Frida

Incepand cu dificila si complexa ei relatie cu Diego Rivera, sotul, dar si mentorul sau, si terminand cu ilicita si controversata aventura cu Leon Trotsky, sau cu legaturile romantice si provocatoare pe care le-a avut cu alte femei, Frida Kahlo a trait o viata indrazneata, prin care a sfidat prejudecatile, revolutionand arta, politica si viata sexuala. „Frida” descrie viata Fridei Kahlo (SALMA HAYEK), pe care aceasta a petrecut-o deschis si fara conflicte alaturi de Diego Rivera (ALFRED MOLINA), acest cuplu controversat cucerind, asemenea unei furtuni, lumea artei.

„Frida” este regizat de Julie Taymor, cunoscuta pentru „Titus” si pentru productiile de pe Broadway „The Lion King” si „The Green Bird”.

Un nefericit accident de autobuz din septembrie 1925 a schimbat fara cale de întoarcere viata Fridei Kahlo, dar si a vechiului sau prieten, Alejandro Gomez Arias. Autobuzul in care calatoreau cei doi s-a ciocnit de un tramvai, rezultand cativa morti si foarte multi raniti.

Frida a fost gasita zacand pe jumatate goala printre ramasitele accidentului, plina de sange si de praf auriu, strapunsa de o bara de metal. Coloana vertebrala, coastele, pelvisul si oasele gatului au avut mult de suferit de pe urma acestui accident. Piciorul drept i-a fost zdrobit. Piciorul stang, schilodit de cativa ani in urma unui atac de poliomelita, era rupt in zece locuri. O bara de metal i-a patruns in corp prin coapsa stanga si a iesit prin vagin, provocandu-i o rana abdominala profunda si rapindu-i sansa de a avea vreodata copii.

Au urmat luni întregi de recuperare dureroasa si costisitoare. Convalescenta ei fizica presupunea mai multe gipsuri si corsete care s-o imobilizeze, dar si multe operatii experimentale de-a dreptul barbare. Dar nefericirea Fridei provenea din stricta izolare si din singuratatea care era un rezultat al conditiei sale mizere. Frida isi petrecea timpul exorcizandu-si sentimentele cu ajutorul picturii.

Tatal sau, fotograful Guillermo, si mama, Matilda, au vandut aproape tot pentru a plati operatiile extrem de scumpe. In ciuda situatiei financiare precare, ei au sprijinit-o pe Frida in pasiunea ei pentru arta, chiar i-au facut cadou fetei tintuite la pat un sevalet special construit. Mai mult, i-au fixat o oglinda pe pat pentru ca Frida sa-si poata fi propriul model.

Deindata ce Frida a putut sa mearga din nou, a avut îndrazneala de a-l vizita pe renumitul Diego Rivera, pentru a-i cere parerea asupra lucrarilor sale. Diego a fost impresionat nu numai de remarcabilele ei opere, ci si de tenacitatea, farmecul si frumusetea artistei.

Dupa cum recunosc cei doi, aceasta întalnire le-a schimbat vietile. „Poate ca atunci n-o stiam, dar Frida devenise cea mai importanta persoana din viata mea”, spune Diego despre întalnirea lor de la Ministerul Educatiei.

Pentru Frida, încurajarile lui Diego au fost un moment decisiv in evolutia ei ca artista, dar a avut o parere oarecum diferita despre relatia lor, parere pe care si-a manifestat-o la cativa ani dupa despartire: „Viata mea a fost marcata de doua accidente groaznice. In primul, am fost calcata de un tramvai. In al doilea, l-am cunoscut pe Diego.”

