Articole Inkheart

“Care sunt granitele care despart lumea reala de cea imaginara?” se intreaba regizorul filmului “Inima de cerneala,” Iain Softley. “Asta e ceva ce m-a fascinat de cand ma stiu – modul in care fantezia poate influenta lumea reala. Iar atunci cand vorbim despre carti si povesti, mai ales din perspectiva unui copil sau adolescent, aceste granite dintre lumea reala si cea imaginara devin si mai fascinante si demne de a fi explorate. Aceasta este una dintre ideile care m-au fascinat la ‘Inima de cerneala, ’ faptul ca povestirea se plaseaza la limita dintre viata de zi cu zi si taramurile fanteziei.”

Filmul “Inima de cerneala” este inspirat dupa cartea cu acelasi nume al Corneliei Funke, scriitoare de renume international. “Inima de cerneala” prezinta aventurile lui Mortimer “Mo” Folchart si ale fiicei sale, Meggie, care se lupta cu fortele raului dintr-o lume fictiva—forte pe care Mo insusi le-a invocat fara sa vrea, scotandu-le dintre paginile unei carti fantastice pe care a citit-o cu glas tare.

Desi gandul ca personajele unei carti ar putea invada lumea reala la simpla mentionare a numelui lor pare ceva periculos. Brendan Fraser, care interpreteaza rolul lui Mo, contra-argumenteaza, “Eu cred ca ‘Inima de cerneala’ intareste puterea cuvantului citit cu voce tare. Cititul cu voce tare da greutate cuvintelor atunci cand parintii citesc copiilor, copiii adultilor, profesorii elevilor, sau copiii altor copii… Ideea ca o poveste ar putea deveni adevarata pare ciudata, dar daca ascultatorul crede cu adevarat in rodul imaginatiei sale, atunci putem spune ca povestea devine chiar reala. Cred ca e potrivit un scenariu care se bazeaza pe puterea literaturii.”

Softley, care este si producatorul filmului, remarca, “Cornelia ne-a furnizat un material atat de bun incat transpunerea lui pe ecran a devenit floare la ureche. Ea a creat o aventura magica, minunata, iar descrierile si ilustratiile ei foarte fidele ne-au permis sa pasim cu usurinta in lumea creata de ea, o lume aflata intre paginile unei carti.”

Funke, care a produs filmul impreuna cu Softley si Pokorny, spune ca a simtit ca Softley era persoana ideala pentru transpunerea cartii ei pe ecran. “‘The Wings of the Dove’ este unul dintre filmele mele favorite, una dintre cele mai stralucite adaptari ale unei carti pe care am vazut-o vreodata. Asa incat, atunci cand am auzit ca Iain era interesat sa regizeze ‘Inima de cerneala,’ am fost super-incantata. Nu-mi puteam imagina o alegere mai buna pentru ‘Inima de cerneala.’”

Alaturi de producatorul executiv Ileen Maisel, Funke a contribuit si ea la alegerea lui David Lindsay-Abaire, pentru realizarea adaptarii romanului ei. “Eram foarte nerabdator sa lucrez cu Cornelia,” afirma Lindsay-Abaire. “Citisem cartea de mai multe ori si ma delectase fiecare pagina in parte. E o poveste minunata, plina de aventura si de personaje complexe, pe care-ti face placere sa le explorezi, iar mie mi-au placut la nebunie relatiile complicate dintre ele. Dar ceea ce m-a atras cel mai mult a fost ideea din Inima de cerneala despre puterea pe care o exercita asupra noastra cartile si povestile. Am fost onorat ca mi s-a incredintat sarcina de a adapta aceasta carte si m-am simtit obligat sa respect spiritul si tonul povestirii. in timp ce am lucrat la scenariu, am mentinut un contact permanent cu autoarea.”

“Prefer o poveste care are bunul simt de a ramane in paginile cartii, acolo unde ii este locul.”

Pentru Funke, distribuirea lui Brendan Fraser in rolul lui Mo a reprezentat implinirea viziunii pe care o avea ea despre acest personaj. “Brendan a imbogatit personajul de la bun inceput,” recunoaste autoarea. “Eu chiar mi-am imaginat personajul cu figura si cu vocea lui Brendan. El are o voce minunata si expresiva, ceea ce e foarte important pentru acest personaj. Vocea era foarte importanta pentru ca in lumea din “Inima de cerneala,” Mo este cunoscut sub numele de “Silvertongue” (limba de argint), adica cineva care poate aduce cuvintele la viata”.

