematic. "Ce este Narnia ?” intreaba el. "Iata o intrebare interesanta, absolut esentiala pentru abordarea noastra. Eu nu consider ca este doar o plasmuire a imaginatiei copiilor, un loc in care se refugiaza in mintea lor, pentru a scapa de realitatile celui de-al doilea razboi mondial. Mai degraba cred ca Narnia este cu adevarat un univers alternativ. Sunt multe lumi paralele cu a noastra si multe diferente, dar ideea principala este ca acea lume e reala.”

El continua: "Ca urmare, nu am abordat acest film ca si cum ar fi fost "Vrajitorul din Oz" sau "Peter Pan", unde iti dai seama la finalul povestii ca totul s-a intamplat in imaginatia cuiva. Cand Lucy paseste prin sifonier si intra intr-o alta lumea, am vrut ca aceasta lume sa fie perfect credibila, ca si cum ar fi o alta tara unde te-ai putea duce in vizita. Trebuia sa fie o intreaga realitate narniana, bine inchegata, perfect coerenta.”

A fost clar de la bun inceput ca ideile lui Adamson pentru film erau extrem de ambitioase, dar Adamson a fost cu atat mai incantat de ideea de a aborda unul dintre cele mai uriase proiecte din cariera lui - sau a oricui - un proiect care avea sa solicite in mod constant creativitate, in fiecare aspect al realizarii filmului. Regizorul a inceput inca de la nivelul textului scris, colaborand cu scenaristii Christopher Markus & Stephen McFeely (care au scris scenariul productiei premiate cu Emmy “The Life and Death of Peter Sellers”) si slefuind scenariul original scris de laureata premiului Emmy, Ann Peacock, astfel incat accentul sa fie pus in primul rand pe relatarea povestii.

"Am abordat-o ca pe o poveste ale carei teme sunt tradarea, iertarea si loialitatea. Este vorba de o familie care se simte coplesita de teroarea celui de-al doilea razboi mondial si simte cum isi pierde puterea, pe care insa si-o regaseste apoi in Narnia,” spune Adamson. “Este o poveste despre patru copii care patrund intr-un taram unde nu numai ca isi regasesc puterile, dar devin, de fapt, unica solutie pentru razboiul care se poarta in acest tinut. Numai prin unitatea lor, ca familie, pot sa triumfe. Si de aici incepem."

Adamson adauga: “Si eu imi aminteam ca este o poveste epica, asa ca primul lucru pe care l-am facut a fost sa scriu tot ce imi mai aminteam din lecturile mele de copil - cum mi-am imaginat eu bataliile, cum se luptau intre ele fapturile mitologice, cine sunt personajele - totul, pana la schema cromatica. Am notat intr-un "flux al constiintei" tot ce am considerat ca ar trebui sa fie acest film, si am extrapolat apoi pornind de aici.”

Ideile totusi au fost initiate de carti, de imaginatia fara limite a lui Lewis. “Toate temele, toate mesajele care erau importante pentru C.S. Lewis sunt prezente in acest film care este, sper eu, o reconstituire fidela a ceea ce isi imagina Lewis cand scria cartea,” comenteaza el. “Este o poveste epica a unei batalii intre bine si rau, dar si o drama intima, de familie, despre o familie dezbinata, care trebuie sa se "repare".

Dupa cum rezuma producatorul Mark Johnson: “Cred ca publicul va prelua mesaje extrem de pozitive despre credinta, forta si familie, dar pe parcursul filmului vor trai si o experienta originala, incitanta, neasteptata. Oamenii ma intreaba daca filmul seamana cu 'Stapanul Inelelor' sau 'Harry Potter'. Raspunsul este nu. Acest film are propria lui lume, dar cred ca poti trai sentimente asemanatoare vazand toate aceste filme."