Diego si Frida s-au casatorit in Coyoacan, pe 21 august, 1929.
Mama Fridei nu a fost de acord cu aceasta casatorie, in ciuda generosului sprijin financiar oferit de Diego. A descris cuplul ca pe „un elefant casatorit cu o porumbita”, iar obiectiile sale au avut la baza diferenta de 21 de ani intre cei doi si faptul ca el era obez, dar in acelasi timp un aventurier notoriu. Prietenii cuplului, artisti si intelectuali, printre care se numarau fotografa Tina Modotti si muralistul David Siqueiros, aveau si ei dubiile lor privind sansele de reusita ale celor doi. Dar Frida si Diego credeau ca sunt nascuti unul pentru celalalt si isi jurau loialitate, daca nu si fidelitate. Fosta sotie a lui Diego, Lupe Marin, a devenit un reper major al vietii noului cuplu. Dupa ce au depasit faza de gelozie reciproca, Marin si Frida au devenit bune prietene.

In 1930, ambitiosul Diego a fost însarcinat cu executarea unor picturi murale in Statele Unite. Împreuna cu Frida, a calatorit la San Francisco, Detroit si New York, unde a pictat mai multe fresce atat in cladiri publice cat si in locuinte particulare. In timpul calatoriei, Frida a descoperit ca va avea un copil. Chiar daca sotia sa era încantata, Diego isi facea griji pentru sanatatea ei, necrezand-o in stare sa pastreze sarcina. Cuplul s-a transformat in senzatia cercurilor artistica din orasele in care lucrau. „Lui Diego ii place sa fie in centrul atentiei”, a apus Frida. „Este ca o mare pinata mexicana, care are destule bunatati pentru fiecare”. Diego iubea admiratia de care era înconjurat, si numeroasele amante care isi disputau favorurile sale. Frida, care si ea avea mai multi amanti, ducea dorul Mexicului.

Dupa ce a pierdut sarcina, Frida si-a exprimat durerea si singuratatea cu ajutorul unor picturi precum „Henry Ford Hospital”(1932), „Self Portrait On The Borderline Between Mexico and the United States”(1932) si „My Dress Hangs There”(1933). Atunci cand mama ei a murit, Frida s-a întors pentru scurt timp in Mexic ca sa asiste la înmormantare, si a descoperit ca sora ei Cristina isi parasise barbatul si intrase intr-o perioada de depresie.

Chiar daca isi dorea sa ramana in Mexic, Frida a fost nevoita sa se întoarca la New York atunci cand Diego s-a implicat intr-un conflict puternic mediatizat cu Nelson Rockefeller. Rockefeller i-a cerut lui Diego sa înlature portretul lui Lenin dintr-o fresca din Rockefeller Center. Cum Diego l-a refuzat, Rockefeller l-a concediat si a distrus fresca, ceea ce l-a aruncat pe artist intr-o stare de depresie.

Diego si Frida s-au întors in Mexic in decembrie, 1933, si s-au mutat intr-o casa din San Angel, proiectata de prietenul lor, artistul Juan O’Gorman. Noua casa, aflata langa Coyoacan, in sudul Mexicului, era compusa din doua corpuri, construite in stilul Bauhaus si unite printr-un pod. Depresia lui Diego n-a facut decat sa se accentueze, si in cele din urma s-a implicat intr-o aventura cu Cristina, sora Fridei. Atunci cand cea din urma a descoperit inselaciunea, cuplul se destrama.

In cele din urma, Diego s-a întors la Frida, cerandu-i sa-l ajute in gasirea unei case pentru conducatorul sovietic aflat in exil, Leon Trotsky. La cererea lui Diego, presedintele mexican Cardenas i-a oferit azil lui Trotsky. In cele din urma, Frida a acceptat si a oferit casa parintilor sai.

In ianuarie 1937, Trotsky si sotia sa, Natalia Sedova s-au mutat in casa parinteasca a Fridei, care fusese transformata intr-o adevarata fortareata, pazita de santinele, mitraliere si înzestrata cu geamuri blindate.

Trotsky i-a castigat pe Frida si Diego cu pasiunea, inteligenta si curajul sau. Împreuna cu suprarealistul André Breton, familiile Trotsky si Rivera vizitau ruinele de la Teotihuacan si discutau despre politica si cultura. Inca din prima clipa, Trotsky si Frida s-au simtit puternic atrasi unul de celalalt.