Fraser isi aminteste cat de surprins si magulit s-a simtit cand i s-a spus ca e cel mai potrivit pentru personaj, cu mult inainte ca povestea sa devina scenariu de film. “Prima oara am aflat despre cartea Inima de cerneala, cand Cornelia mi-a trimis un exemplar care purta urmatorul mesaj: ‘iti multumesc ca mi-ai inspirat acest personaj. Sper ca intr-o buna zi sa o citesti cu voce tare copiilor tai si sa va faca placere.’ M-am simtit atat de flatat incat n-am stiut cum sa-i raspund, decat cu un multumesc. Ne-am cunoscut mai bine in lunile ce au urmat si, fara indoiala, m-am considerat privilegiat de faptul ca am ajutat la transpunerea pe ecran a personajului ei.”

Softley relateaza ca atunci cand a inceput castingul, “Brendan facea deja parte din proiect, din puctul de vedere al Corneliei.” Brendan avea toate calitatile lui Mo, asa ca s-a potrivit de minune cu personajul. El a interpretat roluri de actiune si este o prezenta puternica pe ecran. in plus, el se implica afectiv, ceea ce-l apropie din nou de personajul Mo.”

Mo a tinut secret fata de fetita lui, Meggie, faptul ca mama sa disparuse in circumstante misterioase. “Mama ei disparuse acum noua ani din cauza darului lui Mo de a face ca personajele unei carti sa devina reale, atunci cand citeste povestea cu voce tare,” explica Fraser. “Fara sa-si dea seama, el ii citea lui Meggie o poveste inainte de culcare, dintr-o carte necunoscuta, care se numea Inima de cerneala…si atunci s-a intamplat ceva ingrozitor. Trei dintre personajele cartii au capatat viata, disparand in noapte. Dar aceasta s-a intamplat ca urmare a unui schimb: sotia lui si mama lui Meggie, Resa, a fost absorbita intre filele cartii. Aceasta intamplare nefericita il timite acum pe Mo intr-o adevarata expeditie pentru a o regasi pe Resa si pentru a indrepta lucrurile.”

Din nefericire pentru Mo, personajele care au scapat din cartea Inima de cerneala au sustras singurul exemplar al cartii. Desi au trecu noua ani, el mai cauta inca pe rafturile prafuite ale librariilor de pretutindeni, sperand sa gaseasca singura lor salvare: un alt exemplar al cartii Inima de cerneala.

Meggie este interpretata de actrita britanica Eliza Hope Bennett, care a fost selectata din sute de fetite care au concurat pentru rol. Relatia apropiata intre Mo si Meggie era oglindita de actorii care interpretau rolurile. “Cand l-am intalnit pe Brendan, am simtit ca trebuie sa mergem inainte in aceasta formula pentru ca Meggie si Mo sunt doua personaje extrem de legate unul de celalalt. El este atat de bland si de amabil cu mine, incat ne-am imprietenit imediat. Mi-a fost usor sa-l tratez ca pe un tata, pentru ca el ma trata pe mine ca pe fetita lui. Era extrem de dragut si realmente imi purta de grija.”

Realizatorii considera, pe buna dreptate, ca au dat lovitura convingand-o pe laureata cu Oscar, Helen Mirren, sa joace rolul matusii lui Meggie, Elinor. “Pentru mine, Elinor era o bijuterie de rol—minunat de amuzanta si desprinsa ca din povesti,” marturiseste Softley. “De la bun inceput, Helen s-a aflat pe primul loc al preferintelor mele. intotdeauna i-am admirat realizarile si abia asteptam o ocazie sa lucrez cu ea.”

Mirren afirma ca, pentru intruparea acestei matusi, ea s-a inspirat dintr-un personaj din literatura, in perfect acord cu pasiunea lui Elinor pentru carti. “Mi-am inspirat personajul dupa poeta Edith Sitwell, care spunea, dupa cum prea bine se stie, ca pasiunile ei erau ‘lectura, muzica si tacerea.’ Cred ca de aici izvoraste Elinor—ea este permanent ingropata in carti si acolo isi gaseste toata placerea de viata.”

Softley adauga, “Helen si-a dat seama ca trebuie sa puna accentul pe faptul ca Elinor era pasionata de lectura si indragostita de carti. Elinor era colectionara de carti pentru ca-i placea sa citeasca, si nu pentru ca facea colectie de obiecte rare. Pentru mine, asta a fost o idee geniala, pentru ca ea aducea in prim plan ceva ce era extrem de evident in povestire—notiunea ca povestile si cartile ne ofera lumi intregi, in care ne putem refugia, si care sunt poate la fel de reale ca cea in care traim.”

