De la folclor la basme, de la superstitii la traditii religioase - mitologia ce inconjoara oglinzile a inclinat intotdeauna spre obscur.
Romanii impregnau oglinzile cu o pudra ca sa le reflecte sufletul si sa le afecteze bunastarea. Acest lucru, impreuna cu credinta ca viata se reinnoieste la fiecare 7 ani, a dus la legenda veche de secole ca spargerea unei oglinzi aduce 7 ani de ghinion.
In film si literatura, oglinzile servesc ca simboluri ale vanitatii si porti periculoase catre adevar sau ca transport in alt timp si spatiu. Credinta iudaica cere ca toate oglinzile sa fie acoperite cu un val in casa cuiva cand se jeleste trecerea in nefiinta a cuiva drag, pentru ca cei vii sa nu fie distrasi de capcanele frumosului si lumii materiale.
Dar aceste povesti despre narcisism si ghinion isi pierd din gravitate in comparatie cu cel mai comun fenomen asociat cu oglinzile: moartea.
Asimilata in culturi din Roma pana in Orientul indepartat, o stiinta comuna categoriseste oglinzile ca fiind entitati malefice, o capcana a sufletelor celor vii - cauzand astfel moartea - sau intemnitand sufletele celor plecati dintre noi inainte ca acestea sa poata ajunge in viata de apoi, blestemandu-le spiritele la captivitate pe veci. (Se spune, de asemenea, ca vampirii nu au reflexie pentru ca sunt creaturi din lumea celor nemorti si si-au pierdut deja sufletul.)
Faptul ca asocierea dintre oglinzi si moarte a durat de-a lungul atator generatii si a patruns in societati din intreaga lume, spune ceva nu numai despre relatia complexa dintre om cu Marele Necunoscut, ci si despre reflexia lui.
"Oglinzile ne silesc sa ne privim pe noi insine", observa Kiefer Sutherland. "Este dificil sa te privesti. Nu conteaza cat de bine arati. La nivel fizic si spiritual, este greu sa-ti faci fata intr-o oglinda. in functie de ceea ce vezi, oglinzile pot fi foarte inspaimantatoare. "
Cele mai sumbre elemente ale acestei mitologii colective sunt reinventate pentru secolul XXI in OGLINZI MALEFICE, un remake dupa filmul sud-coreean de groaza "in oglinda", de la New Regency. Producatoarea Alexandra Milchan a vazut potentialul unui thriller psihologic multi-stratificat in traditia filmului "The Shining".
"Dincolo de aspectul terifiant al filmului original, e ceva universal si interesant despre cultura mistica a oglinzilor care a stat la baza acestui film dramatic grozav", spune Milchan, producatoare al unor filme ca "Goodbye Loveri si "Righteous Kill".
Aceasta l-a abordat pe scenaristul si regizorul Alexandre Aja (iThe Hills Have Eyesi, iHigh Tensioni) pentru a-si pune amprenta indrazneata si viscerala de scriitor.
Dupa ce a explorat anterior limitele sadice ale naturii umane, Aja s-a bucurat de sansa de a studia in amanunt supranaturalul. "Conceptul era foarte original si am vrut sa creez o poveste in jurul lui care sa faca publicul sa se confrunte cu el insusi si cu temerile lor asa cum nu si-a mai imaginat", spune el.
impreuna cu Gregory Levasseur, co-scenaristul sau la "High Tension" si "The Hills Have Eyes", Aja a mesterit o noua formula cutremuratoare pentru "Oglinzi malefice", punand la baza povestii lupta unui barbat pentru izbavire care incepe cu incercarea de a-si reuni familia instrainata ce ia repede amploare transformandu-se intr-o lupta feroce de a-si salva vietile.
Sutherland aduce intensitatea sa de marca rolului lui Ben Carson, un om pe cale de a pierde tot ceea ce conteaza pentru el. "Reflexiile reprezinta lucrurile de care suntem in stare", spune Sutherland despre dualitatea lor tematica. "Bune sau rele, ele ne reflecta pe noi in situatii extreme. Ne pot face sa facem lucruri pe care ne-am dori sa nu le putem face."