Breton era unul dintre marii admiratori ai lucrarilor Fridei – atunci cand i-a vazut picturile a exclamat: ‚Dumnezeule! Despre asta scriu suprarealistii in Europa! Tu exprimi acest lucru”. A descris operele sale ca fiind „o panglica legata in jurul unei bombe.” Breton a promis ca-i va aranja Fridei expozitii la New York si Paris. Dupa ce a petrecut doi ani alaturi de Diego si Frida – timp in care atractia initiala dintre Trotsky si Frida s-a transformat intr-o legatura pasionala – conducatorul sovietic isi continua calatoria. Frida ramane singura, hotarata sa-si pastreze independenta. Expozitia promisa de Breton se realizeaza la Paris, in ianuarie 1933. Muzeul Luvru cumpara una dintre lucrarile Fridei, „Self – Portrait(The Frame). Este primul tablou al unui artist latino-american ales sa figureze in colectiile prestigiosului muzeu.

Dar falsitatea intelectualilor si criticilor parizieni o plictisesc pe Frida. Din nou, ii este dor de Diego si de Mexic. Satisfacuta de succesul sau din Europa, se întoarce acasa, dornica sa revada Mexicul si sa-si reia viata alaturi de Diego. Problema e ca acesta ii cere divortul si ca planuieste sa se mute in California.

Sanatatea Fridei începe sa se deterioreze cu rapiditate. Dar aceasta perioada dificila se dovedeste a fi cea mai prolifica din cariera Fridei, in care picteaza unele dintre cele mai importante opere ale sale, printre care se numara „The Two Fridas”(1939), „Self-Portrait with Cropped Hair”(1940),l „The Dream or the Bed”(1940) si „Two Nudes in the Forest”(1940).

Atunci cand Trotsky este asasinat, Frida este chestionata de politie, care îl cauta si pe Diego. In zilele care urmeaza asasinatului si plecarii lui Diego, sanatatea Fridei se deterioreaza si mai mult. Degetele de la picioare se cangreneaza si ii sunt amputate. Este supusa mai multor operatii la spate, din cauza unor infectii renale si a altor complicatii. A fost atarnata cu capul in jos si fixata intr-un cadru din otel. La fiecare interventie, se concentreaza asupra singurului lucru care o mai sustine, si le cere doctorilor sa o vindece repede ca sa se apuce din nou de pictura.

Frida este surprinsa de întoarcerea lui Diego, si de propunerea lui de re-casatorie. Frida este de acord, încantata ca iubirea vietii ei s-a întors in cele din urma la ea. Se casatoresc in decembrie, 1940. Frida si Diego încep o relatie complexa, pasionala, care are la baza prietenia.

Se întoarce la Casa Roz a parintilor sai si o picteaza in albastru de cobalt. Frida impanzeste Casa Albastra (nume sub care este cunoscuta si acum) cu opere de arta, culori si mobilier autentic mexicane, cu plante si cu o multime de animale printre care se numara maimute, papagali, Xolotzcuincle(caini fara par), pasari si chiar si un cerb.

O noua serie de operatii si spitalizari o împing pe Frida sa picteze, stimulata de durerile atroce, unele dintre cele mai cunoscute opere ale sale, si anume „The Broken Column”(1944), „Without Hope”(1945) si „Moses”(1946).

Diego a fost alaturi de Frida in timpul perioadei de noua luni petrecute in spital, 1950, si in timpul amputarii piciorului drept, petrecuta in 1953. Dependenta Fridei de tranchilizante si o serie nesfarsita de infectii si complicatii i-au transformat viata intr-un calvar. In noaptea de 12 iulie 1954, bolnava de pneumonie, Frida l-a chemat pe Diego si i-a dat cadoul pentru aniversarea celor 25 de ani de la casatoria lor – un inel antic – aniversare care avea loc de-abia peste doua saptamani. In aceeasi noapte, a murit in somn.

Frida a murit pe 13 iulie 1954, la o saptamana dupa ce a împlinit 47 de ani.