Pentru celalalt laureat cu Oscar, membru al distributiei filmului, intalnirea cu Funke a constituit un moment oarecum suprarealist. Jim Broadbent interpreteaza rolul lui Fenoglio, autorul volumului fictiv Inima de cerneala, cartea despre care se vorbeste in film. El descrie intalnirea cu autoarea care i-a creat personajul ca fiind “un fel de stranie experienta paralela, pentru ca ea asista la modul cum prind viata propriile sale personaje, tot asa cum si Fenoglio asista la transformarea si evadarea personajelor sale. A fost important pentru mine sa vad cu cata emotie ne privea ea pe noi, sau lumea pe care o cream in platou. Asta mi-a fost util pentru ca m-am inspirat pentru reactia pe care trebuia s-o aiba Fenoglio in aceeasi situatie. Broadbent spune ca decizia lui de a accepta un rol se reduce la o conditie foarte simpla: “Daca eu cred ca mi-ar face placere sa vad filmul respectiv, atunci accept sa particip la el, iar acesta reprezenta o poveste palpitanta, care-mi punea la incercare imaginatia la fiecare pas.”

Mo si Meggie il urmaresc pe Fenoglio in speranta ca vor mai gasi un exemplar din cartea Inima de cerneala. Mo crede ca daca va gasi cartea, el va fi capabil sa-si salveze sotia, pe Resa, interpretata in film de Sienna Guillory. Guillory comenteaza, “Ceea ce mi-a placut la Resa a fost faptul ca ea nu era personajul tipic de printesa deznadajduita. Ea era prizoniera in acest univers paralel de noua ani, dar nu-si pierduse niciodata speranta ca va scapa si-si va regasi familia.”

“Stiu ca personajele mele sunt atat de reale incat par sa sara dintre paginile cartii, dar pur si simplu nu este posibil.”

In seara in care a disparut Resa, dintre paginile cartii Inima de cerneala au iesit trei personaje: jonglerul caruia ii era dor de casa Dustfinger, Capricorn cel dusmanos, si aruncatorul de cutite, Basta.

Dustfinger este interpretat de Paul Bettany, care marturiseste, “A fost interesant ca exact atunci cand mi s-a oferit rolul, baietelul meu citea cartea asta, asa incat a fost o intamplare extrem de draguta si vesela.”
“De la inceput,” afirma Softley, “Paul a fost persoana la care ma gandeam ca il va juca pe Dustfinger. Figura lui e razboinica, ca si cea a personajului Dustfinger. Iar scenele emotionale le-a interpretat cu mare profunzime si intelegere.”

Intelegerea lui Bettany venea din afinitatile pe care le are cu acest personaj. “El nu vrea decat sa paraseasca acest loc ciudat si sa se intoarca acasa, la familia si copiii lui,” explica actorul. “Mi-am dat seama ca asta seamana foarte bine cu modul meu de viata, pentru ca eu fac un film cine stie unde si-mi doresc tot timpul sa ma intorc acasa, la familia mea. Asa incat consider ca am multe in comun cu Dustfinger.”

Tot timpul cat Mo a cautat Inima de cerneala, Dustfinger nu s-a aflat prea departe. El a sperat ca odata ce Mo gaseste cartea, va putea si el sa se intoarca acasa, la familia pe care o iubea. Din pacate, Mo refuza sa-l ajute pe Dustfinger, de teama ca daca va citi din carte, ar putea pierde inca o fiinta draga in paginile acesteia. Asa ca Dustfinger se aliaza cu personajul periculos, izvorat din paginile Inimii de cernealat: rau-facatorul Capricorn.

Spre deosebire de Dustfinger, Capricorn nu intentioneaza sa se intoarca in lumea lui fantastica. Distribuit in acest rol, Andy Serkis remarca faptul ca personajul sau “nu avusese nimic de pierdut parasind lumea de cerneala, in schimb descopera acum ca si-ar putea construi un imperiu in lumea reala, facandu-si chiar iluzii de putere si grandoare. Lui ii plac toate aici, in special castiguri materiale. inainte salasuia alaturi de fiarele padurii, acum traieste intr-un castel si se preocupa de moda.”

