Articole Constantine

Producatoarea Lauren Shuler Donner a fost indispensabila in a-l ajuta pe John Constantine sa faca trecerea pe marele ecran de la paginile seriei de romane grafice “Hellblazer” apartinand DC Comics/Vertigo. Shuler Donner, ale carei merite de-a lungul carierei de peste 20 ani in industrie includ indragitele filme Free Willie, You’ve Got Mail, si succesele de casa X-men si X2, a fost captivata de circumstantele extraordinare ale personajului si atitudinea diferita.

Dupa ce a reusit sa vanda proiectul Warner Bros. Pictures, pentru care a produs un numar de filme de inalt rang printre care drama lui Oliver Stone Any Given Sunday si comedia romantica ce a avut succes la critici Dave, Shuler Donner s-a concentrat pe scenariul de la Constantine impreuna cu scenaristul Kevin Brodbin (The Mindhunters) si producatorul Michael Uslan. Uslan, impreuna cu partenerul Benjamin Melniker, tot producator la Constantine, au o colaborare de lunga durata cu editorul de la DC Comics cu ajutorul careia au reusit inainte sa aduca la viata blockbuster-ul Batman.

Bazandu-se pe originalitatea conceptului pe care Shuler Donner l-a prezentat, producatorul/scenaristul Akiva Goldsman a fost urmatorul care s-a alaturat echipei realizatorilor filmului Constantine. Un producator de succes, Goldsman este renumit in egala masura pentru scenariile sale, printre ele numarandu-se The Client si A Beautiful Mind, care au castigat numeroase distinctii printre care si un Oscar, un premiu Golden Globe si o nominalizare la premiile BAFTA, deci nu este de mirare ca este nevoie de o poveste puternica pentru a-i atrage atentia. “Pentru mine este imposibil sa lucrez la ceva daca nu este pe cat de amuzant de atat de creativ si provocator din punct de vedere al imaginatiei,” recunoaste acesta. “Constantine prezinta ideea care mi s-a parut mereu irezistibila si a luptat mereu in munca mea- aceea a lumii de apoi, ce ar putea fi dincolo de ceea ce vedem noi.”

Identitatea lui John Constantine si atitudinea lui sunt inseparabile de situatia lui; asa cum circumstantele vietii lui il obliga, el se avanta inainte cu un singur scop. “Ce iubesc la acest personaj este ca exista un inevitabil al esecului lui si totusi el este dispus sa continue sa persevereze si sa incerce sa descopere o alta cale,” spune Lorenzo di Bonaventura, caruia Constantine ii marcheaza debutul in calitate de producator independent dupa o ocupare impresionanta a postului de director de productie la Warner Bros. Pictures. “Nu este genul de spirit neimblanzit care de obicei implicat intr-o aventura eroica; este spiritul neimblanzit al unui om care stie ca va invinge dar joaca pe cat de dur poate”.

“Acesta este un om care este de ambele parti, si luminoasa si intunecata,” descrie Shuler Donner personajul complex care da titlul. “Nu este rau; viata pe care a luat-o, in definitiv, era a lui. Dar nu este nici bun. In adancuri, cred ca este doar un tip care a avut o viata foarte grea si totusi este suficient de destept incat sa o priveasca cu simt al umorului, ceea ce este unul dintre motivele pentru care l-am vrut pe Keanu Reeves deoarece stiam ca el va reusi sa intruchipeze toate astea. El poate sa echilibreze cumpana si ne da senzatia de profunzime care il caracterizeaza pe Constantine.”

“El lupta impotriva sistemului,” adauga Erwin Stoff, producator la Constantine si colaboratorul profesional de lunga durata al lui Reeves. “John Constantine nu vrea in mod clar sa ajunga in iad, dar crede ca actiunile lui ar trebui sa-i hotarasca soarta si nu interpretarea litera cu litera a regulilor de catre cineva. Este un tip care, mai presus de orice, nu poate sa tolereze nedreptatea si ipocrizia si sunt tocmai nedreptatea si ipocrizia pe care le-a observat inainte in viata lui la fel ca si situatia prezenta cele care l-au intarit in asa masura.”

Stoff era atat de hotarat in privinta scenariului la Constantine incat i l-a trimis lui Reeves cand acesta juca in productia pentru Sydney The Matrix Revolutions si instinctele lui s-au dovedit a fi corecte. “S-a indragostit de personaj,” isi aminteste Stoff.