OGLINZI MALEFICE foloseste puterea de a ne oferi propria imagine ca pe trambulina pentru a ne explora propriile temeri subconstiente. "Te poti inchide in ideea a ceea ce esti si sa vezi lucruri in reflexia ta pe care altii nu le vad - lucruri care nu exista cu adevarat", observa Paula Patton ( "Hitch", "Diji Vu"), care joaca rolul sotiei lui Ben, Amy. "Ca un anorexic care vede o persoana grasa in oglinda, cand, de fapt, reflexia lor arata o persoana slaba. Vorbeste capacitatii creierului nostru de a crea orice imagine dorim sa vedem, asa ca oglinzile nu reflecta niciodata o imagine reala a noastra."
Milchan vede comentarii sociale apte in explorarea lui Aja si Levasseur a nenumaratelor suprafete reflectorizante din lumea de zi cu zi. "Daca va uitati la arhitectura din Dubai, New York sau Las Vegas, totul e sticla, oglinzi, suprafete stralucitoare", spune ea. "Oglinzile si suprafetele reflectorizante din film reprezinta cultura noastra si accentul pus pe narcisism si bani: Sunt aici, in fata ta. Priveste-ma!"
"Daca fugi de propria imagine, este imposibil de a o evita in societatea noastra", concluzioneaza Sutherland. "Sunt prea multe suprafete reflectorizante. Nu trebuie decat sa incercati. Mergeti doua strazi si sa incercati sa nu va vedeti intr-un geam sau intr-un ochi de apa. Este imposibil. Asta ii da lui Ben un sentiment de paranoia, care a fost fantastic in rol."
in viata reala, lui Sutherland nu-i plac oglinzile. "Am una in baie si cred ca am una in dulap, doar ca sa ma asigur ca mi-am pus sosetele potrivite, dar in afara de asta, nu-mi place sa ma privesc", spune el. "Este foarte ciudat sa te privesti tot timpul cand lucrezi. asta a fost un aspect foarte interesant in realizarea acestui film."
Cand Carson investigheaza moartea misterioasa a unui paznic de la Mayflower si posibila legatura cu amenintatoarele oglinzi din magazin, raul care l-a tintit pe el se extinde si asupra familiei sale si a casei lor modeste din New Jersey, care devine un virtual loc de joaca pentru reflexia posedata a fiului lor, Michael. "Multe din lucrurile care i se intampla in magazin, el crede ca vin din imaginatia sa", spune Sutherland. "Cand oamenii cad in depresie si se simt demoralizati, isi pun la indoiala sanatatea mintala. Ben face asta pana la un moment dat, dar in secunda in care familia sa este amenintata, totul devine foarte limpede. "
Sotia lui, Amy e foarte logica, rationala - un om de stiinta - asa ca ideea de fantome sau forte din alta lume nu e ceva in care crede. A vazut destule lucruri oribile in meseria sa, asa ca nu se lasa usor speriata.
"Exista un echilibru grozav intre povestile lor", observa Aja. "La inceputul filmului, Amy este cea puternica, mentinand ce-a mai ramas din familie, in timp ce Ben e la pamant. Cand Ben gaseste puterea de a se confrunta cu el insusi si cu raul care-i terorizeaza, el si Amy trebuie sa lupte pe planuri diferite cu acelasi scop: sa-si salveze copiii, pe ei si, si mai important, familia lor."
in cele din urma, Aja s-a straduit sa faca din "Oglinzi malefice" un film atat provocator, cat si antrenant. "Sper ca acest film sa aiba un efect psihologic mare asupra publicului", spune Aja. "Vreau sa se intrebe: o sa ma uit vreodata in oglinda sau mi-e prea frica? Data viitoare cand o sa-si vada reflexia, s-ar putea sa aiba un ciudat sentiment ca nu sunt singuri."