“Abia asteptam sa lucrez cu Andy inca de cand l-am vazut evoluand in rolul lui Gollum din ‘The Lord of the Rings,’” spune Softley. “Capricorn este un rol greu si inselator. Pe de o parte, el e ticalosul cel rau care le pune in pericol pe celelalte personaje principale. Pe de alta parte el are si trasaturi amuzante si uneori este un fel de entertainer. Tocamai acest echilibru intre cele doua trasaturi ale sale este greu de realizat, dar Andy s-a descurcat de minune.”

Capricorn si-a dat seama ca poate folosi talentele lui Mo pentru propriile lui scopuri. in multe carti se vorbeste despre comori, dar Capricorn nu vrea nici mai mult nici mai putin decat comoara ascunsa din 1001 de nopti. in timp ce Mo citeste cu voce tare, din carte izvorasc aur, argint si bijuterii, dar asta nu e tot: un baiat pe nume Farid apare deodata, ingrozit ca a fost teleportat din pestera lui veche din desert si s-a trezit in acest loc ciudat si necunoscut.

Farid este interpretat de tanarul actor Rafi Gavron, care comenteaza, “La inceput, Farid e complet stupefiat. El se uita imprejur intreband incontinuu, ‘Unde sunt? Ce e asta?’. Crede la inceput ca viseaza, dupa care, cand gaseste ca lucrurile devin fascinante, exclama exaltat ‘Vai, Doamne!’ Cand vede o motocileta el spune, ‘Ei bine, asta intrece o camila,’” se amuza Gavron.

Pentru a-si duce la indeplinire planul marsav—de a-l aduce la el pe cel mai puternic si teribil aliat al sau— Capricorn are nevoie de o limba de argint, ale carei calitati sa fie proaspete. Cand Mo ii scapa din gheare, Capricorn descopera ca mai are la-ndemana inca o limba de argint… pe Meggie.

“Arata ca pozele din carte.”

Filmarile principale pentru Inima de cerneala au inceput in Liguria, Italia, exact acolo unde se petrece povestirea Corneliei Funke. “M-am hotarat sa folosesc locurile reale,” spune Softley. “Cand m-am uitat la carte am vazut ca actiunea se petrecea in Liguria si m-am gandit ca ar fi mai bine sa facem filmul exact acolo unde se desfasoara povestea. in timp ce studiam zona, am observat ca peisajul si geografia locului prezentau o varietate neasemuita; combinatia satelor de munte cu oraselele de pe malul marii ne furnizau cel mai bun decor pentru exterioarele filmului. Este pe de o parte o lume reala, dar in acelasi timp are si elemente care te trimit in lumea fantastica.”

Fiind la al cincilea film realizat impreuna, scenograful John Beard a lucrat cu Softley pentru a crea acele decoruri care sa fie la limita realului cu fantasticul. Softley isi aminteste, “Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ies cu John si sa facem niste studii de imagine, pentru ca apoi sa redam exact atmosfera locurilor. Pe varful dealurilor am gasit niste satucuri vechi, care pur si simplu te transporta intr-un trecut de poveste.”

Producatorul Pokorny: “Iain ne-a spus clar ca vrea sa lucreze cu fundal real si nu cu ecran verde, asa incat John si echipa lui au creat niste decoruri atat de minunate incat noi toti ne simteam de parca paseam cu adevarat intr-o lume fantastica. Departamentul nostru de efecte vizuale a facut o treaba formidabila, inventand si construind diferite obiecte, dar cea mai mare parte a secventelor noastre s-au filmat in locuri pe care actorii nostri le puteau vedea si atinge.”

Elementele mai putin tangibile ale filmului—inclusiv tornada sau terifiantul spectru al lui Shadow—au fost redate de catre grupul de efecte vizuale, condus de Angus Bickerton.

Costumele lui Verity Hawkes au reflectat si ele foarte bine apartenenta povestirii la cele doua lumi. “Iain a dorit ca ele sa fie atemporale, asa incat costumele nu apartin unei epoci anume,” explica ea. “Costumele folosite de Brendan si Eliza erau contemporane, dar cu o linie un pic mai de epoca. Helen Mirren a contribuit enorm la alcatuirea garderobei ei pentru ca s-a inspirat din Edith Sitwell, ceea ce a fost o idee geniala.”

Pentru Dustfinger, spune Hawkes, “Nu se putea ca el sa descinda dintr-o lume medievala si sa se imbrace dintr-o data in jeans si tricouri. Am vrut ca el sa arate ca si cand ar fi ales hainele ca sa nu atraga atentia pe strada, si totusi sa aiba ceva unic si ciudat in infatisarea lui.”