“I-a placut faptul ca desi avea potentialul de a fi un film minunat, amuzant, de dimensiuni epice cu efecte extraordinare, in centrul sau se gaseste povestea despre lupta unui om cu ipocrizia, cu binele si raul, si cu ceea ce este rau in lume.”

Francis Lawrence, cunoscut pentru premii castigate de videoclipurile regizate de el ale unora dintre cele mai dinamice reprezentari din istoria industriei muzicale, a dezvoltat o expertiza de identificare a elementelor vitale ale unei povestiri si masurare a impactului lor intern. Un mare iubitor al filmului negru , el spune, “ceea ce m-a atras la poveste a fost personajul lui John Constantine, anti-eroul, si tonul povestirii. Lumea in care traieste el este unica iar povestea evolueaza in locuri complet neasteptate.”

Intrigat, Lawrence a cercetat materialul care a servit drept sursa, a dezvoltat schitele initiale si ideile pentru proiect si a anuntat public ca va lua parte la proiect atunci cand echipa de productie se gandea la regizori. I-a lovit precum un fulger.

“Daca as fi putut crea o minciuna pe care sa o pot spune pana la sfarsitul carierei mele, as spune ca a fost in intregime decizia mea de a-l angaja pe Francis,” marturiseste Goldsman cu sinceritate. “Omul acesta este tocmai ce ne trebuie – este atat de bun ca te sperie.”

Contrar asteptarilor producatorilor, tinand cont de trecutul lui Lawrence, el nu a abordat materialul din perspectiva vizuala. “Talentul lui cu imaginile vizuale era cu siguranta evident, dar la prima noastra intalnire a vorbit timp de doua ore despre scenariu si personaje si nu a pomenit nici macar o data de infatisare,” isi aminteste di Bonaventura. “ De obicei, atunci cand regizorii fac trecerea de la lumea videoclipurilor sau a reclamelor ei conteaza pe imagine pentru ca asta au facut, deci asta era deja in mod uluitor diferit de orice experimentasem in peste 13 ani la studio. Mai presus de toate, am fost impresionati de capacitatea de a analiza fundamentele unei scene.”

Cand a venit vorba de imaginea insasi, Lawrence a fost mai mult decat pregatit. “Francis a venit la intalnire cu desenele sale. In aceasta afacere. Desigur, asta inseamna ca in loc sa intri cu CV-ul in costum si la cravata, vii in slapi si cu cele 25 de schite de cosmar,” isi aminteste Goldsman.

“Am fost captivat imediat de ideea ca raiul si iadul coexista cu lumea noastra si ca atunci cand treci din acest loc din lumea noastra ar trebui sa te afli in aceeasi camera din iad. A fost foarte precis in ce priveste infatisarea locului. Era o idee geniala, dand inimaginabilului o noua imagine si capturand complet ideea filmului.”

Lawrence a cautat sa prezinte peisajul lumii de dincolo intr-un mod nou. “M-am gandit la modalitati in care l-as vedea reprezentat in arta, in tablourile lui Bruegel si Bosch, sau atat de des intr-un mod abstract, ca un vid uleios negru. Imaginile nu semanau cu nimic altceva. Am vrut sa imprim o structura recognoscibilo. Asa ca atunci cand Constantine este in apartamentul Angelei si trece pentru un moment in iad, este o versiune de iad a apartamentului ei in care el se afla; cand iese in strada, este versiunea de iad a Los Angeles-ului. Asta face din mediu unul pe care oamenii isi pot imagina cu usurinta ca il ating si vad.”

Dorinta lui de a imagina lucrurile intr-o maniera proaspata era abordarea perfecta pentru o poveste in care nimic nu este nici chiar negru si nici chiar alb, iar personajele sunt oricum numai conventionale nu: o detectiva de politie rigida care cauta speranta in paranormal; un inger reprezentandu-l pe Dumnezeu pe Pamant in timp ce promoveaza o ordine de zi personala; un preot incapabil sa execute exorcizari; un antreprenor care conduce un bar de noapte pentru ambele tabere…si in mijlocul tuturor, un erou care nu vrea sa fie erou.

“Acesta este un film in care nu totul este explicat clar,” spune Goldsman. “S-a incercat nu a se crea o intelegere completa in mintea publicului, ci sa li se dea o explicatie.” La fel de important, adauga di Bonaventura, este faptul ca,” nu tine predici si nu incearca sa convinga nimic.

Pur si simplu iti permite sa ai o simpla reprezentare a unui nivel si apoi, poate, o conversatie intelectuala, emotionala sau psihologica. Intai lasati-ne sa va speriem si abia mai tarziu ganditi-va la intrebari mai profunde.”